Cum să munceşti mai puţin în recrutare

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Mon cher Georges, să faci un anunţ bun de recrutare nu e chiar pentru oricine, e mult mai greu decât pare... Acum 25 de ani, chiar când am început eu meseria asta în recrutare, am văzut un anunţ tare ciudat, care mi-a rămas în minte de atunci, literă cu literă, atât de mult m-a intrigat.

Pe o pagină întreagă şi albă din cea mai importantă revistă de business din Europa de atunci era scris, cu litere normale, nu mari, că de reclamă: „Recrutăm director de dezvoltare pentru Europa de Nord pentru Goupil”. Atât. Iar jos, cu litere mărunte: „Cabinet Beigbeder, Tour Franklin, P22, La Defense, Paris”. Atunci nu existau e-mailurile.

Asta printre multe alte pagini cu anunţuri de joburi, pline ochi cu rânduri şi cu poze de oameni de afaceri tineri şi sănătoşi, care dădeau mâna cu nişte femei de afaceri, tot tinere, însă nu foarte senzuale, toate cu fustele până peste genunchi. 

Nu mai ştiu cum se chema revista, însă acolo apăreau aproape toate anunţurile mari de joburi, şi era pe biroul tuturor managerilor de pe continent, în mare parte din acest motiv. Erau numai anunţuri de la marile corporaţii, pentru că alţii ar fi trebuit să facă un împrumut la bancă spre a putea plăti aşa ceva.

M-am gândit că e vreo farsă, ori că s-a stricat tipografia la pagina respectivă şi cei de la revista nu au observat. Însă un head-hunter bătrân, Monsieur Ranque, mi-a explicat că nu e tocmai aşa. Pierre Ranque era, atunci, cel mai tare head-hunter (chasseur de tetes) din Franţa. Tot ce ştiu eu despre recrutare atunci am aflat, de la el, şi mai nimic nu îmi pare altfel acum.

Mon cher Georges (aşa îmi spunea întotdeauna Monsieur Ranque), dacă vrei să munceşti mai puţin în recrutare, e bine să-i pui pe candidaţi să facă treaba în locul tău, să-i împingi să greşească, să se excludă singuri... 

Iată, de pildă, acest anunţ. Ca să fii un bun director de dezvoltare la un asemenea nivel, trebuie să poţi sesiza oportunităţile înaintea tuturor, să ştii să citeşti printre rânduri, să faci legături între lucruri care par să nu aibă nimic în comun, vous comprenez... Apoi, Goupil e Goupil (era o firmă importantă de calculatoare, cred că nu mai există acum), nu mai e nimic de adăugat aici. Şi se ştie că au salariile cele mai bune din industria lor. 

Donc, dacă cineva nu ştie cine e Goupil şi nu îşi poate imagina singur ce trebuie să facă un director de dezvoltare la o astfel de companie, şi dacă zice că are nevoie de mai multe informaţii decât acestea, înseamnă că nu e în target (cible), şi mai bine să nu trimită CV-ul, ca să muncească toată lumea în plus degeaba.

Că au dat o mică avere să publice anunţul aici, iarăşi spune ceva. Puis, nu e uşor să ieşi din rând, vous la savez bien. Au avut curajul să pună un anunţ diferit ca să arate asta, şi, en consequence, să spună că de astfel de candidaţi au nevoie.

Şi numele Beigbeder, care sunt printre cele mai importante cabinete de executive search, arata clar că poţi trimite CV-ul în siguranţă, că demersul rămâne cât se poate de confidenţial, nu e că atunci când scrisoarea (pe atunci nu existau e-mailurile) trece pe la nu ştiu câte secretare până să ajungă unde trebuie, şi asta dacă nu se pierde. Beigbeder ştiu bine ce e de ştiut şi de făcut, nu e cazul să le pui întrebări inutile.

En effet, mon cher Georges, cam aşa ar trebui să arate cele mai multe anunţuri de recrutare din revista asta. Parce que, de multe ori e mai important ce nu scrii în anunţ decât ce zici. Cu cât e mai detaliat anunţul, cu atât mai clar transmiţi mesajul că nu te încrezi prea mult în puterea de înţelegere şi în imaginaţia celor care le citesc, că ai nevoie doar de oameni care să respecte cu stricteţe regulile şi să nu comenteze prea mult. Astfel de anunţuri lungi se pun pentru joburile din administraţie, operaţii, producţie, însă cu cât te duci mai mult spre vânzări, marketing, business development şi top management, în general, cu atât se scurtează şi anunţul. 

Şi dacă un candidat spune, mon cher Georges, ia uite la ăştia, nici un anunţ că lumea nu ştiu să facă, ce încredere să am eu într-o astfel de companie, mai bine să nu trimit CV-ul, ce să mă leg eu la cap cu asta, atunci înseamnă că anunţul şi-a făcut treaba, e mai bine că nu l-a trimis. Ne scuteşte de o întâlnire inutilă şi, foarte probabil, plictisitoare. Şi dacă monsieur le candidate (pe atunci nu era politically correctness-ul, ca să fie obligat să spună madame ou monsieur le candidate), deci, dacă nu are chef să caute informaţiile lipsă sau dacă nu îşi asumă riscul (mais quel risque, mon cher Georges?) până nu are absolut toate informaţiile pe masă, iarăşi, mai bine să nu-l trimită. 

Et, vous savez, mon cher Georges, să pretinzi insistent un job description detaliat atunci când nu e cazul şi, mai ales, momentul, e cea mai eficientă metodă de a te discredita...

Aşa spunea Monsieur Ranque acum 25 de ani. Dacă astăzi nu mai este adevărat, înseamnă că nu am ştiut eu să mă adaptez vremurilor.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite