România, raiul turismului medical

Nu aş fi scris acum despre acest subiect dacă în urmă cu câteva zile o redacţie de ştiri nu ar fi considerat că şi-ar putea îmbogăţi materialul şi cu opinia unui consultant din societatea civilă - respectiv cu opinia mea. Redacţia avea în baza de date un număr greşit de telefon la care şi cu alte ocazii, un cetăţean care se pare că este onorat de a fi confundat cu mine îşi exprimă cu generozitate opiniile, în numele meu!

Ciudăţenii!

Am mai exprimat recent opinii pe această temă, dar voi da curs întrebării reporterului legat de turismul medical, şi fiind în scris am posibilitatea de a mă întinde un pic mai mult decât într-un sincron tv.

Există tari care au prosperat ca urmare a unei mentalităţi colective, orientate primordial către prosperarea naţiei. Un exemplu de urmat este Japonia, ţară care în urmă cu 65 de ani era prăbuşită economic, învinsă în război, neagreată de nimeni, fără industrie, fără resurse naturale, având drept prioritate supravieţuirea. Astăzi, Japonia este una din puterile economice dominante ale lumii. Diferenţa a fost dată, aşa cum am spus, de mentalitatea colectivă.

Guvernele acestei ţări au înţeles să facă planuri strategice cincinale. (Ce am mai ostracizat aceste planuri cincinale elaborate de Comitetul de Stat al Planificării şi cât de mult am greşit!) Obiectivele au fost clare, etapizate, au permis permanent trecerea la un nivel superior. Aşa se face că o ţară insulara, fără resurse de minereu de fier, fără oţelarii, fără tradiţie, a ajuns mai întâi importator de minereu, apoi producător de oţel, apoi producător de maşini, apoi lider mondial. Întreaga economie a fost orientată către astfel de ţinte şi populaţia a pus umărul pentru a fi atinse.

Să revenim la România. Ţara noastră nu a avut şi nici nu are un plan de ţară. Nimeni nu ştie spre ce ne îndreptăm şi, mai rău, numeni nu ştie spre ce vrem să ne îndreptăm.

Dacă totuşi am avea un astfel de plan, pe lângă alte oportunităţi cum ar fi dezvoltarea agriculturii, a industriei auto, turismului în general, informaticii, cam tot ceea ce poate valorifica resursele naturale şi în special umane, - cu certitudine s-ar găsi şi turismul medical. Un astfel de obiectiv, dezvoltarea infrastructurii medicale destinate îngrijirii cetaţenilor străini, poate fi atins în termen relativ scurt, ar fi sursa de bunăstare şi îndestulare a bugetului statului şi nu în ultimul rând, de motivare a personalului medical.

Există domenii care au luat deja startul - stomatologia, medicina estetică, oftalmologia. Există investitori, în special din Turcia, care au sesizat oportunitatea de a oferi astfel de servicii în România. Turcia este o ţară relativ avansată din punct de vedere al medicinii de excelenţă însă nu este şi nu va fi curând ţară membră UE. De aici şi interesul pentru ţara noastră.

Pe de altă parte, cadrul legislativ european stimulează decontarea transfrontalieră a serviciilor, iar cum la noi coplăţile sunt ca şi inexistente, iar tarifele sunt încă penibil de mici - există o piaţă imensă a persoanelor care îşi iau inima în dinţi şi vin în ţara noastră pentru a-şi vedea de sănătate la preţ redus.

România - raiul îngrijirilor geriatrice - ar atrage infinit mai mulţi turişti (aparţinători nu pacienţi) decât România - explorează gradina carpatică!

Există însă domenii care trebuie să devină politică de stat în domeniul turismului medical: balneofizioterapia şi îngrijirea persoanelor vârstnice. Populaţia îmbătrâneşte peste tot în Europa, iar majoritatea ţărilor UE au dificultăţi în a acoperi cheltuielile cu aceste servicii la tarifele lor. Nu ar avea însă nicio problemă de a le suporta la tarifele noastră! Nu trebuie decât să ne orientăm către garantarea calităţii la standarde europene, să asigurăm un serviciu de urgenţă funcţional - în special pentru a asigura un pod aerian pentru cei care doresc să fie trataţi în caz de boli ameninţătoare de viaţă în ţara lor de origine. Apoi nu mai lipseşte decât o campanie de promovare bazată pe realităţi şi nu pe fantasme. România - raiul îngrijirilor geriatrice - ar atrage infinit mai mulţi turişti (aparţinători nu pacienţi) decât România - explorează gradina carpatică! România a avut tradiţie în acest domeniu, Mangalia, Eforie, Otopeni, Băile Herculane, Băile Felix, erau denumiri cunoscute în Europa şi în întreaga lume, iar pacienţii străini ocupau infrastructura pe întreaga durată a anului!

Există o butadă care îmi place foarte mult: „Nimeni nu poate atinge un obiectiv pe care nu-l are!”

În privinţa turismului medical obiectivele României nu sunt clare. Guvernul actual a făcut câţiva paşi, ezitanţi însă în această privinţă!

Faceţi publice domnilor guvernanţi obiectivele în acest domeniu iar investitorii vor face coadă dacă vor vedea deschiderea Guvernului! Ar fi un model de urmat şi în alte domenii iar populaţia ar simţi, poate pentru prima oară, că cineva acolo sus, se preocupă de viitorul ei!