Şansă la o nouă viaţă pentru o fetiţă diagnosticată cu o boală gravă, căreia i s-a implantat o proteză-unicat
0Un dispozitiv unicat făcut de cercetătorii bucureşteni şi clujeni după un concept al profesorului Gheorghe Burnei îi va da unei fetiţe de patru ani şi jumătate şansa de a merge normal, la finalul unei operaţii complexe, care a durat aproape cinci ore.
O fetiţă de patru ani şi jumătate, diagnosticată cu o boală gravă a şoldului încă din primele luni de la naştere, a fost operată ieri la Spitalul „Marie Curie” din Capitală printr-o tehnică chirurgicală rară.
Medicii chirurgi, coordonaţi de profesorul Gheorghe Burnei, şeful Secţiei de Ortopedie Pediatrică, au pregătit intervenţia mai bine de doi ani. În acest interval, au încercat să creeze, în repetate rânduri, dispozitivul care să le permită s-o ajute pe micuţa Flavia, asta pentru că nici măcar în străinătate nu exista o proteză care să o ajute să meargă normal.
Fetiţa a intrat, aşadar, în programul de cercetare derulat de spital şi a beneficiat de un dispozitiv unicat, special creat pentru ea, nu de cercetători străini, ci de cercetători români de la Institutul de Mecatronică din Bucureşti şi de la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, după un concept al profesorului Burnei. Chirurgul ortoped a păstrat în permanenţă legătura cu cercetătorii şi cu familia fetiţei, ajunsă în pragul disperării. După două operaţii nereuşite la un spital din Timişoara, părinţii fetei nu mai credeau că Flavia îşi va mai reveni vreodată. Dimpotrivă, pe măsură ce anii au trecut, şoldul s-a necrozat şi fetiţa a început să şchiopăteze din ce în ce mai rău.
„Nu aveam o soluţie pentru ea în momentul în care a venit la noi. Totul a degenerat de la o displazie de şold, o boală genetică. În cazul ei s-a agravat. Abia după doi ani am fost mulţumit de dispozitiv şi am decis să intervenim operator. A fost o operaţie foarte dificilă, care a constat în trei intervenţii consecutive, reconstrucţia şoldului şi grefarea lui. Acel dispozitiv, făcut de cercetorii români, îi va permite să aibă mobilitate în picior şi să-l folosească la capacitate normală, deşi o scurtare a membrelor va mai exista”, a declarat, pentru „Adevărul”, profesorul Gheorghe Burnei.
Fetiţa avea un mers dureros, dizgraţios şi şchiopăta
În sala de operaţie a coordonat o echipă formată din cinci chirurgi, doi anestezişti şi trei asistente medicale. Operaţiile nereuşite făcute de medicii din Timişoara le-au îngreunat însă misiunea, a completat chirurgul.
„Era totul distrus, inclusiv capul şi colul femural. Fetiţa avea un mers dureros, dizgraţios, şchiopăta. Dacă nu interveneam operator risca să aibă o diferenţă de peste 20 de centimetri între cele două membre, acum va fi mult mai mică. Necroza de cap femural putea să îi distrugă complet viaţa”, a subliniat Gheorghe Burnei, adăugând însă că operaţia a decurs foarte bine.
„Am respirat uşuraţi, mai ales că am gândit această operaţie timp de doi
ani jumate. S-a văzut clar ce înseamnă să nu pui un diagnostic corect, la timp. Luxaţia de dezvoltare de şold se tratează eficient în primele luni de la naştere, dacă părintele face nişte testări simple”, a completat medicul.
Părinţii au depistat problemele după câteva luni
Mama micuţei Flavia, Alina Feraru, a explicat că şi-a dat seama de problemele fetiţei la jumătate de an de la naştere. Medicii la care a ajuns i-au spus însă că nu este o problemă gravă. Ulterior, cele două intervenţii chirurgicale pe care le-a suferit fetiţa au avut efecte nefaste asupra dezvoltării ei. Atunci când merge la grădiniţă, foloseşte pantofi cu talpă ortopedică, şi nu poate alerga la fel ca şi colegii ei.
„Are noroc că este încă mică. De un an îi tot explic că va trece printr-o nouă operaţie, dar probabil că va trăi cu acest complex toată viaţa, pentru că va avea mereu un picior mai scurt şi unul mai lung. Am ajuns să apelez inclusiv la psihologul din spital, pentru că nu mai aveam răbdare. Nu credeam că îmi vor mai opera copilul, pentru că toţi medicii ne-au spus că nu avem nicio şansă”, a declarat, pentru „Adevărul”, Alina Feraru, mama pacientei, care mai are o fiică de 22 de ani.
Burnei: „Am vrut să renunţ, părea imposibilă operaţia”
De altfel, profesorul Burnei a mărturisit că s-a gândit să renunţe la a face intervenţia chirurgicală, în lipsa dispozitivului. „Părea inaplicabil din punct de vedere tehnic şi operator şi nu voiam să fac una din intervenţiile mele vechi, era nevoie de altceva. Trebuie să munceşti, să ai viziune şi să gândeşti în perspectivă”, a mai spus chirurgul, care speră să nu mai fie nevoit să creeze astfel de dispozitive unicat, deşi ele ar putea fi făcute la o scară mai largă pentru pacienţii cu asemenea probleme de sănătate.
La ora actuală, peste 40.000 de copii se nasc anual cu displazie de şold. Cei mai mulţi dintre ei ajung să facă şi complicaţii. Puţini sunt cei care sunt depistaţi în primele trei zile de la naştere, aşa cum fac alte ţări europene. De pildă, state precum Germania, Austria, Cehia şi Elveţia au reuşit, prin programe de screening susţinute, să eradicheze boala.
Displazia de şold se tratează în primele zile de la naştere
Potrivit profesorului Gheorghe Burnei, displazia de şold, afecţiunea genetică ce nu le permite copiilor să aibă un mers normal, ci unul dureros şi dizgraţios, este o patologie care poate fi depistată încă din primele zile de la naştere. Concret, diagnosticul ar trebui pus de medicii neonatologi din maternităţile mari, printr-o simplă ecografie. Tratamentul, care este eficient încă din primele zile de la naştere, există.
„Şi la trei luni dacă este depistată ea se vindecă şi nu mai apare. Luxaţia congenitală de şold este, însă, complicaţia pe care o fac micuţii care nu sunt trataţi la timp”, a explicat profesorul Burnei.
În prezent, Ministerul Sănătăţii a dat undă verde programului naţional de depistare a displaziilor de şold, după ce opt ani documentul a stat în sertarele autorităţilor. Cu toate acestea, el figurează doar pe hârtie, întrucât cel puţin în momentul de faţă nu i-au fost alocate fondurile necesare pentru a fi derulat la nivel de maternităţi.
Muncă în etape pentru crearea dispozitivului unicat
Profesorul Burnei s-a întâlnit de mai multe ori cu cercetătorii români care au creat dispozitivul. Proteza a fost creată într-un program 3D, iar execuţia a fost făcută la Cluj, de cercetătorii de la Universitatea Tehnică, a explicat, pentru „Adevărul”, inginerul Adrian Pacioga de la Institutul de Mecatronică din Bucureşti.
„Am colaborat în permanenţă în această perioadă. Practic, eu am creat modelul, iar profesorul Burnei îmi spunea ce modificări ar trebui să îi aduc, în funcţie de cum gândea operaţia. Partea de proiectare pentru modelul final a durat aproximativ patru săptămâni, în schimb, partea de execuţie a durat ceva mai mult. Ea nu a putut fi făcută la noi”, a declarat inginerul Pacioga.
Specialistul a explicat că dispozitivul a fost creat în baza tomografiei computerizate (CT) a pacientei şi că a fost modelat după femurul sănătos. „Este un unicat, nu ar putea fi făcut la scară largă. Vorbim de dispozitive personalizate, este dedicat anatomiei pacientului”, a completat inginerul.
Imediat ce a fost mulţumit de rezultat, profesorul Burnei a luat decizia de a face operaţia. A intrat în intervenţia chirurgicală după o noapte întreagă de gardă, în care a pus la punct, pas cu pas, toate tehnicile pe care le va face în blocul operator. „Acest dispozitiv era singura şansă pentru fetiţă. A fost o dovadă că cercetătorii români sunt de mare clasă şi că pot veni în sprijinul pacienţilor români”, a conchis Burnei.
Se încarcă comentariile...
