Preţul aurului şi ne(dis)preţuita Românie

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
„In exploatarea aurului din minereuri se foloseste metoda cianurarii, adica utilizarea cianurii de sodiu (NaCN), care are proprietatea de a forma o combinatie complexa solubila cu aurul din zacamantul respectiv”
„In exploatarea aurului din minereuri se foloseste metoda cianurarii, adica utilizarea cianurii de sodiu (NaCN), care are proprietatea de a forma o combinatie complexa solubila cu aurul din zacamantul respectiv”

Despre Roşia Montană s-a scris mult, însă nu destul. Este loc pentru argumente solide, bazate pe o expertiză reală, într-o dezbatere care uneori devine ridicolă prin ideile la limita absurdului vehiculate de cei care susţin proiectul din dorinţa de a dezinforma sau, pur şi simplu, din ignoranţă. Ambele variante au consecinţe grave, însă ambele se pot combate simplu şi eficient, cu argumente. În continuare, un astfel de demers.

Pe 30 august, am lansat un apel pentru Roşia Montană, prefaţând evenimentele care s-au desfăşurat cu rapiditate în ultimele două luni. Am scris atunci şi îmi menţin aprecierea: Să ne fie clar! Dacă eşti pe deplin informat, nu ai cum să susţii acest proiect!

Rândurile de mai jos aparţin Domnului Profesor Laurenţiu Pricop, un apreciat expert din cadrul Facultăţii de Chimie a Universităţii Bucureşti -- şi, sunt mândru să o spun, unchiul meu -- care a acceptat să scrie despre acest subiect important. Dincolo de competenţele sale profesionale, Prof. Pricop este un om de o mare valoare şi de un caracter ireproşabil, şi îi mulţumesc pentru oportunitatea de a transmite aceste idei argumentate, spre o corectă informare a publicului larg. Mesajul Prof. Pricop aduce o contribuţie concretă la dezbaterea legată de exploatarea Roşiei Montane, punând în lumină gravele erori care se propagă în spaţiul public, de multe ori cu rea voinţă, inclusiv în ceea ce priveşte efectele nocive şi riscurile majore ale proiectului. Fără astfel de demersuri, vocile dominante vor rămâne cele ce echivalează exploatarea cu cianuri a Roşiei cu o ceaşcă de cafea sau un sâmbure de migdală. Iar noi toţi vom pierde, încă o dată, lupta pentru adevăr şi dreptate.

In ultima vreme, societatea romaneasca a cunoscut o adevarata schimbare la fata. Practic, un spirit civic ce parea adancit in somnul cel de moarte al ratiunii, a renascut sub imboldul unui proiect destinat exploatarii Romaniei si subsolului ei: extragerea aurului de la Rosia Montana. Daca e sa sintetizam ideile polemice ce au reaprins spiritul critic viu si atat de necesar al societatii noastre, putem afirma ca punctele nevralgice ale proiectului sunt trei la numar: eficienta economica, problema patrimoniului istoric si cea a impactului asupra mediului ambiant.

Asupra primelor doua chestiuni mi-e greu sa emit o parere competenta. Ma marginesc, totusi, sa observ conjunctura economica nefavorabila ce are in centrul atentiei metalul galben: pretul sau este in scadere, iar Banca Nationala are rezerve de aur  suficiente. Si atunci, de ce atata graba? Daca peste 50 de ani Rosia Montana va fi, cu adevarat, o mina de aur pentru poporul roman? In privinta patrimoniului istoric si cultural, cred ca pierderile au fost prea mari de-a lungul timpului, ca sa ne mai permitem inca un moment de amnezie in dificilul proces de definire a natiunii romane pe baza memoriei sale istorice. In ceea ce priveste cea de-a treia problema, voi cauta, ca modest truditor al taramului stiintific, sa ofer cateva date.

In general, orice exploatare miniera reprezinta o mare problema de mediu. Zona respectiva devine un teren sterp, un areal in care nu mai poate fi vorba despre regenerarea vegetatiei pentru perioade foarte lungi de timp. Intr-o lume ce sufera in mod cronic de lipsa pamantului productiv, a imobiliza si distruge noi suprafete reprezinta un lucru extrem de nociv. 

Chiar si chestiuni aparent simple, cum ar fi amplasarea haldelor de steril, ridica mari probleme. Uneori, acest lucru se face in mod irational, astfel incat, in urma alunecarii muntilor de deseuri miniere, pot fi ingropate case si oameni. Asa s-a intamplat in Marea Britanie, in a doua jumatate a secolului trecut.

In exploatarea aurului din minereuri se foloseste metoda cianurarii, adica utilizarea cianurii de sodiu (NaCN), care are proprietatea de a forma o combinatie complexa solubila cu aurul din zacamantul respectiv. La o mina din nord vestul Turciei, in care se aplica aceasta metoda si care prelucreaza circa 300.000 de tone de minereu anual, se utilizeaza 0,5 kg cianura de sodiu pentru fiecare tona de minereu prelucrat. Cu alte cuvinte, in fiecare an, se folosesc 150 de tone de cianura. In intreaga lume, ca urmare a activitatilor miniere, in atmosfera ajung, an de an, 20.000 de tone de acid cianhidric, dintre care 22 de tone doar in SUA. Tot in SUA, in mod obisnuit, concentratia atmosferica a acidului cianhidric este mai mica de 0,2 mg/m3. Concentratia maxima admisa in aer este de 10 mg/m3 aer, in timp ce o concentratie de 300 mg/m3 este imediat mortala. Mentionam ca in camerele de gazare din vremea celui de-al doilea razboi mondial, se ajungea la un nivel de 2 g acid cianhidric /m3 aer. Totodata, este important sa precizam ca timpul de rezidenta al acidului cianhidric in atmosfera este foarte lung, jumatate din cantitatea ajunsa in aer fiind eliminata intr-o perioada de 1 – 5 ani.

In sursele de apa, in SUA, concentratia de cianuri este de 0,001 – 0,011 mg/L. Concentratia maxima admisa de cianuri in apa potabila este de 50 μg/L in UE, iar cea recomandata de OMS este de 70 μg/L. Tot in SUA, iazurile de decantare, in care sunt depozitate apele reziduale si namolurile rezultate in urma prelucrarii minereurilor aurifere, contin intre 0,3 si 310 mg cianuri/L. Mentionam ca in UE, concentratia maxima admisa a cianurilor in aceste iazuri este de 10 mg/L.

De ce aceste valori drastice, aceste limite extrem de stricte ale nivelului de cianuri din aer si apa? Raspunsul e simplu si la indemana oricui.

Am mentionat deja ca 300 mg acid cianhidric per metru cub aer ucid instantaneu. O concentratie de 0,05 mg cianuri/100 ml sange provoaca aparitia manifestarilor toxice, in timp ce o valoare de 0,1 mg/100 ml inseamna efect letal. Daca in organism se absoarbe o cantitate de 0,7 mg acid cianhidric/kg corp, moartea survine in cateva minute. Patruns pe cale respiratorie, circa 60% din acidul cianhidric inhalat este retinut in plamani, iar restul se distribuie rapid in tot organismul. Mentionam ca spre deosebire de alti toxici, patrunderea cianurilor in organism pe cale orala inseamna absorbtie in mediul intern inca de la nivelul cavitatii bucale. Se apreciaza ca doza letala medie (DL50) in cazul ingestiei de cianuri este de 1,52 mg/kg corp. De fapt, pe cale respiratorie si digestiva, absorbtia si distributia acidului cianhidric si cianurilor se face foarte rapid, ceea ce explica de ce efectul letal poate surveni in cateva minute dupa momentul contactului cu toxicul.

La nivel celular, anionul cianura, fragment din structura cianurilor si acidului cianhidric, blocheaza respiratia celulara prin formarea de legaturi cu fierul din structura unei hemoproteine, denumita citocrom a3. In mod normal, fierul din structura acestui citocrom leaga oxigenul ajuns in celula in procesul normal al respiratiei. Blocarea accesului oxigenului in celula de catre cianuri inseamna intreruperea intregului proces prin care aceasta obtine energia necesara functionarii sale. Ca atare, survine moartea. Pe de alta parte, neputand fi preluat de catre celule, oxigenul se acumuleaza in sange, ceea ce explica culoarea roz a tegumentelor persoanelor intoxicate cu cianuri.

Procesul de detoxifiere presupune transformarea cianurilor in sulfocianuri, compusi cu toxicitate de circa 200 de ori mai redusa decat a cianurilor. Reactia are loc sub actiunea unei enzime, denumita rodanaza. Din pacate, organismul are capacitatea de a produce cantitati limitate de rodanaza, ceea ce explica eficienta redusa a procesului de detoxifiere. Simptomele intoxicatiei se instaleaza la mai putin de un minut dupa patrunderea toxicului pe cale respiratorie si la cateva minute dupa ingestia acestuia. Ele vizeaza, in principal, manifestari legate de perturbarea functionarii sistemului nervos, respirator si cardiovascular. Astfel, persoanele intoxicate prezinta ameteli, stari de confuzie, pierderea cunostintei, atacuri cerebrale, hipoventilatie si apnee, hipotensiune, tahicardie, blocaj atrioventricular.

Cei care vor sa exploateze aur, adica exploatatorii, afirma ca in cazul iazurilor de decantare se vor respecta normele europene, iar concentratia cianurilor nu va depasi 10 ppm sau 10 mg/L. Lasam la o parte posibilitatea reala a producerii unor accidente sau pe cea a monitorizarii inadecvate a respectarii normelor de mediu. Totusi, aplicarea metodei de depoluare ce utilizeaza dioxidul de sulf, asa cum se intentioneaza la Rosia Montana, implica generarea unor concentratii mari de sulfocianuri si cianati. Prin hidroliza cianatilor, proces ce se desfasoara extrem de lent, va rezulta amoniac si uree, compusi deloc inofensivi. La randul lor, sulfocianurile pot avea efecte toxice importante, mai ales in cazul persoanelor cu afectiuni renale, anemia si hipotiroidismul fiind doar doua dintre acestea. In 1994, Agentia pentru Protectia Mediului din SUA isi exprima preocuparea in legatura cu nivelurile ridicate de cianati, sulfocianuri si amoniac care rezulta in urma acestui proces de tratare.

O alta problema o reprezinta metalele care, pe langa metalul galben, sunt prezente in minereurile aurifere si care trebuiesc separate in procesul tehnologic. Intre acestea se numara cuprul, zincul, mercurul, fierul, stibiul sau arsenul. Mentionam ca separarea stibiului si arsenului necesita un proces special de tratare a apelor reziduale, dupa cum infiltrarea accidentala in apele subterane a unor metale cu actiune eminamente toxica, cum ar fi mercurul, poate provoca serioase probleme. Asa s-a intamplat in SUA, fenomenul fiind semnalat intr-un articol stiintific publicat in anul 2006.

Ce ar mai fi de spus? Probabil ca nu foarte multe.

Cand toate circumstantele sunt impotriva inceperii proiectului de la Rosia Montana este greu sa mai justifici in vreun fel incrancenarea cu care se doreste demararea lui.

Daca nu suntem impotriva ideii ca strainii sa cumpere proprietati in Romania, cred ca ar trebui sa cerem cu toata fermitatea ca cei aflati la guvernare sa nu aiba dreptul sa-si cumpere terenuri si case in alte tari. Nu de alta, dar dupa ce dumnealor isi vor termina treaba pe-aici or sa-si vada nestingheriti de viata la Monaco, Miami sau Las Vegas, iar noi o sa ne canonim cu iazul lasat drept mostenire. Si cu atatea altele…"

Prof. Laurenţiu Pricop

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite