Sorin Grindeanu să nu uite: „Rezultatele trebuie să decidă cine merită mai mult, nu jocurile de culise şi interesele“

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Sorin Grindeanu
Sorin Grindeanu

Proaspăt prim-ministru desemnat al României, pesedistul Sorin Grindeanu a fost o prezenţă discretă în sport, concentrându-şi energiile către alte domenii. Istoria îl reţine însă cu o poziţie care s-a vrut dură în 2014, după un meci de rugby disputat la Timişoara, în care a protestat vehement la adresa sistemului de atunci. Semnalul de atunci, dacă n-a uitat de el, poate fi un început şi pentru sportul românesc.

Echipa locală RCM a pierdut în faţa celor de la Farul, scor 0-9, în semifinalele Superligii Naţionale de Rugby, după un meci marcat de un caz bizar. Cu o oră înaintea începerii partidei, timişorenii au constatat că de pe legitimaţiile a şase jucători lipseşte ultima foaie, adică cea care confirmă vizita medicală. În aceste condiţii, RCM nu i-a putut folosi pe Eugen Căpăţână, Jack Umaga, Paula Kinikinilau, Valentin Calafeteanu, Cătălin Fercu şi Fonovai Tangimana, toţi titulari, şi a pierdut meciul. Scandalul a fost de proporţii la vremea respectivă. Timişorenii au cerut rejucarea meciului, considerând că au fost sabotaţi şi că cineva a rupt foile cu pricina, dar Federaţia nu a fost de acord şi a recomandat folosirea poligrafului în cazul tuturor celor implicaţi.
Sorin Grindeanu, pe atunci deputat a făcut o interpelare în Parlament la adresa colegei sale de partid, Gabriela Szabo, pe atunci ministru al Tineretului şi Sportului. “Timişoara, oraşul premierelor şi al recordurilor, a înregistrat săptămâna trecută cel mai trist şi mai de coşmar episod sportiv din istoria ultimilor zeci de ani: sâmbăta neagră a rugby-ului românesc! Partida dintre RCM Timişoara şi Farul Constanţa – semifinala Superligii de Rugby – a devenit o pată de neşters pe obrazul celor care gestionează sportul românesc, reprezentanţi ai federaţiei de specialitate şi arbitrii, deopotrivă.
Reprezentaţi cea mai importantă instituţie pe linie sportivă şi consider că este necesar să interveniţi, să concluzionaţi şi să luaţi măsuri în acest caz. Sportul de performanţă se întreţine cu bani mulţi, cu efort, cu dăruire şi cu muncă. Rezultatele trebuie să decidă cine merită mai mult, nu jocurile de culise şi interesele. Dacă ţinem cont de ceea ce s-a întâmplat la Timişoara, trăim vremuri în care grila de valori este înclinată după bunul plac al unor decidenţi care nu au nici o legătură cu fair-play-ul, valorile şi principiile”, a fost mesajul transmis atunci de Sorin Grindeanu.

Evident, ancheta - dacă a existat aşa ceva- nu a adus la niciun rezultat. Interpelarea lui Sorin Grindeanu pare să fi fost un foc de paie, deşi nu e exclus ca omul să fi fost sincer şi să-şi fi vărsat frustrarea public la cel mai înalt nivel. Deşi era mai simplu şi mai logic să se demareze o investigaţie internă, fiind vorba totuşi de un club susţinut şi din bani publici.

În fine, ideea e acum alta. O propoziţie din memoriul lui Grindeanu mi-a atras atenţia. Rezultatele trebuie să decidă cine merită mai mult, nu jocurile de culise şi interesele. Aşadar, noul prim ministru trăieşte, cel puţin la nivel declarativ, într-o lume guvernată de valori, într-o lume clădită pe principii sănătoase. Ca o paranteză şi părere personală, aş jura că nu-i din PSD, dar contează prea puţin asta. Aştept însă, şi nu doar eu, ca Sorin Grindeanu să fie primul prim ministru care să facă ceva concret şi pentru sport, mai ales că acest fenomen a ajuns la cel mai jos nivel al existenţei lui în România. Amintirea lui Călin Popescu Tăriceanu, care anunţa public din fotoliul de prim minsitru, că sportul nu e o prioritatea naţională, sau a lui Victor Ponta, mare amator de selfiuri cu gimnaste performante sau coechipier la meciuri de baschet cu Sebi Ghiţă, prietenul penal, sunt răni grele pentru sportul românesc. Nici cu Dacian Cioloş nu au stat mai bine, decizia de a da sportul pe mâna Elisabetei Lipă s-a dovedit una falimentară. 2016 a fost de departe unul dintre cei mai slabi ani din istorie.

Sportul românesc e în colaps total. Legea sportului e veche şi confuză, nu există norme concrete de finanţare legală, nu există centre de performanţă, nu există manageri iscusiţi, nu există interes pentru dezvoltare de la bază către vârf, nu există multe lucruri. Dincolo de toate există însă un interes major de a sifona banul public, atât cât este el - mult, puţin - demn de romane poliţiste. Cumva, acest sifonat a devenit sport naţional. Păcat că nu e sport olimpic, pentru că sigur am fi avut medalii. Numai dacă nu vrei să vezi, nu realizezi asta. 

Îl bănuiesc pe Sorin Grindeanu, care mi se pare un tip discret şi cu bun simţ, că e destul de bine ancorat în realitatea sportului românesc. A fost şi şeful DJTS Timiş, şi vice-primar şi şef al Consiliului Judeţean de pe Bega, un oraş cu tradiţie în sport.. E imposibil să nu se fi lovit de problema sportului, e imposibil să nu fi văzut tribune goale pe legendarul Dan Păltinişan, să nu fi văzut săli părăsite, câini pe terenurile unde ar trebui să bată copiii mingea, facturi în alb şi lista poate continua.

Deci, Sorine (ca să-l citez pe şefu Liviu Dragnea atunci când te-a chemat la microfon ca pe un premiant la o olimpiadă şcolară - nu e ironie dar chiar aşa s-a văzut la televizor) ai şansa de a intra în istorie! Fă ceva pentru sportul românesc şi te va pomeni mai multă lume decât babele care pupă mâini când se dau pomeni electorale, indiferent de la cine vin ele.
Şi nu uita ce spuneai: Rezultatele trebuie să decidă cine merită mai mult, nu jocurile de culise şi interesele. De păpuşari suntem sătui!

PS Lozinca lui Sorin Grindeanu trebuie să fie valabilă în toate domeniile, nu doar în sport 

4 medalii olimpice a cucerit România la Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro, cea mai slabă clasare de la Helsinki 1952

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite