Un obicei popular croat: şi la bal şi la spital!

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Ivan Perisic (Croaţia) şi Alvaro Morata (Spania) FOTO Guliver/Getty Images
Ivan Perisic (Croaţia) şi Alvaro Morata (Spania) FOTO Guliver/Getty Images

Croaţia a pus capăt polarităţii ori la bal, ori la spital şi a demonstrat că poate fi, simultan, şi la dans şi la reanimare.

Pe de o parte, o victorie turbată cu Spania, după un meci în care croaţii au împroşcat cu aberaţii creatoare. Spania se aşezase pentru defilarea obişnuită cînd Kalinic a egalat redirecţionînd prin metoda snooker o centrare a lui Perisic. În urma lui Perisic, zăcea, contorsionat de driblinguri, însuşi Juanfran, marele şi intangibilul Juanfran. Nimeni nu bănuia că a aşa arată aperitivul.

Perisic a plecat încă o dată, pe o contră născută dintr-o ocazie spaniolă şi, după un sprint de 65 de metri, a lovit fatal, pe colţul scurt. Spania era la podea. Croaţia a înţeles că împotriva Spaniei ai o singură şansă: să loveşti repede şi fără milă perechea Ramos-Pique. În sute de meciuri fără presiune, cuplul central spaniol a uitat cum e să joci cu spatele la zid şi să depinzi de reacţii rapide. Pentru ca isprava să aducă a sfidare deschisă, croaţii au apărut în teren fără Modric, păstrat în freezer pentru meciurile eliminatorii. Asta spune ceva despre un anume gust pentru risc. În acest punct se termină balul şi începe marea pasiune croată pentru spital.

Iată-l, de pildă, pe Ivan Perisic, omul meciului, cu mîinile aşezate îndelung pe faţa lui Alvaro Morata. Cu un pic de şansă, Perisic putea găsi ce a căutat din pur instinct autodestructiv; eliminarea.

Iată şi distinsul corp medical al naţionalei croate, plus onor antrenor, lăsîndu-l în teren pe Corulka, după două meciuri cu capul spart şi un semileşin bizar în al treilea.

În sfîrşit, iată şi neasemuita galerie croată luptînd din răsputeri pentru eliminarea propriei naţionale. Trupa de tembeli croaţi e în război cu Zdravko Mamic, super-tartorici la Dinamo Zagreb şi mega-mafiotici peste fotbalul şi Federaţia croată. Din acest motiv, suporterii croaţi sînt convinşi că au datoria să vină de hac naţionalei pe care o adoră.

Spania-Croaţia a fost primul meci adevărat al Europenelor. Consecinţa: o Spanie readusă la realitatea din care a plecat condusă de excesul de succces. Şi o Croaţie care trebuie să se păzească doar de ea însăşi.

Prima încercare s-a lăsat cu petarde şi fălci mutate frăţeşte croat-contra-croat la meciul cu Cehia. Operaţia a eşuat la limită. Cehia a egalat şi Croaţia a luat un punct. A doua încercare trebuia să aibă loc la meciul cu Spania şi presupunea un atac asupra arbitrului. Poliţia croată a aflat la timp, a avertizat poliţia franceză şi din păcate, n-am mai putut vedea cum anume ştiu croaţii să atace un arbitru. Dacă operaţia reuşea, Croaţia era trimisă sigur acasă. Nu-i timpul pierdut! Croaţia joacă bine şi face astfel rost de meciuri şi oportunităţi noi pentru suporterii care se străduie să o anihileze.

Croaţia e, deci, în acelaşi timp, favorită la titlu şi la dezastru auto-provocat. Urmînd o veche tradiţie mentală naţională, croaţii rămîn la părerea că balul şi spitalul funcţionează cel mai bine în aceeaşi clădire.

În faţa schizoidiei electrice a croaţilor, restul păleşte. Germania şi Polonia au extras cîte un 1-0 funcţional şi fără istorie. Turcia a bătut Cehia pentru a califica Irlanda de Nord şi pentru a o pune la dispoziţia Franţei sau Germaniei.

Spania-Croaţia a fost primul meci adevărat al Europenelor. Consecinţa: o Spanie readusă la realitatea din care a plecat condusă de excesul de succces. Şi o Croaţie care trebuie să se păzească doar de ea însăşi.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite