Ilie Balaci: „În ziua meciului cu Italia am fumat un pachet de ţigări”

Într-o altă primăvară, dintr-un alt an, chiar şi din alt secol, Ilie Balaci intra pe stadionul din Rosario nu ca să înfrunte Argentina lui Mario Alberto Kempes şi a lui Osvaldo Ardiles, campioană mondială, ci ca să-şi măsoare forţele cu noul star al planetei, tânărul de 21 de ani Diego Armando Maradona. Era mai 1982 şi Argentina sângera, umilită pe teren propriu de englezi, în războiul Malvinelor.

Erau vremurile în care Mircea Lucescu încerca, mizând pe caii Craiovei şi pe poneii Hunedoarei, să scuture de pe coviltirul echipei naţionale praful urnei a patra valorice a fotbalului european. Iar Balaci, amestec de mândrie şi de inconştienţă, avea, iată, propriul lui meci, împotriva celui care avea să devină cel mai mare fotbalist al tuturor timpurilor. Dacă partida amicală de la Rosario s-a terminat cu scorul de 1-0 pentru sud-americani, disputa lui Balaci n-a avut un deznodământ precis. „Am vrut să arăt că sunt la fel de bun sau poate mai bun decât el. Luaţi casetele video, pentru că ele există, uitaţi-vă şi vedeţi cum a jucat Maradona şi cum am jucat eu”, spune Ilie Balaci tot într-o primăvară, 32 de ani de ani mai târziu, într-un interviu pentru “Weekend Adevărul”.

Universitatea Craiova, echipa care a pus România pe harta cupelor europene

Citeşte ştirile pe internet

Lui Ilie îi plac ziarele de hârtie, nu cele electronice. “Dar pentru că în zona rezidenţială Pipera, unde locuiesc acum, nu prea mai sunt chioşcuri, n-am încotro şi urmăresc ştirile pe internet. Dar e mai uşor de citit un ziar. Sau, mă rog, poate oi fi eu de modă veche”.

Au fost patru ore de dialog, pe o terasă cochetă din preajma Sălii Floreasca, alături de colegii Matei Udrea şi Laurenţiu Manolache, iar Ilie a fumat mult şi a povestit şi mai mult. “De când fumaţi, domnule Balaci?”. Zâmbeşte. “De când am câştigat primul campionat cu Craiova: 1973-1974. Am fumat mereu, şi două, şi trei pachete pe zi. Şi când jucam, şi când nu jucam, şi înainte de meci”. Curiozitatea e mare: „Aţi fumat, de pildă, şi în ziua marii victorii cu Italia la Bucureşti, 1-0, în 1983?”. Răspunsul vine imediat: “Da’ cum! Meciul a fost seara, cred că am fumat cel puţin un pachet!”.

 “Messi şi Ronaldo sunt fotbalişti. Ăilalţi, prieteni cu ei”

Din când în când sună telefonul, are un smartphone negru. “Nu-mi plac drăciile astea, eu folosesc telefonul doar ca să vorbesc. Nu am nici cont pe Facebook, nu cred că Messi şi Ronaldo sunt acolo. Ăştia-s fotbalişti. Ăilalţi, doar prieteni cu ei. Sau, mă rog, cum le zic eu, purtători de ghete”.

Două simboluri: Ilie Balaci şi Burj al-Arab

N-ar trebui să rataţi interviul care va fi publicat vineri, 11 aprilie, de “Weekend Adevărul”. E povestea celui de-al treilea as din careul Baratky – Dobrin – Balaci – Hagi. Nimeni nu ştie cine a fost mai bun şi asta nu are importanţă decât, cel mult, în recreaţia mare. Ilie a fost şi “Împărat”, şi “Prinţ”, a plecat hai-hui prin Europa cu Craiova Maxima, dormind “în hoteluri de curve, fiindcă erau mai ieftine”, l-a prins revoluţia în Oltcitul nevestei, explică de ce merge la negocieri cu Montblanc şi cu brichetă de aur, se vede şi acum cu “prietenii din copilărie, fiindcă toţi îmi sunt apropiaţi, în afară de Piţurcă”. Nu de puţine ori, Ilie Balaci foloseşte perfectul simplu, fiindcă nu uită că e oltean. Dar, şi mai probabil, pentru că, tot nu de puţine ori, a fost şi perfect, şi simplu.

Articol publicat pe alinpaicu.ro.