Promisiuni legendare

Citesc un afiş publicitar în care brandul unui antiperspirant îmi promite „48 de ore de protecţie legendară împotriva mirosurilor neplăcute şi a transpiraţiei“. Două zile şi două nopţi de „protecţie legendară“ – ce promisiune tare!

La ce mirosuri sunt în tramvaiele şi vagoanele de metrou din Bucureşti, bărbaţii, pentru că brandul se adresează bărbaţilor, ar trebui să dea năvală să-l cumpere. Cu toţii vor avea parte de o „protecţie legendară“. 

Nu-mi mai bat capul „să despic în patru“ mesajul acestui brand care ţine să se diferenţieze de alte branduri care promit altceva. Promisiunea asta, „protecţie legendară“, chiar dacă o scot din contextul reclamei, nu mi se pare nici un joc inspirat de idei, nici o metaforă, nici extravaganţa unui copywriter bine plătit. Nu ştiu cum, dar sunt acrit de atâtea promisiuni care mi-au bombardat viaţa, încât consider „protecţia legendară“ drept o minciună. Sunt asaltat de tot felul de mesaje (pe e-mail, pe stradă, pe telefon, la televiziune) care îmi promit o viaţă mai bună, bani mai mulţi, vindecarea cancerului în 14 zile, picioare fără bătături, optimism, o stare perfectă de sănătate, fericire. Înţeleg că asta e lumea liberă, mesajele zburdă, nu pot fi oprite, fiecare se bagă în faţă să-mi vândă ceva. Din mulţimea de „informaţii“ nu numai că nu mai ştiu ce să aleg, cum să mă orientez, încotro s-o apuc, dar simt că sunt spălat pe creier fără să am puterea de a reacţiona. Este o altă „spălătură“, una mai soft, dar foarte eficientă.

Două zile şi două nopţi de „protecţie legendară“ – ce promisiune tare!

În anii din urmă (în altă lume), cea mai mare promisiune la care am „pus botul“ a fost „Programul PCR de construire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi înaintea României spre comunism“. Eram foarte tânăr şi am crezut în promisiunea de atunci a regimului că România va ajunge în comunism şi vom trăi mai bine. Oare cum va fi în comunism? – mă întrebam împreună cu colegii mei de liceu. Târziu, am înţeles că „societatea multilateral dezvoltată“ este o mare ţeapă şi m-am lecuit de astfel de promisiuni. O ţeapă care mi-a marcat viaţa. După 30 de ani, constat că PSD tot vântură pe la televiziuni „programul de guvernare“ cu care a câştigat alegerile parlamentare, oferind celor care sunt dispuşi să „pună botul“ un fel de „protecţie legendară“.

Poate că astfel de promisiuni reprezintă esenţa puterii. Lansezi programe, campanii, duci o „luptă de clasă“, promiţi o viaţă mai bună şi „protecţie“ împotriva duşmanilor, câştigi adepţi, votanţi, cumpărători, utilizatori, fidelizezi publicul-ţintă (targetul) cu tot felul de vorbe meşteşugite, apoi îl manipulezi, îl domini, faci ce vrei cu oamenii. Asta o fi puterea? Puterea politică, puterea brandurilor, puterea de a controla minţile.

Ar trebui să fiu, totuşi, pragmatic. Să cumpăr antiperspirantul. Să-l încerc, să văd dacă se ţine de promisiune: „protecţie 48 de ore“. Să intru în „legendă“. O legendă promisă de un brand comercial. Sunt un om al prezentului, doar trăiesc printre atâtea branduri! Şi dacă iau ţeapă?