Uniunea Salvaţi Bucureştiul pentru Firea!

Cum ieşi din casă, intri în dezacord. Faci un dezacord. Devii un dezacord. Gramatical şi existenţial, eşti parte a unei erori suţinute cu o frenezie de cojocar beat. Viaţa în Bucureşti continuă să se încurce prosteşte, să piardă oameni şi să se lăbărţeze lăutăreşte. În cele din urmă, acest Babilon peticit nu e altceva decît un tocător de istorie.

Şi Bucureştiul s-a obişnuit să trăiască aşa: într-o hărmălaie de tîrg supradimensionat, cu prăvălii de covrigi şi pariuri la tot pasul, cu şcoli de nepăsare comună în fiecare cartier şi cimitire pe mijlocul străzii.

Leacul acestui oraş, care dezvoltă subdezvoltarea şi creşte proasta creştere, nu e nici socialismul de gang, nici biciclismul luminat.

Pe 5 iunie, bucureştenii vor fi poftiţi să aleagă de pe o masă cu cărţi măsluite. Gabriela Firea şi Nicuşor Dan se sprijină reciproc pentru că duşmănesc, fiecare în alt fel, bunul simţ.

Firea e un caz tipic de propunere indecentă şi tocmai aici e şansa ei. Atîta doar că şansa ei e neşansa Bucreştiului. O masă lată şi groasă de alegători, învăţată de PSD să stea, cu viaţă cu tot, pe loc, e pregătită să o voteze pe Firea. Votul care o face pe Firea primar consolidează tronsonul Teleorman-Voluntari: acel cleşte subvenţionat şi comod care te lasă să respiri cu condiţia să nu faci nimic. Candidatura Gabrielei Firea vine asupra Bucureştiului încununată de un prost gust crăcănat. Şi nu e vorba numai de toaletele care dezvăluie o Chanel de Izmir. E vorba de pesedism - o cultură care a măritat impostura şi lăcomia.

Lumea PSD are etaj şi subsol. E de ajuns. Sus, stă protipendada. Lecţia ei de viaţă e tunul: lovitura care străpunge bugete, pune Rolexul la mîna mîrlanilor şi poşeta Versace în braţele ţoapei. Sînt elitist? Dispreţuiesc masele? Dispreţul şi ţîfna lucrează în altă parte, pe contract cu PSD. Şi anume, jos. În subsolul administrat de Dragnea, Firea şi tînărul doctor Ponta. Acolo stau claie peste grămadă şi grămadă sub claie, rîndaşii. Legea locului e ciubucul. Adică tunul mai mic, din care îţi iese de-o bere. În rest, nimic. Omul de rînd, pus la coada istoriei de PSD, o va vota pe Firea tocmai pentru că nu vrea nimic altfel sau nou. Rezultaul acestei voinţe va fi un obor, nu un oraş. Un Bucureşti care îşi păstrează numele, dar se trage la marginea vieţii decente. Un loc mare cu oameni care se fură în timp ce se înjură, îşi planifică următorul trening şi se simt bine dacă vecinul îşi pierde mobilul. Voturile adunate în contul Gabrielei Firea pot da Bucureştiului un viitor mort. Voturile adunate în contul lui Nicuşor Dan îl garantează.

Evident, alegătorii lui Nicuşor Dan vor binele Bucureştiului. Discuţia se poate încheia aici. Susţinătorii lui Nicuşor Dan se exprimă, vocea lor se aude, acest articol se încheie şi toată lumea pleacă acasă, mîndră că s-a sfinţit. Numai că votul care sfinţeşte nu e totuna cu votul care păzeşte sau izbuteşte. O pudoare acerbă l-a silit pe Nicuşor Dan să taie ultima literă din coada USBF-ului. Pe adevăratul ei nume Uniunea Salvaţi Bucureştiul pentru Firea, organizaţia animată de Nicuşor Dan, poate izbuti, pe 5 iunie, un singur lucru: întronarea Gabrielei Firea. E elementar. Fiecare vot plecat spre Nicuşor Dan fuge de la dreapta şi se tolăneşte în poala competentei Firea. Absurd! Bucureştiul depinde de ambiţiile unui apucat. Prea mult spus? Mult prea puţin!

Să punem cap la cap faptele: un campion al civismului face pîrtie pentru persoana care insulta, la prezidenţiale, sute de mii de români conduşi de civism la urna de vot. Umilinţa din noiembrie 2014 a fost uitată prea uşor. Acum, Firea revine şi vrea încă o repriză de dispreţ: şi în ţară, ca afară! Treaba ei? Desigur, dar invitaţia la complicitate trebuie refuzată. În fond, fiecare vot pentru Nicuşor Dan e o adeziune la Firea şi, prin asta, o palmă pentru diaspora.

Ce e de făcut? Mai întîi, un calcul: Predoiu - Dan = Firea. Mai departe, e de acceptat că politica nu e doar murdară, obositoare, complicată, contradictorie, nedreaptă şi coruptă. E şi abatorul narcisismului. Politica îşi bate joc de toţi cei ce o vor şuetă de zîne. După 27 de ani de deliberări democratice şi pălăvrăgeală bio, nu mai există scuză. Cine vrea binele trebuie să înţeleagă că face rău dacă urmează o cauză la modă sau caută confort moral. Pentru asta există cabinete de masaj cu alge somaleze şi cursuri aprofundate de de feng shui. În politică, binele nu e o stare. E o sumă modestă de decizii suferind de raţiune. Bucureştiul e atît de boit cu propria nevroză, încît are nevoie de un primar de bun simţ. Un politician echilibrat şi nebîntuit de vedenii puriste, un om normal, nu o colecţionară pătimaşă de Răpirea din Serai.

Între Firea şi Nicuşor Dan, e de ales Predoiu. Dacă e să judecăm în lumea reală şi dacă reuşim să notăm că Bucureştiul face parte din ea.