Vaaai, ce nenorocit eşti!

Pe C o cunosc de o viaţă, ea ţine la mine dintotdeauna, eu ţin şi mai mult la ea, aşa o să murim, ţinând unul la altul. C a citit tot ce s-a scris pe lumea asta, ştie gramatică la perfecţie şi toate subtilităţile şi dedesubturile limbii române, ştie matematică şi fizică cuantică mai bine decât toată lumea, pentru că a făcut facultatea de matematică şi era mai deşteaptă decât mulţi de acolo, şi mai ştie şi o mulţime de alte lucruri.

C îi detestă pe capitalişti, pe corporatişti şi pe inculţi. Normal, de vreme ce e totuna. Şi pe mine mă detestă că sunt capitalist şi, cu atât mai mult, că ştie că aş fi putut să nu fiu, nu de nevoie am ajuns astfel.

C ar lua tot ce au capitaliştii şi ar da la săraci. Şi eu aş lua, însă le-aş lăsa şi capitaliştilor ceva. Însă C nu ştie, ea crede că aş da foarte puţin la săraci şi aş lăsa aproape tot la capitalişti. I-am spus că nu, ca proporţiile sunt semnificativ diferite decât ce crede ea, însă zice că ea ştie mai bine: chiar dacă eu cred astfel, e subconştientul care caută să mă protejeze, ca să nu mă mustre conştiinţa, însă în realitate eu aş da foarte puţin săracilor. Nu am căzut niciodată de acord asupra procentelor, şi nici nu vom cădea vreodată.

Zilele trecute mă văd cu ea şi îi spun mândru de cursurile mele. Uite, am început să facem nişte cursuri pentru corporatişti, că tot spuneai tu că au mare nevoie de aşa ceva. Cursuri de filosofie, de teatru şi de muzică clasică, iar din iarnă vom face şi de gramatică şi de teologie. Cursuri serioase, de doi ani, de nivel academic, aşa cum îţi place ţie, ţinute de mari profesori... Ah, în sfârşit, te-ai gândit să faci şi te ceva pentru ceilalţi, că numai la tine te-ai gândit toată viaţa... dar, ia stai aşa! Cât le iei oamenilor ălora? Păi două sute de lei pe un curs. Cââât? Două suteeee? Pentru două ore? Vai, ce nenorocit eşti, ştiam eu că despre asta e vorba! Auzi, tu, oamenii aceia vor să facă ceva bun în viaţă, în sfârşit, şi tu profiţi de ei în felul ăsta? Nici să nu mă mai aud de tine de acum înainte! Aaaa, şi pe profesor cu cât îl plăteşti? Păi o mie şi ceva de lei pe curs... Cââât, o mie şi ceva pe curs? Vai, ce nenorocit eşti! Omul acela a învăţat toată viaţa, a citit cât toţi capitaliştii tăi la un loc, a scris cărţi care au apărut în toată lumea, şi tu îl plăteşti cu o mie de lei pe curs? Nici să nu mă mai aud de tine de acum înainte!

Păi cum să fac? Iau de la cursanţi şi dau profesorului. Cum să îi dau mai mult dacă iau mai puţin de la cursanţi? Nu mai ţii minte cursul cu vasele comunicante? Ei, nu-mi spune mie din astea, găseşti tu o soluţie, că te ştiu inventiv din facultate. Voi, capitaliştii, găsiţi mereu câte o soluţie, vă descurcaţi întotdeauna, pe mine încerci să mă duci?

Da, deci un capitalist poate rezolva orice...