România europeană în cifre

Nu am crezut niciodată în mitul “domnitorului străin”, dar am acceptat că cei din Vest au un lucru care nouă ne lipseşte de cele mai multe ori – metoda. Săptămâna trecută, Comisia Europeană a făcut o radiografie a evoluţiei României din ultimii ani (şi a celorlalte state membre) privind competitivitatea noastră ca ţară.

Din păcate, prinşi în disputele noastre interne, recomandările Comisiei au trecut aproape neobservate în dezbaterea publică.

Dacă ne uităm la cifrele macro, România stă bine: şi-a redus în 2012 deficitul public până sub pragul de 3 %, datoria publică a României continuă să fie relativ scăzută, reprezentând în 2012 37,8 % din PIB, iar Situaţia finanţelor publice ale României s-a îmbunătăţit, deficitul bugetar coborând sub 3 % în 2012 şi o nouă consolidare fiscală fiind aşteptată în 2013.

Însă, dacă ne uităm la impactul acestor cifre asupra vieţii de zi cu zi a românilor, situaţia devină îngrijorătoare. Există preocupări serioase cu privire la sustenabilitatea şi adecvarea sistemului de pensii, având în vedere procentul scăzut al contribuabililor care sunt activi pe piaţa muncii faţă de procentul persoanelor care beneficiază de drepturi de pensie, iar rata de ocupare a lucrătorilor vârstnici (41,4 % în 2012) este considerabil mai mică decât media UE. Cu alte cuvinte, în următorii 5 ani, trebuie înfiinţate 1 milion de locuri de muncă pentru ca sistemul de pensii să fie sustenabil.

În al doilea rând, reducerea sărăciei continuă să fie o problemă importantă. În 2011, o proporţie de 40,3 % din populaţia României era expusă riscului de sărăcie şi de excluziune socială, aproape cu două treimi mai mult decât media UE de 24,2 %. Copiii sunt o categorie în mod special afectată– aproape jumătate (49, 1 %) trăiesc în sărăcie.

În al treilea rând, abandonul şcolar a ajuns la cote alarmante. Cu 17,3 % în 2012, rata părăsirii timpurii a şcolii este în România cu mult peste media UE de 13,5 % şi peste obiectivul naţional de 11,3 %. Dificultăţile persistă în special în zonele rurale şi izolate şi în cazul romilor. Având în vedere rata ridicată a şomajului în rândul absolvenţilor de studii universitare şi rata supracalificării, alinierea suplimentară a învăţământului universitar la piaţa muncii constituie o prioritate de prim-plan.

Mai mult, slaba capacitate administrativă se reflectă în rata scăzută de absorbţie a fondurilor UE. La sfârşitul anului 2012, absorbţia cumulativă era de 5,53 miliarde EUR sau 20,2 % din totalul fondurilor structurale, de coeziune şi agricole disponibile, adică cu 2,47 miliarde EUR mai puţin decât obiectivul stabilit în cadrul programului pentru sfârşitul anului 2012, care era de 8 miliarde. România ar trebui, de asemenea, să depună eforturi pentru a facilita accesul IMM-urilor la finanţare şi pentru a reduce sarcina administrativă care le revine acestora.

Nici în domeniul sănătăţii lucrurile nu stau mai bine. Eficienţa costurilor sistemului ar putea fi sporită prin reducerea recurgerii excesive la spitalizare în cazul pacienţilor care pot fi trataţi ambulatoriu şi prin consolidarea asistenţei medicale primare şi a sistemelor de orientare a pacienţilor către centrele specializate rata de ocupare în România a fost în continuare scăzută (63,8 %), constatându-se o uşoară îmbunătăţire faţă de anul anterior (când aceasta se situa la 62,8 %). Obiectivul de 70 % până în 2020, stabilit de România în contextul Strategiei Europa 2020, rămâne dificil de atins.

Aşadar, dacă ne uităm cu atenţie, România suferă la toate capitolele legate de serviciile în folosul cetăţeanului. Ştiu că această analiză este dură, dar trebuie să acceptăm cu obiectivitate că aceasta este realitatea. De aceea, atunci când vorbesc de nevoia de stabilitate, nu o spun într-un scop politicianist, ci pentru că România are nevoie de o guvernare cât mai eficientă.

Ce e de făcut? Concentrarea pe 4 mari priorităţi: declanşarea unui război împotriva sărăciei (dacă tot suntem aşa buni la a ne război unii cu alţii, de ce nu am face-o şi pentru un scop pozitiv), pârghii economice şi fiscal pentru o economie naţională şi crearea de locuri de muncă, combaterea corupţiei şi transparentizarea procesului de guvernare şi refacerea imaginii României în exterior. Este chiar atât de greu?