Victor Ponta - un iepuraş în bătaia puştii?

Fostul premier al României şi fostul preşedinte al PSD, dl. Victor Viorel Ponta, intră periodic în stare de hiper-activitate.

Hiperactiv a fost dl. Ponta în perioada în care actualul şef al partidului, dl. Liviu Dragnea, stabilea lista candidaţilor pentru alegerile parlamentare din 11 decembrie 2016. Atunci dl. Ponta a făcut pe persecutatul, pe omul care nu ar fi deloc sigur că i s-ar fi rezervat o poziţie eligibilă.

Degeaba îi dădea zilnic asigurări dl.Liviu Dragnea că nu are motive să se teamă, dl. Ponta nu şi-a schimbat nici o secundă repertoriul. Tactica a dat rezultate, dl. Ponta şi-a văzut îndeplinit visul, a redevenit deputat de Gorj, iar zilele trecute a mai scăpat, cel puţin pentru moment, de o grijă. Nu va fi deposedat de titlul de doctor în Ştiinţe juridice dobândit fraudulos, decât prin sentinţă judecătorească.

După 11 decembrie 2016, dl. Victor Ponta a intrat în ceea ce sportivii numesc silenzio stampa. Care s-a încheiat brusc pe data de 20 februarie, atunci când fostul premier a reapărut pe neaşteptate pe scenă, denunţând toate relele posibile din activitatea conducerii partidului. Iar cum la PSD conducerea se identifică cu El lider maximo dl. Ponta tună şi fulgeră aproape zilnic împotriva d-lui Liviu Dragnea. Nu că nu ar avea motive.

Analiştii politici, jurnaliştii de la Bucureşti au astfel o arzătoare temă de reflecţie. Mai exact două. Care sunt scopurile urmărite de dl. Ponta şi cum se explică felul tolerant în care e tratat el de dl. Liviu Dragnea. Care ba îi rupe demisia în alb, ba se opune excluderii solicitate, pasămite, de unele filiale şi de lideri mai fundamentalişti, ba se întoarce în istorie, afirmând că nu va repeta greşeala reprezentată de precipitata excludere din PSD a predecesorului d-lui Ponta la conducere, dl. Mircea Geoană.

Greu şi nu prea de explicat generozitatea şi toleranţa d-lui Dragnea, chiar dacă ele nici nu îi prea stau în fire, nici nu sunt în specificul de esenţă bolşevică al PSD. Un partid politic în care zicerea istorică cine nu e cu noi e împotriva noastră este, în continuare, de maximă actualitate. Dovadă fiind măsurile luate împotriva primarului Iaşiului, dl. Mihai Chirică.

Nu cred că ar sta în picioare explicaţia potrivit căreia ar exista un fel de pact între dl. Ponta şi dl. Dragnea, pact al cărui rost ar fi acela de a-l aduce constant în centrul atenţiei pe actualul şef al PSD. Dovedindu-i-se astfel cumpătarea, inteligenţa, înţelepciunea, toleranţa faţă de rebeli.

Cu toate acestea şi în pofida disensiunilor în creştere dintre cei doi oameni politici, agresivitatea făţisă a d-lui Victor Ponta (cu un vârf de sarcină înregistrat în apariţia din emisiunea România 9 de la TVR 1) şi defensiva vizibilă a d-lui Liviu Dragnea au aceeaşi explicaţie.

În fosta lui calitate de secretar general al PSD, de om care cunoştea mai bine decât oricine pulsul fiecărei organizaţii judeţene, dl. Dragnea ştie foarte bine că nu e chiar atât de stăpân peste partid şi peste situaţie precum ne-ar lăsa să credem aparenţele. Nemulţumiţilor cărora nu li s-a putut asigura încă nici o dregătorie li s-au adăugat aceia deloc încântaţi de felul în care decurge guvernarea, de loviturile de imagine primite de PSD după adoptarea noaptea, ca hoţii, a Ordonanţei 13, de izolarea internaţională în care se află partidul în chiar familia politică europeană din care, teoretic, face parte.

Degringolada guvernării s-a accentuat teribil în Săptămâna mare. Ampificându-se şi după aceea. Bâlbelor catastrofale pe tema Legii unice a salarizării, devenită un fel de Uite-o, nu e ! asociindu-li-se cele în legătură cu o posibilă modificare a cotei unice de impozitare. Nu mai pot fi controlate ori ţinute în frâu nici informaţiile referitoare la împrumuturile masive contractate de guvernul României spre a putea fi îndeplinite, fiindcă aşa vrea dl. Liviu Dragnea, nerealistele promisiuni făcute în campanie şi reiterate în Programul de guvernare.

„Cu mintea lui de inginer”, dl. Dragnea înţelege foarte bine toate acestea. Tot la fel cum ştie că fostul lui prieten, dl. Victor Ponta, deţine încă o anumită cotă de simpatie în rândul membrilor partidului. Există chiar o oarecare parte din populaţia României care susţine că guvernarea Victor Ponta „a fost o guvernare bună” în vreme ce guvernarea lui Sorin Grindeanu despre care toată lumea ştie că este, în fapt, „guvernarea Dragnea” este tot mai privită cu suspiciune.

Iată numai câteva motive pentru care nu prea e bine să îl identificăm pe fostul premier al României cu un iepuraş în bătaia puştii. Deşi după neaşteptata capturare a amicului său, Sebastian Ghiţă, lucrurile ar putea să se mai schimbe. Chiar radical. Iar în bătaia puştii să se afle alături de dl. Ponta şi dl. Dragnea. C-aşa e viaţa. Plină de surprize. Cum am putea explica oare noul refugiu în tăcere al ilustrului domn dottore?