Moldova vrea autostradă, un exerciţiu de civism

Articol din 1937

Moldova are nevoie şi vrea autostradă! O constatare care, în nici într-un caz, nu este un slogan electoral sau o viitoare cocardă politicianistă, ci un subiect de dezbatere publică mereu amânat.

Tocmai din acest motiv, societatea civilă, îndeosebi cea din regiunea istorică Moldova, trebuie să propună agendei politice din următorii ani o temă de discuţie care interesează atât instituţiile de la Bruxelles, cât mai ales pe cele de la Bucureşti. Este inadmisibil că Moldova nu deţine un singur kilometru de autostradă din 1989 şi până astăzi!

Numai că societatea civilă a regiunii Moldova este prea puţin implicată în promovarea unei dezbateri naţionale asupra carenţelor infrastructurale. Inerţia societăţii civile se datorează lipsei unor campanii locale de informare asupra imperativului unor căi de comunicaţii terestre capabile să asigure o legătură fermă între graniţa de est şi cea de vest a Uniunii Europene. O excepţie ar fi iniţiativa civică „Moldova vrea Autostradă”, însă capacitatea acesteia de a desfăşura o campanie de informare susţinută este redusă.

Pentru ca Moldova să fie mai aproape de Portugalia şi viceversa, este nevoie de un sistem de transport rutier (şi feroviar) conform cu standardele europene de calitate a drumurilor şi autostrăzilor. Doar că sistemul european de autostrăzi se termină undeva prin Transilvania, astfel că până când România nu-şi va conecta toate regiunile istorice la acest sistem de autostrăzi, Moldova va rămâne doar avanpostul cel mai îndepărtat al Uniunii Europene, şi, totodată, cel mai puţin cunoscut circuitului economic şi cultural european.

Să fim conştienţi că piaţa economică şi cea a ideilor sunt intrinsec legate, ambele contribuind la prosperitatea şi la solidaritatea unei comunităţi (locale, naţionale, regionale, europene). Lipsa unei autostrăzi care să lege Moldova de Transilvania sau de sudul ţării, constituie un impediment în calea potenţialului benefic al circulaţiei mărfurilor şi serviciilor, persoanelor şi ideilor.

Fără dezbatere publică şi implicare cetăţenească serioasă, moldovenii vor române doar cu studiile de fezabilitate şi promisiunile politicienilor nevoiţi să mimeze „Hora Unirii” la 24 ianuarie. Este timpul ca cei direct afectaţi de lipsa infrastructurii să facă valuri pentru o dezbatere publică despre nevoia unei autostrăzi între Moldova şi Transilvania, mai ales că în curând va începe campania electorală pentru alegerile parlamentare. O dezbatere publică ar constitui un exerciţiu de civism şi o rampă de lansarea pentru o discuţie care să includă pe viitor Bucureştiul şi Bruxelles-ul, putând reprezenta totodată începutul unei campanii de informare a locuitorilor regiunii Moldova asupra avantajelor multidimensionale ale racordării infrastructurale la ritmul european de dezvoltare. În plus, pentru politicieni, dezbaterea ar stimula responsabilitatea proximităţii deoarece va constitui un exemplu de dialog public între autorităţile locale, antreprenori şi cetăţeni, între sfera publică şi practica ofertei şi cea a cererii.