Cum a devenit România o ţară populată, în proporţie de 81%, de oameni-şobolan

După clasificarea zoo-politică făcută de domnul Liviu Dragnea, orice om care mai îndrăzneşte să iasă în stradă, să scrie ceva sau să ceară democratic ca statul să stârpească ilegalităţile, abuzurile ori corupţia (sondajele arată că ar fi vorba de 81% din români) este un duşman al PSD şi al instituţiilor controlate de politicieni: Guvern, Parlament, consilii judeţene, consilii locale, deconcentrate.

Un sondaj de opinie făcut de IRES scoate la iveală un lucru atât de clar încât nici măcar nu-ţi trebuie un sondaj ca să-ţi dai seama că aşa este: 81% dintre români cred că în România corupţia a devenit insuportabilă. În acelaşi timp, 47% dintre cei chestionaţi au spus că vina principală pentru corupţie o poartă politicienii (30% partidele şi 17% Parlamentul). Care va să zică, lucrurile-s destul de clare.

De altfel, la recentul miting în alb al PSD, foarte mulţi dintre participanţi (cei mai „săraci cu duhul” fireşte, căci şefii de detaşamente şi de grup aveau bine învăţată lecţia politrucă, împodobită cu rânjete cinice) au pus accent tocmai pe chestiunea corupţiei, considerând că aceasta ar fi capul de afiş al protestului lor.

Însă această realitate, potrivit căreia poporul (inclusiv cel pesedist) este înfuriat de corupţie, nu se potriveşte deloc – dar deloc! – cu discursul lui Liviu Dragnea, preşedintele PSD (un cetăţean care are deja o condamnare penală, fiind aproape de verdict în al doilea dosar, tot pentru corupţie).

În cel puţin două tirade virulente (una în faţa demonstranţilor din propriul partid, a doua la un post TV devenit suporter înfocat al social-democraţilor), domnul Dragnea îşi defineşte opozanţii ca fiind şobolani. Apoi enumeră şi membrii acestei categorii (pe care o consideră ca fiind „statul paralel”): magistraţii care refuză „să facă blat” cu dosarele de corupţie ale politicienilor, românii care cer pedepsirea corupţilor, Preşedintele României, şefa DNA, serviciile secrete, Traian Băsescu şi instituţiile internaţionale care susţin lupta anticorupţie.

Mai mult decât atât, Dragnea nu se sfieşte să le arate băţul magistraţilor, declarând – absolut stupefiant pentru o ţară care se pretinde democratică – că procurorii vor suporta consecinţe (cum revocarea procurorilor a fost mutată la mâna politicului, discutăm deja despre posibile epurări!), dacă îndrăznesc să-şi facă meseria astfel decât vrea atotputernicul lider al partidului de guvernământ.

Mesajul furios (pe alocuri disperat, căci se ştiu problemele penale ale liderului PSD) este atât ameninţare şi încercare de intimidare, cât şi, mai grav, o intervenţie brutală a politicului în treburile justiţiei, deci o încălcare directă a Constituţiei.

Din două fente oratorice, preşedintele social-democraţilor (care nu-i doar politician, ci este şi preşedinte al Camerei Deputaţilor, deci ce spune are greutate) a reuşit să-i definească drept „şobolani care murdăresc totul” pe cel puţin 81% dintre români (cei care susţin, după cum spun sondajele, că avem o problemă gravă cu corupţia). Stilul de discurs i-ar face mândri pe corifeii bolşevismului, în frunte cu Iosif Visarionovici Stalin.

Practic, în accepţiunea preşedintelui PSD, am devenit o ţară de şobolani, ca afect al faptului că foarte puţini români sunt de acord că ţara mai poate suporta carcatiţa corupţiei cu creier politic. O întreagă ţară este jignită de această afirmaţie iresponsabilă a politicianului considerat de lege al treilea om din stat...

După clasificarea zoo-politică făcută de domnul Liviu Dragnea, orice om care mai îndrăzneşte să iasă în stradă, să scrie sau să ceară democratic ca statul să stârpească ilegalităţile, abuzurile ori corupţia, este un duşman al PSD şi al instituţiilor controlate de partid: Guvern, Parlament, consilii judeţene, consilii locale, deconcentrate.

De altfel, asistăm deja la o radicalizare (inclusiv instituţională)  a „luptei de clasă” după modelul mineriadelor comandate de Ion Iliescu. „De-abia îmi mai ţin oamenii în frâu!”, declamă Liviu Dragnea, iar scopul acestor declaraţii nu este, evident, să-şi liniştească suporterii, ci să-i asmută împotriva restului românilor.

Mai rămâne ca domnul Dragnea să treacă la etapa a doua şi să-şi echipeze brigăzile de „oameni de bine” cu uniforme (nu doar cu tricouri albe), cu bâte şi cu pistoale (în loc de recuzita de miting), iar scenariul rebeliunii legionare sau al mineriadelor se poate aplica fără probleme, din nou, României. Suntem foarte aproape de teroare şi de dictatură, nu mai există niciun fel de îndoială.

În acelaşi timp, coaliţia PSD-ALDE continuă politica de cumpărare, din bani publici, a suporterilor fanatici. După nebunia costisitoare a ajutoarelor sociale nejustificate şi după ce s-au dat pensii speciale parlamentarilor şi altor categorii de privilegiaţi, acum a venit rândul ca primarii şi viceprimarii de la oraşe şi de lacomune să devină beneficiari de pensii speciale pentru merite politice.

Pun faţă în faţă un veteran de război, care a înfruntat moartea secundă de secundă, timp de trei-patru ani, cu un primar rural, cu patru clase, al cărui singur merit este că a luat leafă grasă pentru că a ocupat patru ani o funcţie în care n-a făcut nimic sau, în cel mai bun caz, a slujit credincios partidului.

Veteranul de război primeşte pentru faptele lui 600 de lei pe lună. Politrucul, în schimb, va primi la pensie un spor de 1.245 de lei lunar pentru fiecare mandat. Aşa a decis coaliţia PSD-ALDE, într-un moment de cinism politic ce-i umileşte pe cei 2,5 milioane de români care, după o viaţă de muncă, au pensia mai mică decât pensia specială pe care o va lua un primar de comună care a stat patru ani pe funcţie. Asta retroactiv, pentru toţi primarii şi viceprimarii, căci se vor calcula din 1992 încoace!

Iar dacă aceşti pensionari  pauperi vor îndrăzni cumva să protesteze contra „înţeleptelor decizii” ale majorităţii PSD-ALDE, se cheamă că sunt o adunătură de şobolani, care vor fi nimiciţi de „garda albă” a lui Liviu Dragnea. Nu de alta, dar liderul PSD a dat deja asigurări că mitingul din 9 iunie 2018 a fost unul de încălzire, în care partidul a vrut doar să dea un avertisment contestatarilor.

Ce urmează? Vă las să ghiciţi. Iar dacă nu ghiciţi, vă recomand să citiţi câteva lucrări istorice despre perioada 1945-1989 (cu accent pe intervalul 1945-1947) şi despre mineriadele lui Ion Iliescu. Nihil novi sub sole...

P.S: Nu înţeleg, totuşi, de ce nici Consiliul Naţional pentru Combaterea Discrimininării (CNCD) şi nici Consiliul Naţional al Audiovizualului (CNA) nu au nicio reacţie (cel puţin deocamdată), având în vedere că unele dintre afirmaţiile domnului Dragnea au fost parte dintr-o emisiune televizată la care moderatorul nu a avut nimic de obiectat.