Sever Voinescu: Micul terorism. Două cazuri

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Spectacolul terorismului este grandios! Marii terorişti sînt personaje de intensitate dramatică supraomenească. Fascinanţi! S-ar zice că teroarea este exclusiv la îndemîna celor ieşiţi cumva din comun.

Anodinii, plictisitorii, banalii se pot, cel mult, înrola ca soldaţi disciplinaţi în armata terorii, dar nu o pot inspira şi conduce. Hitler era ieşit din comun (priviţi secvenţele video ale anilor săi de glorie), dar Eichmann era un mediocru incolor perfect (citiţi cartea Hannei Arendt). Acesta este cazul, să-i zic aşa, marelui terorism, al terorismului care ucide regi ori preşedinţi, aruncă în aer gări aglomerate, conduce revoluţii genocidare, fondează califate în secolului XXI sau pune la pămînt zgîrie-nori, lovindu-i cu avioane deturnate, pline de pasageri care habar nu au de ce li se va întîmpla în cîteva minute. 

Marele terorism este acela care produce titluri de primă pagină scrise cu litere de-o şchioapă, pentru că, în cele din urmă, produce istorie. Există, însă, şi un altfel de terorism. Dacă formula terorismului este direct legată de moarte şi dacă scopul teorismului este obţinerea terorii prin manevrarea spaimei şi a morţii, atunci vom fi de acord că terorismul se poate găsi şi la scara vieţilor mărunte, atît de mărunte încît sînt mult sub radarul istoriei, dar în plin radar al literaturii. Oamenii se pot teroriza singuri la fel de ucigător pe cît îi pot teroriza alţii. În acest sens, micul terorism este cu mult mai răspîndit ca fenomen decît terorismul mare, mediatizat şi binecunoscut.

De pildă, un caz de mică teroare este povestit de Cehov, într-o povestioară intitulată „Moartea unui slujbaş“. Un Ivan Dmitrici Cerveakov, un oarecare, un simplu funcţionar, strănută la teatru, în timpul reprezentaţiei unei operete. În fotoliul din faţa sa, un om în vîrstă îşi şterge chelia şi pare a mormăi ceva. După puţin timp, îl recunoaşte: este un consilier de stat de la Ministerul Comunicaţiilor. Deşi Cerveakov nu lucrează la Ministerul Comunicaţiilor, neliniştea îl cuprinde – un om important este important peste tot, nu doar într-un minister anume. Cerveakov insistă să-şi ceară iertare, să-l asigure pe Consilier că nu l-a stropit dinadins, şi are mereu impresia că nu o face cum trebuie. Îi cere iertare în sala de spectacol, imediat după strănut, îi cere iertare după aceea, într-o pauză, îl caută a doua zi la minister ca să-i ceară iertare de două ori, apoi în următoarea zi intră din nou la Consilier în birou şi îl asigură că nu a vrut să-l stropească strănutînd, că se întîmplă oricui să strănute. La început, consilierul acceptă scuzele, apoi e tot mai iritat de insistenţa lui Cerveakov, iar iritarea lui creşte spaima celavecului. Exasperat de apariţiile măruntului funcţionar, în cele din urmă, Consilierul izbucneşte strigîndu-i să iasă afară din birou. Efectul e fatal: întors acasă, pradă unui sentiment de teroare, Cerveakov moare. Procesul transformării sacadate a micii nelinişti în teamă, apoi în spaimă, apoi în teroare şi, în final, în moarte este exact ceea ce îşi doreşte orice terorist.

Citeşte continuarea pe dilemaveche.ro


Sever Voinescu este avocat şi publicist.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite