„Corectitudinea politică (CP) este duşmanul libertăţii“ (Mario Vargas Llosa) vs. „Cei care critică CP sunt anti-occidentali“ (intelectuali dâmboviţeni)

Aud frecvent următoarea idee – când criticăm dictatura relativismului, cultura morţii şi corectitudinea politică criticăm in corpore Occidentul, iar românii nu-şi pot permite să fie anti-occidentali.

Reiau, aici, o temă despre care am mai scris, la care adaug câteva observaţii noi.

Cultura morţii şi dictatura relativismului

În fapt, atunci când critic bolşevismul din Rusia sovietică, eu unul nu critic Rusia şi marea cultură rusă. Critic doar acea ideologie – ideologia marxistă, ateismul militant, rădăcini ale „culturii morţii" pe care o vedem şi în prezent extinzându-se în spaţiul occidental.

Când critic nazismul din Germania lui Hitler, eu unul nu critic Germania şi marea cultură germană. Critic doar acea ideologie, şi emanaţiile ei aberante, cum ar fi eugenia. Eugenie pe care o vedem devenind, acum, tot mai populară în Occident.

Când critic cultura morţii şi dictatura relativismului, despre care au vorbit pe larg Ioan Paul al II-lea, Benedict al XVI-lea, şi mulţi alţii, eu unul nu critic Occidentul. Critic doar această ideologie, care din păcate a devenit foarte populară, în special în rândul unor elite occidentale. Şi, că vrem sau nu, România face acum parte din spaţiul cultural, politic şi economic occidental - aşa cum Australia sau Coreea de Sud fac şi ele parte din lumea occidentală. 

„Asaltul ultra-conservatorilor” şi „exaltaţii ultra naţio-ortodocşi”

Îi mai aud pe unii intelectuali „de dreapta” vorbind despre „exaltaţii ultra-naţio-ortodocşi”, aşa cum îi aud pe unii activişti „de stânga” (sau de extrema stânga) vorbind despre „asaltul ultra-conservatorilor”.

În fapt, în lumea conservatoare sau creştină există, aşa cum arăta de curând un prieten, o varietate de curente – este suficient să ne uităm atent la fenomen pentru a vedea că există curente anti-leftiste (critica leftismului face, în fapt, obiectul celor trei paragrafe de mai sus) care nu sunt şi anti-occidentale; există curente anti-Bruxelles sau anti-ideologia Bruxelles-ului din momentul actual; există şi curente indigeniste, aşa cum există şi curente transnaţionale; există curente radical anti-occidentale sau anti-establishment care nu sunt naţionaliste; aşa cum există curente naţionaliste care nu sunt anti-establishment – găsim aici unii dintre votanţii conservatori ai PSD; există mari fani ai Americii – destul de numeroşi, unii dintre ei foarte vehemenţi şi în stradă, alături de #Rezist; aşa cum există fani ai lui Putin – eu unul ştiu doar unul singur autentic; şi există chiar o varietate interesantă de conservatori marxişti – pe „stil vechi”, cei mai mulţi dintre ei; conservatori atei – care critică vehement ofensiva ideologică LGBTQ / conservatorii mai cultivaţi nu-i iau în serios şi le zic pseudo-conservatori; şi conservatori care sunt mari admiratori ai „modelului chinez” – care ar fi „a treia cale”.

Tabăra „de stânga” – o atomizare chiar mai accentuată

Şi în partea cealaltă, a stângii, există o varietate de curente – acolo divizarea şi atomizarea în grupuscule este chiar mai mare decât în tabăra „conservatoare”. Ar fi destul de greu să o descriu, parte că nu am mai urmărit întreaga zonă foarte atent, în ultimii ani. Pot spune, din avion, că şi acolo există marxiştii „de modă veche” care nu sunt naţionalişti şi care se opun ideologiei genului – unii dintre ei susţin deschis clarificarea definiţiei Căsătoriei în Constituţia României; avem şi marxişti naţionalişti (un soi de protocronişti nostalgici); neomarxişti „de centru” – un soi de Macroni spălăciţi care nu-şi asumă nimic, care nu critică nimic din ce ar merita sau ar trebui criticat, care vor să se pună bine cu toată lumea, şi care scriu din când în când pe Facebook că nu pricep cum de nu poate să fie toată lumea „imparţială” şi „de centru” ca ei –; feministe de modă veche – dintre cele care cred că există doar două sexe biologice şi luptă pentru drepturile femeii; unele dintre ele susţin clarificarea definiţiei Căsătoriei în Constituţie; avem mulţi activişti de ocazie/după ureche pentru care Obama şi USR sunt binele absolut, Trump, PSD şi CpF sunt răul absolut, şi care cer toate drepturile imaginabile, până la cer, pentru orice minoritate reală sau imaginară, deoarece asta „dă bine” pentru prietenii de pe Facebook; avem şi neomarxiştii anti-Bruxelles şi anti-establishment, aşa cum avem şi neomarxitştii moderat anti-Bruxelles, dar pro-establishment (fani PSD; găsim exemple din ambele categorii la CriticAtac); şi avem şi grupuscule foarte mici, dar foarte zgomotoase de marxişti „pe stil foarte nou” – de la feministe gender, la ateii militanţi agresivi (gen Remus Cernea), la homosexualişti Queer – mi-am propus să nu mai scriu o vreme despre ei, dar, nah, e greu să-i ocoleşti –, la regresiştii veritabili – dintre cei care ne spun că „Islamul este religia păcii” şi care iau în serios etichetele puse de SPLC; personaje amuzante, de a căror „familie" face mişto în Occident până şi Huffington Post; iar unii dintre aceşti activişti Queer sau atei militanţi sunt simpatizanţi sau chiar membri ai PSD (!).

Mario Vargas Llosa: „corectitudinea politică este duşmanul libertăţii”

Şi dacă tot am vorbit despre critica leftismului, să nu uităm că cei mai mari trei disidenţi ai Gulagului Sovietic, Vladimir Bukowski, Alexandr Sojeniţîn şi Alexandr Zinoviev compară ideologia din prezent a Bruxelles-ului cu ideologia URSS; şi că unul dintre cei mai mari scriitori în viaţă, Mario Vargas Llosa, a spus de curând negru pe alb într-un interviu din El Pais: „corectitudinea politică este duşmanul libertăţii.”

În încheiere, un link către un pamflet Monty Python care arată, foarte bine, cât de divizată este în realitate stânga (pamfletul e o ironie, aşa cum înţeleg eu, la mişcarea social justice din anii ’80); iar tabăra conservatoare îi suflă, ca să spunem aşa, în ceafă.  

Pe aceeaşi temă:

Tot ce NU ştiaţi despre originile şi faptele Revoluţiei sexuale – link aici
Romeo şi Julieta – în afara legii? – link aici
Despre moartea lui Alfie Evans – link aici
Decizia OMS privind „incongruenţa de gen” în şapte întrebări – link aici
Cofetarul din Colorado şi „soţul” necunoscut sau despre două decizii istorice – link aici
Monetizarea urii – o afacere extrem de profitabilă. Cazul SPLC – link aici
3,4 milioane de dolari amendă pentru SPLC; Facebook, Amazon, Google şi Twitter îi folosesc în continuare etichetele – link aici
Strategia de educaţie parentală a Guvernului PSD: ideologie de Stat, sufocarea diversităţii şi imixtiune în viaţa privată a individului şi a familiei – link aici
Răspuns dlui Radu Răileanu de la ActiveWatch: 6 informaţii false în 9 paragrafe de text – link aici Europa, între raţiune şi propagandă. Ce s-a spus de fapt la conferinţa Platformei civice Împreună – link aici
Despre Căsătorie şi gândirea domnului Cioloş – link aici
Trei lucruri cel puţin la fel de rele ca Ciuma Roşie. Şi o metodă de a le opri – link aici
Creştinismul, cea mai persecutată religie – link aici
Karl Marx a avut dreptate? – link aici
Mark Zuckerberg: „Silicon Valley e un loc extrem de înclinat către stânga” – link aici
A făcut dl Vasile Bănescu afirmaţii rasiste, sexiste şi clasiste? – link aici