160.000 de români fără identitate formală în atenţia Guvernului

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
ID provizoriu

Simt că am reuşit! Am reuşit un mic pas pentru a rezvolva problemele structurale ale sărăciei profunde din România. Problema actelor de identitate şi stare civilă a fost o misiune asumată atunci când am acceptat să lucrez pentru guvern.

Azi, Guvernul României, a adoptat o ordonanţă de urgenţă prin care se rezolvă o parte din problemele imense cu care se confurntă un număr mare de români, respectiv facilitarea accesului către un certificate de naştere. E o rezolvare parţială la o problemă mai complex – actele de identitate, dar e un început bun pentru a îndrepta ceea ce nu este drept.

Până azi lucrurile stăteau cam aşa…

În România, dintr-o reminiscenţă a trecutului glorios, legăm prea stâns identitatea cetăţenească de exisenţa unui domiciliu. Dacă nu ai domiciliu, fără nici o excepţie, nu poţi obţine un act de identitate permanent. Sigur, există practica actului de identitate provizoriu, cu valabilitate de maxim un an (se poate acorda şi pentru o lună, în funcţie de cheful omului de la ghişeu). Cu actul provizoriu, în obsesia documentului şi a şampilei, nu ai nici o şansă să fii angajat, nu ai dreptul să călătoreşti, nu vei obţine niciodată un credit bancar etc. Şi, ce să vezi, fără un act de identitate nu poţi obţine un domiciliu pentru a obţine un act de identitate. V-am zăpăcit?

Nu se termină aici cercul vicios, lucrurile sunt mult mai complicate. Dacă o mama fără act de identitate naşte un copil, chiar dacă are certificat constatator al naşterii, mult mai grav, copilul ei nu va avea certfificat de naştere (tatăl, în acest caz, e irelevant). Fără certificat de naştere nu va avea acces la nimic. Nu va fi vaccinat, nu va fi protejat de stat, nu va avea acces la educaţie, muncă etc. nu va exista formal, va supravieţui informal şi, legal, nu va putea fi înmormântat în cazul unui deces, căci nimeni nu va putea elibera un astfel de certificat…

Dacă un copil împlineşte vârsta de un an fără certificat de naştere lucrurile se complică şi mai mult. Va trebui să treacă printr-un proces în justiţie prin care să-I fie eliberat un certificate de naştere, cu implicarea unor analize antropologice (pentru recunoaşterea sexului, a vârstei etc), cu mai multe termene, cu un buget semnificativ, imposibil practic pentru o persoană fără nici un fel de act.

Şi nu vorbim de câteva cazuri excepţionale, ci conform documentelor emise de Ministerul de Interne, la cererea unei organizaţii neguvernamentale, rezultă că numărul persoane fără acte de identitate este de peste 160.000 de persoane. Totodată, Ministerul Fondurilor Europene a făcut o analiză cu date furnizate de toate prefecturile din România şi a constatat aceeaşi cifră. Nu ştim, nici noi – cei de la MFE - şi nici Ministerul Afacerilor Interne numărul copiilor fără certificate de naştere, căci – aşa cum spuneam – ei nu există formal. Din estimările MFE (bazându-ne pe aceeaşi sursă) numărul este de aproximativ 5.000 de persoane.

De parcă, actul de indentitate este al unei locuinţe şi nu al unei persoane

Ce se întâmplă de azi…

A fost un efort colectiv asumat de mai multe instituţii şi am reuşit să facem un singur pas, respectiv se poate obţine mai uşor un certificat de naştere, nu mai e nevoie de un proces în justiţie, ci de o decizie administrativă a autorităţilor locale. Practic, problema accesului la un certificate de naştere este îndreptată, fiind mult mai uşor şi mai ieftin pentru cei care sunt născuţi de mame fără act de identitate.

Ce rămâne de făcut…

Cea mai mare problemă, nu doar a celor care nu au o locuinţă, dar şi a unui număr mare de studenţi din alte localităţi decât cele în care studiază, rămâne toată această absurditate a domiciliului dovedit. Practic, dacă un proprietar nu vrea să te ia în spaţiu, deşi plăteşti chirie (chiar şi cu contract), orice ai face, nu vei avea domiciliul acolo unde locuieşti. De parcă, actul de indentitate este al unei locuinţe şi nu al unei persoane. Dacă am avea încredere în cetăţenii noştri, şi nu cred că putem susţine asta, simpla declaraţie a cetăţeanului cu locul în care locuieşte de facto ne-ar fi îndeajuns, am putea să verificăm cu poliţiştii de proximitate autenticitatea declaraţie.

Probabil, pentru închiderea cercului de probleme cu soluţii practice va mai dura o perioadă, dar eu nu mă mai simt singur, ci am alăuri colegi din Cancelaria Primului Ministru, Ministerul Muncii, Ministerul de Interne, Ministerul Justiţiei, Ministerul Sănătăţii, organizaţii neguvernamentale, toţi motivaţi de poveştile de viaţă, inutil de dificile, ale persoanelor fără identitate.

Pentru cei care doresc să citească un articol semnat de scriitorul şi jurnalistul Andrei Crăciun privind experienţa persoanelor fără acte de identitate îi rog să acceseze link-ul.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite