Cum am trecut azi cu „bomba” pe lângă SPP-işti
0Tocmai m-am întors de la o întâlnire la care nişte oameni trebuiau să fie păziţi la cel mai înalt nivel de securitate care există la SPP, adică mai ceva decât la deplasările lui Johannis, de pildă.
Trei filtre de verificare şi securitate, nu unul singur, ca de obicei, zeci de SPP-işti care ascultau muzică la căşti, cu pistoalele şi ochelarii negri aferente, câini care să caute explozibili, întreaga recuzită, înţelegeţi... Toate astea într-o clădire din mijlocul Bucureştiului, la unul din etajele de sus.
Lumea toată la lift, că aşa e acuma, şi dacă mergi până la mezanin, tot trebuie să te care cineva în spate până acolo. Eu am luat-o pe scări, că aşa fac întotdeauna, foarte rar iau ascensorul. De pe scară intru direct în sala în care se adună lumea, şi dau nas în nas cu cel mai păzit dintre toţi, înconjurat şi acolo de vreo patru sau cinci din aceia cu pistoale şi care ascultă muzică la cască. Adică fix în spatele porţilor cu detectoare şi a celor care te controlau şi în urechi.
Mă uitam la ei şi nu-mi venea să cred! Erau miniştri, ambasadori, tot felul de oameni pe care îi vezi doar în televizor, aşteptând cuminţi să treacă prin maşinăriile care piuie şi dacă ţi s-a lipit o pioneză de talpă, iar eu am intrat cu rucsăcelul pe umăr direct în spatele lor, încet-încet, pe scară...
Aşadar, un sfat util pentru teroriştii din Bucureşti: dacă nu vreţi să vă caute SPP-iştii în rucsac şi să nu vă mai întârzie inutil, nu luaţi liftul, mergeţi pe scări. E bun şi pentru sănătate. Nu că v-ar mai folosi la ceva condiţia fizică, dar...
Se încarcă comentariile...
