Când cel cu păcat ridică piatra

Omagiu adus victimelor masacrului din Orlando. FOTO EPA via BBC

Mă bucur să am parte în viaţa mea de nişte preoţi extraordinari. De la preoţii care mi-au călăuzit paşii copilăriei, la mine, în Galaţi, până la preotul meu duhovnic din Bucureşti! Ei mă învaţă cum să încerc să fiu mai bun, să nu judec şi să iubesc necondiţionat!

„Ieri, în Orlando-America, un dezaxat a omorât oameni. Nişte oameni care erau urâţi nu numai pentru că aveau nu ştiu ce naţionalitate şi religie, ci şi pentru că iubeau altfel decât o fac alţii. 

România, prin preşedintele său, a trimis condoleanţe Americii. Nimic despre faptul că acei oameni erau gay. Nimic despre intoleranţă şi despre faptul că aici, în tara noastră, alte 3 milioane de oameni vor sa interzică ceea ce nu poate să se întâmple oricum, din ură faţă de aproapele lor pe care creştinii români se presupune că îl iubesc ca pe ei înşişi! Din păcate, mă văd nevoit să constat că nici agresiunea sub forma ei teroristă nu ne face să vedem discriminarea persoanelor LGBT (din România). Nici atunci când oamenii sunt omorâţi pentru că sunt gay, nu putem să spunem lucrurilor pe nume şi sa ne recunoaştem prostia! 

Dumnezeu să îi ierte! Şi să ne ierte şi pe noi, dacă poate, pentru mizeria şi ura din sufletul nostru!”

Această postare, pusă acum câteva zile pe pagina mea de FB, a făcut ca multe taste sa fie bătute de către cei care au simţit nevoia sa spună ce mare păcat creştinesc e să fii gay. Unii heterosexuali creştini m-au întrebat, voalat, dacă eu însumi sunt gay („că prea le ţin partea”) şi trebuie să recunosc că am fost întrebat acelaşi lucru şi de către persoane homosexuale. Această întrebare venită din partea ambelor categorii m-au făcut să zâmbesc amar, arătându-mi încă o dată, dacă mai era nevoie, că la noi nu poţi sa fii promotorul unor principii, fără a fi acuzat de partizanat.

În acest caz trebuie sa subliniez faptul că sunt doar apărătorul unor principii, şi anume:

-       România este un stat laic în care credinţa fiecăruia dintre noi este la fel de importantă. Nu cred că valorile majoritare trebuie să fie impuse minorităţii, ci cred mai degrabă într-o negociere a acestora.

-       Legea trebuie sa fie deasupra tuturor! Ceea ce este legal, nu trebuie să fie „pedepsit” prin marginalizare. Este la fel de legal sa mă pup cu o femeie, precum e legal sa mă pup şi cu un bărbat. Pot să înţeleg că nu îţi place, nu pot accepta sa mă ostracizezi pentru alegerea mea. 

-       Tradiţiile suferă modificări oriunde în lume. Oriunde şi oricând vor exista conservatori. Când aceştia vor, însă, să modifice Constituţia după chipul şi asemănarea lor, noi, ceilalţi, trebuie să contrabalansăm.

-       Persoanele homosexuale sunt discriminate în România. O zic rapoartele naţionale şi internaţionale, o zic şi cei care pronunţă termenul de „bulangiu” cu zâmbetul pe buze.

Repostez un text mai vechi, publicat pe PoliticScan, în care ofeream câteva argumente pentru poziţia mea:

De ceva vreme nu prea pot să dorm! Mă simt frământat de o mulţime de gânduri, am un noian de întrebări, mă simt pustiit şi nebăgat în seama de politicieni! Mi se pare că agenda lor nu are legătură de multe ori cu nevoile reale ale oamenilor şi drumurile mele prin ţară nu fac decât să îmi întărească această credinţă. Am făcut iniţiativa civică pe nevoia de  a asigura accesul la apă potabilă pentru cei 8 milioane de cetăţeni români care încă beau apa din fântâni, multe dintre ele contaminate, discut cu miniştrii să facem politici reale de incluziune a grupurilor vulnerabile, mă cert cu donatorii încercând să îi conving să îşi ajusteze politicile de finanţare pe nevoile reale ale comunităţii etc, însă tot mă simt gol….

Când credeam că nu prea ştiu foarte clar ce să mai fac, hop, răspunsul veni de unde nici nu te aşteptai:

„Este o iniţiativă civică pe care fraţii noştri care iubesc familia creştină ar dori să le-o prezinte celor care conduc destinele acestui neam şi să scrie acolo în Constituţie că familia creştină are la bază codul familiei din Sfânta Scriptură – familia este tocmită după rânduiala lui Dumnezeu – bărbat şi femeie. De aceea, dacă veţi găsi tineri studenţi care o să vă roage să semnaţi, vă îndemn cu încredere pentru că, dacă nu mă înşel, nu ştiu dacă nu săptămâna trecută, nu ştiu dacă nu Grecia, a fost îngenuncheată în sensul acesta. Suntem un popor cu mult mai mulţi credincioşi şi de aceea să-L rugăm pe Dumnezeu să păzească familia binecuvântată în faţa sfântului altar al neamului nostru. Aici aţi venit frăţiile voastre şi părinţii domniilor voastre – bărbat şi femeie”, zise IPS Ioan, Mitropolitul Banatului conform evz.ro [1].

Sunt eu creştin? Sunt! Cred eu în mişcare civică care să pună pe agenda politicului chestii de importanţă naţională? Cred! Iubesc eu familia? Păi o iubesc de numa-numa! Cred eu că familia este tocmită după rânduiala lui Dumnezeu – bărbat şi femeie? Cred eu că familia este doar cea „binecuvântată în sfântul altar”? Sunt eu de acord să propunem modificarea Constituţiei astfel încât căsătoria să fie definită ca un act exclusiv între bărbat şi femeie? Bre, la ultimele trei nu prea...

Cu riscul de a primi afurisenie, hai să zic eu, ce nu prea mi se pare în regulă:

1.      Familia este tocmită după rânduiala lui Dumnezeu – bărbat si femeie?

Noţiunea de familie este destul de diferită în funcţie de cei care o definesc.  Astfel, „familie” poate fi definită cel puţin din trei perspective: cea sociologică, juridică şi alta moral-creştină. Daca e să cităm sociologii[2], familia poate fi definită ca o „formă specifică de comunitate umană, formată dintr-un grup de persoane unite prin căsătorie, filiaţie sau rudenie, care se caracterizează prin comunitate de viaţă, interese şi întrajutorare”[2]. Dacă e să ne uităm la ce scriu juriştii, aflăm că „familia desemnează grupul de persoane între care există drepturi şi obligaţii ce izvorăsc din căsătorie, rudenie (inclusiv adopţie), precum şi din alte raporturi asimilate relaţiilor de familie”[3].  Privită sub aspect moral-creştin, familia este o creaţie a lui Dumnezeu. Fiind instituită de Dumnezeu, familia are caracter sacru, iar acest caracter este dat de câteva atribute, respectiv: iubirea desăvârşită, comuniunea, unitatea şi egalitatea membrilor acesteia.

Cele 3 accepţiuni mai sus menţionate nu arată decât că, într-un stat laic, definiţia familiei nu este dată în nici un caz de comuniunea bărbat-femeie, ci de cu totul alte atribute. Dacă nu am trăi într-un stat laic, să fiu al dracului (uite alt păcat care ar trebui să fie în atenţia BOR pentru o iniţiativă civică de modificare a Constituţiei, şi anume să interzicem blestemul) de nu aş fi putut găsi ceva înţelegere pentru dorinţa marilor prelaţi, însă, de multă vreme, România este un stat laic şi de drept, unde Guvernul respectă dreptul la credinţă al fiecăruia în aceeaşi măsură ca oricare alt drept. Atâta timp cât dreptul tău nu atacă dreptul meu, statul este obligat să mă protejeze de orice abuz. Iar dreptul de a-mi alege partenerul de viaţă cu respectarea prevederilor legale şi modul în care eu cred nu pune în pericol niciunul dintre drepturile tale...

2.      Familia este doar cea „binecuvântată în sfântul altar”

Din ce în ce mai multe cupluri, mult mai multe heterosexuale, renunţă la căsătoria formală. În jurul meu, am mulţi prieteni care sunt într-o formă de parteneriat civil (nerecunoscut încă în România) cu partenerul / partenera lor de viaţă. Au copii şi văd că între ei există iubirea desăvârşită, comuniunea, unitatea şi egalitatea membrilor acesteia. Unii dintre ei au fost binecuvântaţi de Dumnezeu cu mai mulţi copii, sunt botezaţi în numele Domnului şi frecventează biserica. Alegerea lor însă (dreptul de a alege este oferit de Dumnezeu, vezi teoria liberului arbitru) este să nu se căsătoreasca civil. Cum fără a fi căsătorit civil, nu te poţi căsători nici religios, familia lor nu este „binecuvântată în sfântul altar”. Înseamnă oare asta că nu e binecuvântată de Dumnezeu? Dacă ar fi aşa copilul lor, bucuria lor, sănătatea familiei lor etc. de unde vin? Sunt ei mai puţin creştini decât mine? Sunt eu, căsătorit în altar, mai creştin decât ei? E familia mea binecuvântată în mai mare măsura decât a lor? Cu siguranţă, nu!

3.      Sunt eu de acord să propunem modificarea Constituţiei astfel încât căsătoria să fie definită ca un act exclusiv între bărbat şi femeie?

Nici în momentul de faţă un cuplu homosexual nu se poate căsători civil în România. Atunci de ce să interzici ceva ce, oricum, nu se poate face? Orice este creat de om, inclusiv Constituţia, nu este imuabil şi poate fi modificat la un moment dat! De ce Dumnezeu trebuie să creăm diferenţe acolo unde nu este cazul? Ce câştigi, în afară de a promova ură şi dihonie, cu această propunere? Cu ce este dragostea mea faţă de soţie mai presus decât dragostea dintre membrii unui cuplu gay care îşi arată iubire desăvârşită, comuniune, unitate şi egalitate între ei? Cine sunt eu să judec şi cine îmi dă mie dreptul să „arunc cu piatra”? Sunt întrebări la care eu nu am răspuns.

Dumnezeu meu, cel în care cred cu tărie, m-a învăţat să îmi iubesc aproapele ca pe mine însumi. Mai mult, mi-a poruncit să nu poftesc la casa aproapelui meu (…) şi nici un alt lucru ce este al lui (porunca a X-a din Decalog). Iar modul în care aproapele meu îşi construieşte casa este fix alegerea lui! Eu trebuie să îl iubesc şi să îl cinstesc exact cum mă iubesc şi mă cinstesc pe mine!

Pentru cei care consideră că iniţiativa BOR este una corectă listez mai jos, urmând aceeaşi logică, câteva dintre păcatele care trebuie sa fie interzise, prin Constituţie:

-   Atât femeia, cât şi bărbatul să fie obligaţi să fie virgini la căsătorie. Curvia este unul dintre cele mai mari păcate menţionate în Biblie.

-   Adulterul să fie pedepsit prin lege, cel puţin prin încarcerarea adulterinului. Curvia (sexul în afara căsătoriei religioase) este, şi ea, mare păcat si trebuie tratată aşişderea!

-    Avortul să fie interzis!

-    Toţi românii să fie creştini ortodocşi şi să îl cinstească pe Dumnezeu. Cine nu este creştin, să primească 24 de ore la dispoziţie pentru a părăsi ţara!

-    Cine munceşte duminica (inclusiv cei de la pompieri, spitale şi poliţie) să fie aspru pedepsit pentru că nu respectă ziua de odihnă şi rugăciune. Etc.

Nu-i aşa că pare absurd? Nu-i aşa că, foarte probabil, în cazul în care cele de mai sus ar deveni realitate, ai fi una dintre victime?

Stay calm and relax! Trăim într-o ţară laică, în care statul trebuie să iţi ofere libertatea de a „păcătui”…şi trebuie să ne apărăm acest drept! Iar asta mă face să fiu viu, din nou!

P.S.: În niciuna dintre iniţiativele civice pe care le-am lansat şi care erau strâns legate de combaterea sărăciei şi promovarea incluziunii sociale, atât eu cât şi partenerii mei din societatea civilă nu am beneficiat de sprijinul şi mobilizarea BOR.

P.S. 1: De-a lungul timpului, ceea ce acum se numeşte BOR a justificat, cu citate din Biblie, robia, starea de rumânie şi legarea de glie a ţăranilor. Cât de corecte, din punct de vedere social, au fost, putem fiecare judeca acum!

[1] http://www.evz.ro/initiativa-fara-precedent-in-sanul-bisericii-ortodoxe-un-mitropolit-cere-schimbarea-constitutiei.html

[2] A. STĂNOIU, M. VOINEA, Sociologia familiei, T.U.B., 1983, p. 5

[3] I. ALBU, Dreptul familiei, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1975, pagina 2