Excesul de greutate poate duce la hepatită steatozică. Când este indicat transplantul de ficat

Datele statistice ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii arată că peste 320 de milioane de persoane din toată lumea suferă de hepatită B şi C, virusurile acestor boli fiind printre cele mai periculoase determinând boli grave.

În România, aproape un milion şi jumătate de persoane suferă de afecţiuni ale ficatului. Dacă pentru hepatita B există vaccin, pentru hepatita C încă nu s-a dezvoltat unul. Tratamentele medicamentoase din ce în ce mai performante pot ţine hepatita sub control.

În anumite cazuri însă, doar transplantul de ficat mai este soluţia. „În cazul adulţilor, principala indicaţie a transplantului de ficat este în anumite cazuri de hepatite. Însă transplantul mai poate fi recomandat şi în anumite situaţii de boli autoimune, precum hepatita autoimună, şi în ciroza primară. În ultima vreme, au crescut cererile de transplant pentru hepatita steatozică şi pentru hepatica alcoolică din cauza faptului că a crescut numărul pacienţilor cu aceste afecţiuni. Dacă aceste boli duc la ciroză, suntem nevoiţi să recomandăm transplantul hepatic”, spune prof. dr. Remzi Emiroğlu, expert în transplantul de ficat din cadrul ACIBADEM, Turcia.

Potrivit acestuia, 80% dintre intervenţii se fac cu ficat de la donator viu. „Transplantul cu ficat de la donator viu este cel mai dificil, pentru că în acest caz, avem practic, doi pacienţi de care trebuie să avem grijă. Donatorului trebuie să-i păstrezi intactă starea de sănătate: gândiţi-vă că extragem o parte din ficat, iar reconstrucţia vaselor şi canalelor biliare este foarte laborioasă. Consider ca acest tip de operaţie este una dintre cele mai dificile din câte există“, mai spune profesorul turc. Acesta adaugă că, în Turcia, se realizează annual 1.400 de tranplanturi de ficat.

Ficatul donatorului se reface în 3 luni

Ficatul donatorului se reface în 3 luni, iar după această perioadă, totul reintră în normal. După 6 luni, se pot relua şi activităţile sportive mai intense, iar după un an, chiar şi sportul de performanţă. Persoana care a primit ficatul are însă nevoie de o monitorizare mai specială.

„În cazul persoanelor care au primit ficatul, monitorizarea post operatorie este foarte importantă. Acestea trebuie să respecte o dietă, care nu este însă foarte strictă. Le recomandăm să-şi menţină greutatea optimă deoarece excesul ponderal poate provoca hepatita steatozică. În plus, medicamentele post transplant pot crea rezistenţă la insulină, ceea ce înseamnă creşterea valorilor zahărului din sânge. Aşa că le recomandăm o alimentaţie sănătoasă, activitate fizică, evitarea expunerii la soare şi respectarea controalelor medicale periodice. Evaluările sunt extrem de importante pentru că cel mai mare risc pe termen lung îl reprezintă apariţia fenomenelor maligne sau a altor afecţiuni precum diabetul sau hiperlipidemiile. De altfel, aceste afectări ale stării de sănătate, alături de cele cardiace, renale etc. pot apărea odată cu înaintarea în vârstă, chiar şi la persoanele care nu au trecut printr-un transplant. Aşa că ar trebui să fie extrem de riguroşi în privinţa evaluărilor medicale“.

Experţii spun că şansele de supravieţuire ale pacienţilor cu transplant de ficat sunt foarte bune pe termen lung dacă respectă medicaţia şi merg regulat la evaluări. 80% din pacienţi trebuie să ia tratament pe termen lung, iar dacă acesta nu se respectă, pot apărea infecţii, complicaţii metabolice sau chiar fenomene de respingere a ficatului. „Însă medicaţia poate avea şi efecte adverse. Tocmai de aceea, monitorizarea stării de sănătate este vitală“, conchide profesorul turc.