Alexander Fuhrmann: Ce ne mai aşteaptă pe drum către naţiunea română?

M-am întors în România din multe motive, dar probabil primul motiv e pentru că îmi plac românii. Pe parcurs am să vă spun şi alte motive. În anii de când am revenit am recunoscut pe de o parte, natura procesului prin care trece acest popor în acest moment, dar şi faptul că e o oportunitate de a participa la ceva care în majoritatea celorlalte ţări europene s-a încheiat demult – construcţia unei naţiuni.

Pentru a înţelege procesul tebuie să recunoaştem câteva lucruri. Primul e că va dura mult, probabil generaţii. Deci nu vom fi aici să vedem rezultatul, sau să vedem dacă a meritat, de aceea tentaţia de a pleca e legitimă şi nu voi încerca să conving pe cineva care vrea să plece să nu o facă.

Ţelul drumului la care pornim este să creem condiţiile care vor permite poporului român să continue constructia naţiunii române. Au fost pe teritoriul acestei ţări trei principate în care trăiau trei popoare - cel ardelean, cel moldovean şi cel valah. Aveau legi, obiceiuri, istorii, domnitori diferiţi, dar aveau comune limba şi religia. Din aceste trei popoare a început relativ recent procesul de plămădire a unui singur popor şi s-au făcut paşi însemnaţi. Dar procesul e departe de a fi încheiat. Procese similare se desfăşoară şi în alte ţări, în Germania, de pildă oamenii au o identitate dublă, cea locală (bavareză etc.) şi cea naţională.

Să vedem atunci nişte direcţii în care generaţia actuală ar trebui să înceapă să-şi pună întrebări, al căror răspuns vă indica direcţiile în care generaţiile viitoare vor continua construcţia unei unităţi culturale naţionale..

O întrebare la care merită să reflectăm este „Care sunt valorile acestui popor?”, ce valori va trebui să incorporăm în instituţiile statului român. Tentaţia a fost să credem că dacă va veni un conducător luminat el ne va alege valorile şi noi vom aplauda de pe margini, dar asta e cam naiv. Începeţi prin a vă pune întebarea „Care sunt valorile pentru care aş fi dispus să lupt, respectiv să mor?” Ştiu că sună dramatic dar asta e mai degrabă pentru că până acum a avea valori era o alegere greşită, valorile erau ceva care mai degrabă te încurcau deci mai bine fără... În vechea realitate românească această atitudine avea noimă dar noi suntem implicaţi într-un efort de a crea o nouă realitate, în care cei care au valori sunt avantajaţi pentru că le este mai uşor să participe la crearea unei societăţi care le reflectă si, astfel, ii reprezintă.

Un gând care evident ne trece prin minte în faţa provocării de mai sus este că nu prea ştim de unde să începem. Părinţii sau bunicii noştri rar ne-au vorbit de valori, mai degrabă în termeni de ce se cade şi ce nu, ce se face şi ce nu, deci va trebui să ne asumăm efortul singuri. Iar cei care consideră că au posibilitatea, să încerce să ajute.

Foto credit Alex Fuhrmann

Un alt gând care merită cumpănit este recunoaşterea că modul în care folosim limba română este inadecvat. Limba de lemn din perioada comunistă a fost înlocuită de limba de lemn de astăzi în care folosim sintagme neasumate doar pentru că sună bine. Studiul, îngrijirea, redescoperirea limbii romane trebuie sa revină în atenţia intelectualilor, profesorilor, artiştilor, dar mai ales a mass-mediei. Trebuie să ne reîndrăgostim de limba română....

O altă categorie de provocări vine din faptul că relaţiile inter-umane în România s-au stricat, nivelul de încredere între oameni fiind mult mai scăzut decât a fost, Efortul de a schimba dinamica spre un mediu în care încrederea între oameni să crească e îngreunat de îndoieli şi temeri. Depinde de noi dacă vrem să ne asumăm reguli, mentalităţi si comportamente care să readucă încrederea în comunitate sau dacă vrem să facem din asta o valoare a naţiunii române. De putut, se poate. Avem în ADN ospitalitatea, deschiderea socială – doar că am ajuns să le arătăm asta doar străinilor...

Răspunsuri absolute la întrebările de mai sus nu există. Există însă oportunitatea de a te exprima liber azi. Şi dacă fiecare dintre noi îşi va privi cu mai multă încredere comunitatea din care alege să facă parte, încet încet vom găsi şi răspunsurile. Restartul asumării construcţiei naţionale este absolut necesar.

Alexander Fuhrmann este om de bine, „restarter” prin vocaţie, „entertainer” la Eureka Training & Tests, „traficant de înţelepciune”, cum îi place să se prezinte, trainer şi consultant cu o experienţă de peste 20 de ani.