Dr. Mirona Furtună, medic cu supraspecializare în reproducere umană asistată: „Tratamentul infertilităţii este unul dintre cele mai grele“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

DIFICULTATE Dr. Mirona Furtună, medic specialist în obstetrică-ginecologie la Spitalul Clinic Filantropia din Bucureşti, cu supraspecializare în tehnici de reproducere asistată medical, vorbeşte despre cauzele infertilităţii şi despre lupta pe care medicii o duc alături de perechile afectate de această boală pentru a împlini, în cele din urmă, visul de a deveni părinţi.

Niciunde nu se simte mai acut că ceasul biologic ticăie pentru fiecare dintre noi decât în cabinetul unui medic specialist în infertilitate.  Şi că, oricât de multe operaţii estetice sau retuşuri ne-am face pe o parte sau pe alta a corpului, biologia nu ne-o putem minţi. Iar când vine vorba despre aducerea pe lume a unui copil, lucrurile sunt limpezi: decizia trebuie luată la tinereţe, pentru a nu avea regrete la maturitate.

 „Adevărul medical“: Cum stă România la capitolul infertilitate, comparativ cu alte ţări?

Dr. Mirona Furtună: Profilul infertilităţii este similar cu cel internaţional. Dar începem să avem acces la informaţie, începem să studiem mai mult populaţia şi să nu mai avem sistem de raportare tabu la infertilitate.

Când vorbim despre infertilitate, ne gândim adesea că femeia are o problemă. Este acesta un automatism de gândire?

Infertilitatea are cauze mixte. 30% – feminine, 30% – masculine, iar 30% – combinaţia dintre cele două. Trendul apariţiei infertilităţii îl urmează pe cel internaţional, pentru că societatea se dezvoltă şi atunci cuplurile îşi amână momentul concepţiei până după vârsta de 30 de ani. Şi fertilitatea masculină înregistrează un declin, însă mai târziu, după 50 de ani, şi mai puţin abrupt.

De ce amână femeile concepţia după vârsta de 30 de ani?

Pun în faţă cariera. Asta nu e o noutate. Şi s-ar putea să nu aibă acces la informaţie. Ar trebui să fie informate mai activ, nu în sensul punerii unei presiuni asupra lor. Dar ar trebui să ştie că ne naştem cu un număr finit de ovocite, care scade nu numai din punct de vedere numeric, dar şi calitativ. După 35 de ani, scăderea este efectiv abruptă.

Chiar şi cu tehnicile de reproducere asistată?

Chiar şi cu tehnicile de reproducere asistată, sunt situaţii în care nu mai putem să ajutăm cuplurile.

Dar nu e un paradox faptul că nu sunt informate în epoca internetului?

Tinerele care ajung într-o astfel de situaţie nu-şi pun problema de a aduce pe lume copii. Sau amână. Femeile de astăzi sunt mult mai orientate pe carieră. Aşa mi se pare.

Cam care este vârsta medie la care ajung cuplurile la dumneavoastră?

Femeile ajung în jurul vârstei de 35 de ani. Multe ar fi putut să aibă copii, dar au ales să n-o facă. Surprinzător, sunt unele paciente, chiar educate, care constată că, la 42 de ani, nu mai pot să aibă copii cu uşurinţă. Unele îşi găsesc greu parteneri după o anumită vârstă, altele nici măcar nu şi-au pus problema. Au crezut că mai pot aştepta şi că lucrurile se desfăşoară normal. Apoi, sunt multe care nu ştiu că, după un an de încercări, ar trebui intervenit şi făcut un diagnostic integrat al infertilităţii de către un medic specialist. Şi vin după cinci ani de analize peste analize.

În străinătate care este limita de vârstă maternă pentru fertilizarea in vitro?

40 de ani. Există însă şi ţări bogate, care nu au limită de vârstă, nu au limită de număr de cicluri de FIV.

Dar vârsta de 40 de ani e o limită pentru fertilizarea cu ovule proprii?

Da. După 40 de ani, şansele de reuşită sunt mult mai mici.

Din punctul dumneavoastră de vedere, care ar fi numărul maxim admis de FIV-uri?

Depinde de vârstă, depinde de cuplu, depinde de cauza infertilităţii. În principiu, mai mult de trei FIV-uri  ridică semne de întrebare şi trebuie să reorientezi cuplul spre alte metode.

Care?

Donarea de ovocite. Sau să-i consiliezi pentru adopţie. Mama surogat nici nu intră în discuţie, este o procedură nereglementată la noi în ţară şi nu poate fi făcută în condiţii de siguranţă.

S-au schimbat reglementările?

Pe donarea de ovocite, da. Există reglementări clare, care reduc accesul la acest tip de reproducere asistată. Donatoarea trebuie adusă de către cuplu şi trebuie să demonstrezi că nu e niciun fel de implicaţie financiară la mijloc, că o face benevol.

Vârsta femeii stabileşte reuşita

Care sunt ratele de reuşită prin programul naţional?

Foarte mari, pentru că prin acest program se selectează foarte bine pacienţii. Din păcate, nu au acces cuplurile a căror şansă de reuşită este estimată sub medie.

Care metodă oferă şansele cele mai mari?

Ratele de reuşită ţin de vârsta maternă şi cresc prin stimulare ovariană controlată, cu contact sexual dirijat, dar mai depinde şi de cauza infertilităţii. Aici vorbim de un cuplu cu cauză de infertilitate necunoscută, să zicem. Mai precis, când pacienta are trompe permeabile, spermograma este în regulă, la fel şi rezerva ovariană, iar vârsta este sub 35 de ani. În acest caz, rata de succes este de 15%, dar numai după un număr de şase cicluri de astfel de stimulări. Cu ajutorul fertilizării in vitro, rata de succes în caz de infertilitate idiopatică, în jurul vârstei de 35 de ani, este în jur de 30%-40%.

Câte FIV-uri îşi poate permite un cuplu din România să facă?

Costul unui FIV poate ajunge şi la 5.000 de euro. Anumite cupluri nu-şi pot permite mai mult de o încercare. Dar am avut cupluri care au încercat şi de şapte-opt ori, până au obţinut o sarcină, deşi au fost consiliate să se reorienteze.

Când ar trebui să se decidă o tânără că vrea să devină mamă?

Sub 30 de ani. Clar. Există şi posibilitatea congelării ovulelor. Costă în jur de 700 de lei pe an. Pot fi păstrate timp de zece ani, după care perioada se poate prelungi.

Impactul infertilităţii e mai mare la bărbaţi

Care e profilul bărbatului român infertil?

Are cam aceeaşi vârstă cu partenera lui, spermatozoizii au o morfologie anormală, dar şi numărul acestora este anormal.

Infertilitatea este o veste greu de digerat pentru bărbaţi?

Sunt surprinşi când află. Cred că la ei impactul e un pic mai mare, pentru că asociază masculinitatea cu fertilitatea. Dar le explici că, până la urmă, e nevoie de un număr finit de spermatozoizi normali şi cu motilitate normală pentru obţinerea unei sarcini. Mi se pare că acele cupluri în care infertilitatea masculină este dominantă sunt mai perseverente.

„Travaliul“ se întinde pe ani întregi

Când simte un medic că a reuşit în lupta cu infertilitatea?

Eu simt că am reuşit în momentul în care văd embrionii. Când cuplul acceptă ideea că este o pereche infertilă. Când vezi că partenerii se liniştesc şi încep tratamentul. Când ai un răspuns bun sau mai puţin bun, dar le spui: „Haideţi să mai încercăm“. Când ai diagnosticul de sarcină. Când vezi bătăi de inimă, eşti în extaz şi când se naşte bebeluşul e încununarea. Şi îi vezi pe părinţi că se relaxează după atâta muncă, după atâta stres. Şi după atâta lucru cu ei. Pentru că travaliul este, în principiu, al lor. Eu cred că tratamentul infertilităţii este unul dintre cele mai grele.

Care ar fi mesajul dumneavoastră ca medic specialist în infertilitate pentru public?

Tinerii să-şi stabilească drept scop să aibă copii până în 35 de ani. Ideal până în 30 de ani. Indiferent de restul evoluţiei lor, din punct de vedere al carierei, al casei, al stabilităţii economice. Dacă nu plănuieşti să ai copii până în 35 de ani, măcar îţi prezervezi  o parte din ovocite. Pentru că, la un moment dat, apare o lipsă. Şi-ţi dai seama că nu eşti complet dacă nu ai urmaşi. Asta e natura umană. Sunt instincte. Trebuie să le asculţi, pentru că altfel îţi asumi riscul de a nu mai avea copii. Şi s-ar putea ca instinctul să bată toată partea de logică şi de raţiune. E trist. Nu poţi să faci numai carieră 24 de ore din 24, 7 zile din 7. Am avut paciente, directoare de firme, care au ajuns să regrete la 40 de ani când şi-au dat seama că firma nu le spune «mamă».

Sănătate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite