Activiştii pride, murdăria, şi secretul apei ude

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Haideţi să vedem ce a vrut să spună piesa aceea de la Cluj de la festivalul LGBTQI, cu actorii semiîmbrăcaţi în călugări ortodocşi, care mănâncă ceapă peste o icoană reprezentându-l pe Mântuitorul Hristos.

Ei vor să zică aşa: degeaba poartă călugării haina monahală, că ei sunt „luptaţi” de aceleaşi păcate trupeşti (din acest motiv călugării sunt doar semiîmbrăcaţi, şi goi de la brâu în jos). Şi aceasta pare a fi marea descoperire – dublată de acuzaţia de ipocrizie: pe de o parte propăvăduiesc castitatea monahală, pe de altă parte sunt „războiţi” de aceleaşi pofte carnale ca noi toţi; alegerea personajelor preponderent masculine pare o aluzie la faptul că ispita homosexualităţii şi ispita desfrânării în general nu sunt deloc străine călugărilor. Serios, aceasta este descoperirea? Păi asta e descoperirea creştinismului încă de la începuturile sale. Despre Sfânta Maria Egipteanca, o fostă prostituată convertită la Hristos, se spune că a petrecut 47 de ani în deşert în rugăciune şi pocăinţă, iar la sfârşit încă se lupta cu aceleaşi porniri şi ispite carnale. Patericul Egiptean este plin de exemple despre cum duc călugării din pustie această luptă – mai grea decât lupta cu foamea şi cu setea; aşa cum acelaşi Pateric este plin de exemple despre mari călugări cu viaţă sfinţită care se prăbuşesc de pe scara virtuţilor deoarece cad pradă aceloraşi păcate. „La sfârşitul veacului călugării vor fi ca mirenii, iar mirenii vor fi ca dracii" e o proorocire tot din Patericul Egiptean.

Şi ca să citez şi un teolog modern: „În anii 1960 s-a produs un eveniment cu totul ieşit din comun, la o amploare fără precedent în istorie. Se poate spune că în cei 20 de ani care au trecut între anii 1960 şi 1980, standardele normative anterioare cu privire la sexualitate s-au prăbuşit în întregime, şi o nouă normalitate a apărut, care între timp a fost şi ea supusă unor numeroase încercări de distrugere.” Pasajul îi aparţine papei emerit Benedict al XVI-lea, care vorbeşte despre „prăbuşirea mentală” provocată de Revoluţia sexuală din anii 1960. Aceasta a dus, conform lui Benedict al XVI-lea, la o „prăbuşire pe scară largă” a viitoarei generaţii de preoţi; însoţită de o prăbuşire a teologiei morale creştine.

Cu alte cuvinte, lupta pe care o duceau, în primele veacuri, Maria Egipteanca şi mulţi alţi sfinţi creştini – desfrânate convertite întâlnim chiar în paginile Evangheliei – s-a intensificat foarte mult, în ultimele şase decenii. Iar cei care poartă haina clericală sau monahală sunt în mod special „războiţi”, prin natura exigenţelor înalte la care se raportează, prin ura dintotdeauna a vrăjmaşului, dar mai ales prin spiritul vremii descris şi de Benedict al XVI-lea.

Aşadar, ce au descoperit aceşti „artişti” de la Cluj, în afară de apa caldă şi mersul pe jos? Ei îi acuză pe monahi de ipocrizie, dar este ipocrizie să faci astfel de acuzaţii fără să cunoşti sau să prezinţi exact contextul descris mai sus. Dacă tot vrei să vorbeşti despre monahi – se presupune că stăpâneşti subiectul sau că ai văzut, măcar, Simón del desierto al lui Luis Buñuel, film clasic ce rezumă bine multe dintre lucrurile de mai sus (inclusiv intensitatea ispitei desfrânării, pentru cei care aleg calea ascezei). Este ipocrizie să faci astfel de acuzaţii mai ales când tu promovezi şi întăreşti exact acel spirit al vremii rezumat în „prăbuşirea mentală” (şi morală) despre care vorbeşte Benedict al XVI-lea. Şi este ipocrizie să îi acuzi pe monahi de sodomie de parcă mai ai puţin şi ai cere reintroducerea faimosului articol 200 din Codul Penal care incrimina homosexualitatea – în timp ce tu militezi pentru „eliberare sexuală” pentru toţi.

Închei printr-un alt exemplu, ceva ce s-a întâmplat, în 2015, la un alt „gay pride”, în São Paulo, în Brazilia. Şi această punere în scenă se voia tot un „happening” artistic cu un mesaj penetrant şi subtil. „Fotografii despre pângărirea unor simboluri şi icoane creştine la paradă au circulat peste tot în mass-media braziliană şi în reţelele de socializare. Imaginea ofensatoare care primeşte cea mai mare atenţie este cea a transsexualului Viviany Beleboni care stă dezbrăcat pe o cruce cu un semn pe care scrie «Ajunge cu homofobia». Alte imagini de la aceeaşi paradă arată şi alte exemple unde simbolurile creştine sunt pângărite. O fotografie prezintă două lesbiene pe o cruce, care se sărută pe buze. O alta arată doi oameni, un bărbat şi o femeie, care stau dezbrăcaţi, aşezaţi cu fundurile pe un morman de crucifice, cu icoane care le acoperă organele genitale. Alte imagini arată bărbaţi dezbrăcaţi care sparg icoane de asfalt, şi un transsexual dezbrăcat într-un dans lasciv în faţa unei biserici.” (articolul integral din care citez, la linkul de aici)

P.S. În Brazilia, după aceste „happeninguri” artistice s-a propus în Parlament un proiect de lege împotriva cristofobiei, iar în São Paulo municipalitatea a votat o zi anuală pentru combaterea cristofobiei. În România, Legea cultelor 489/2006, art. 13, alineatul 2 arată că „sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acţiuni de defăimare şi învrăjbire religioasă, precum şi ofensa publică adusă simbolurilor religioase." În sfârşit, un comentariu făcut pe Facebook de faimosul jucător brazilian Leo Moura, după „happeningul” de la gay pride-ul brazilian: „Ce trist este să vezi aceste imagini. Ce legătură are Iisus cu lucrurile astea? Ce bătaie de joc! Ce lipsă de respect, Dumnezeule mare!”

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite