Cum se fac desenele animate

Cu toţii am văzut în copilărie diferite seriale de desene animate, în funcţie de vârstă, ba chiar unii dintre noi încă privesc, ca metodă de relaxare ori, pur şi simplu, pentru că trebuie

Cu toţii am văzut în copilărie diferite seriale de desene animate, în funcţie de vârstă, ba chiar unii dintre noi încă privesc, ca metodă de relaxare ori, pur şi simplu, pentru că trebuie să stea cu copiii. În ultima vreme au existat numeroase dezbateri pe tema creşterii nivelului de violenţă din serialele de desene animate, dar iată că, din când în când, mai apare şi un titlu nou care se înscrie, cel puţin din punct de vedere al poveştii, în zona clasică a genului, chiar dacă stilul grafic s-a schimbat radical de la "Cartea Junglei" încoace. - A cui a fost ideea acestui serial? Spuneţi adevărul!
Tim: Eu am făcut totul! Ha, ha.
Julie: Wow Au fost mai multe chestii diferite. Una dintre ele a fost un prieten care ne-a spus o poveste despre cum a mers la o şcoală alternativă, în copilărie. Era o şcoală fără pereţi şi totul era foarte degajat.
Tim: Nu mai auzisem niciodată aşa ceva. Am zis: "Cum e o şcoală fără pereţi?" Cred că ar fi o zonă mai mare cu clase, iar copiii ar putea merge dintr-un grup în altul. Sună nebuneşte!
Julie: Undeva, în şcoală, era o maimuţă, iar el se duce să stea cu maimuţa. Aşa că ni s-a părut o poveste amuzantă şi am început să ne gândim în aceşti termeni. De pildă, cum ar fi ca prietena cea mai bună a unui copil să fie o maimuţă.
Tim: Cumva, totul a evoluat spre acest unic copil cu o maimuţă, într-o şcoală întreagă. Copilul încearcă, pur şi simplu, să supravieţuiască experienţei de a fi într-o şcoală cu animale sălbatice. Ni s-a părut o idee amuzantă, plină de posibilităţi.
Julie: Aşa că acesta a fost punctul de plecare. Am dezvoltat totul pornind de aici şi am lansat o propunere canalului Cartoon Network. A fost primul loc unde ne-am propus ideea. De fapt, noi veniserăm cu o altă idee de serial, dar am luat şi această idee cu noi, deşi încă nu o finalizaserăm.
Tim: Da, noi veniserăm să le propunem altceva, dar, după ce am terminat, directorul lor de dezvoltare ne-a zis: "Mda Mai aveţi şi altceva ?" Iar noi am zis: "Da, mai avem o idee, dar încă n-am finalizat-o prea bine". Iar el mi-a zis: "Pe asta ar trebui s-o facem".
- Vă inspiraţi din propria copilărie şi din experienţele de la şcoală pentru acest serial?
Tim: Stăm de vorbă cu scenariştii şi încercăm să găsim experienţe comune, pe care toată lumea le trăieşte în gimnaziu, apoi le folosim ca punct de plecare. Apoi, încercăm să ne dăm seama cum ar reacţiona animalele la o seară de dans, la şcoală, sau cum ar sărbători Haloweenul la şcoală. Creionăm ideea de bază, apoi încercăm să ne dăm seama care ar fi reacţia "animalică" în contextul respectiv. Unele chestii devin ridicole. Avem un episod în care animalele dau probe pentru echipa de majorete. Ne-am întrebat cum ar arăta un animal-majoretă şi cum s-ar comporta. Aşa că am venit cu tot soiul de idei, privind totul din acest punct de vedere.
Julie: Da, genul de chestii care ar suna cunoscut pentru orice copil sau adult, dar cu o tentă de "animal". Ideea pare să aibă o multitudine de posibilităţi, pentru că am trecut cu toţii prin cel puţin 12 ani de şcoală şi acolo se întâmplă tot soiul de chestii.
Tim: Îmi amintesc un episod care a profitat din plin de acest aspect. Voiam să facem un episod pentru Ziua Îndrăgostiţilor, dar în loc să avem copii îndrăgostiţi de colegi ai lor, nu ar fi mai amuzant dacă am avea un profesor îndrăgostit de o profesoară? Cum ar reacţiona un animal îndrăgostit şi cum ar încerca să atragă un animal de sex opus? Am început să studiem modul în care animalele fac asta în natură şi totul a căpătat un aer absolut prostesc. Am pus un personaj să treacă prin toate situaţiile în care ajunge un animal care vrea să atragă un alt animal, dar totul în contextul şcolii - şi a ieşit un episod cu adevărat amuzant.
- V-aţi hotărât ce animale urma să folosiţi înainte de a crea personajele? Sau aţi creat mai întâi personajele şi apoi aţi decis ce animale se potriveau cel mai bine?
Julie: Am stabilit mai întâi tipul de personaje. Tim tinde să gândească în termeni mai vizuali, pentru că e artist, dar eu sunt mai mult un om al cuvintelor. Ştiu că el a venit cu ideea personajelor, deci, vizual vorbind, a stabilit că gorila arată bine aici, alături de o maimuţă mică sau o girafă înaltă. Am stabilit tipurile de personaje. Ştiam că vrem ca Windsor să fie un personaj isteţ, iar acest lucru nu se potriveşte neapărat cu tipologia lui fizică masivă, pentru că ai crede că gorila e ameninţătoare.
Tim: Şi am vrut ca fata înaltă, girafa Ingrid, să fie fata care peste vară creşte, devenind mai înaltă decât toţi băieţii din clasă. Iar ea încearcă să ascundă acest lucru stând cât mai gârbovită. Slips, pitonul, este tipul foarte relaxat, pentru că nu are, de fapt, coloană vertebrală. Am încercat să combinăm diverse mărimi pentru grup, apoi am încercat să ne dăm seama ce fel de arhetip am putea aduce pentru aceste personaje, care să funcţioneze ca grup.
Julie: Multe dintre ele au evoluat când am început să scriem serialul. De pildă, Lupe este un personaj puternic, energic. Aşa am perceput-o întotdeauna, din bârfele de la şcoală, dar a devenit o adevărată "bilă de foc" - şi acest lucru s-a întâmplat în timp ce scriam replicile ei, în serial.
Tim: Amuzant e că, pe măsură ce am creat poveştile, am inventat şi personaje care să impulsioneze episoade anume. Şi, în final, ne-au plăcut atât de mult personajele respective, încât le-am introdus în şcoală. Câteva dintre personajele pe care credeam că le vom folosi o singură dată au continuat să tot apară, în mod repetat.
- Aţi studiat animale exotice pentru a vă ajuta să creionaţi personalităţile/caracteristicile lor? Sau doar aţi improvizat?
Tim: S-ar crede că asta am făcut, dar nu e aşa. Nu. Am încercat doar să inventăm situaţii comice.
Julie: Din nou, pe măsură ce scriam serialul, am făcut ceva studii. De pildă, Tim s-a ocupat de episodul încare Domnul Hornbill face o pasiune pentru Doamna Tusk. Pentru acest episod, am studiat câte ceva despre ritualurile de împerechere ale animalelor. Urmărim Animal Planet şi Discovery Channel. Tim: Încercăm să stăm cu urechile ciulite, pentru a afla ce se mai anunţă la ştiri referitor la şcoli şi animale, apoi încercăm să folosim poveştile respective în episoadele noastre. A fost o poveste cu oamenii de ştiinţă care foloseau maimuţe pentru a opera roboţi. Şi m-am gândit că e extraordinar. Aşa că i-am spus unuia dintre scenariştii noştri că trebuie să facem un episod în care Jake rămâne cu un braţ robotic blocat pe mâna lui, în timpul unui proiect ştiinţific, la care lucra pentru şcoală, iar lucrurile o iau razna. Totul s-a dovedit a fi extrem de amuzant.- Sunteţi primul cuplu căsătorit care a creat împreună o serie difuzată de Cartoon Network. În ce mod este relaţia voastră influenţată de muncă? Aţi instituit acasă o politică de tipul "Fără
Colegul meu de sală
"?Julie: Da,
Colegul meu de sală
este ceva ce se întâmplă 24 de ore pe zi, non-stop. E greu să implementăm asemenea reguli. Practic, e ceva ce stă cu noi, într-o formă sau alta, tot timpul.Tim: Am zis că nu vom discuta despre asta acasă, dar până la urmă tot discutăm.Julie: Da, am încercat, dar cred că avem nevoie de un program în 12 paşi pentru a reuşi. Tim: Lucrăm împreună de ceva timp.Julie: De fapt, nu a existat niciun moment în care să nu fi lucrat împreună, deci totul face parte din relaţia noastră. Ar fi ciudat să nu lucrăm împreună în acest moment.- Ce fel de desene animate v-au plăcut în copilărie? Şi în ce fel v-au influenţat? Julie: Eu sunt la mijloc, între doi fraţi, deci tot timpul trebuia să mă uit fie la Johnny Quest, fie la Speed Racers. Mă uitam la orice era la televizor, Looney TunesTim: Eu eram un mare fan Warner Bros. - Unde consideraţi că se situează Jake între marile primate animate - Magilla Gorilla, Bingo din Banana Splits, Gleek din Superfriends, Grape Ape şi Mojo Jojo? Julie: O să ajungă şi el, acolo sus, printre ele.Tim: E destul de ţicnit. Vocea lui este Tom Kenny, care contribuie mult la ţăcăneala lui Jake. Cred că o să fie simpatic, iar copiilor o să le placă teribil.Julie: E greu să îl clasificăm, pentru că suntem atât de aproape de el. Nu ar părea corect faţă de celelalte primate. Cred că va fi foarte simpatizat de copiii mari şi mici.- Adam este singurul om din şcoală. Îi vom vedea în alte episoade pe părinţii lui sau pe alţi oameni? Vor fi episoade care se vor derula în afara şcolii? Poate va dormi vreun coleg acasă la Jake? Julie: Adam are o pasiune pentru o fată cu care era coleg la fosta lui şcoală. O cheamă Kerry şi va apărea în câteva episoade.Tim: Când eram în faza de creaţie, am discutat despre părinţii lui şi despre ideea de a-i introduce şi pe ei în serial. Dar, dintr-un motiv sau altul, am continuat să scriem poveşti despre Adam şi şcoala lui. Am tot amânat introducerea părinţilor în serial. Iar acum am terminat de scris al doilea sezon şi încă nu am avut timp să ne gândim la părinţii lui. Sperăm că, atunci când vom începe al treilea sezon, vom avea şansa de a-i aduce şi pe ei în poveste. Vom mai vedea când şi când alţi copii din cartierul lui Adam, care îl consideră ciudat pentru că se duce la cealaltă şcoală, cu atât mai mult cu cât e o şcoală numai pentru animale. Julie: Este şi un episod în care nişte colegi vin să doarmă acasă la Adam. Jake şi Slips îşi fac apariţia şi, întâmplător, a doua zi de dimineaţă, Adam are întâlnire cu Kerry. Trebuie să se trezească foarte devreme, dar tocmai asta este noaptea în care Jake şi Slips vin la el, deci sigur că apar tot soiul de farse caraghioase. Avem un episod în care Adam îşi sărbătoreşte ziua de naştere într-un restaurant asemănător cu Chuck E. Cheese, iar cele două lumi ale lui se ciocnesc. Apar animalele, deşi Adam nu le vrea acolo, pentru că se teme că îl vor face de râs. Apar şi prietenii-oameni ai lui Adam, dar el trebuie să îi ţină la distanţă de animale.