Importul paralel de medicamente, un mecanism funcţional la nivel european pentru alimentarea continuă a pieţei

Pe fondul ultimelor crize ale medicamentelor se discută tot mai mult despre importul paralel, adică importul din state UE, ca pârghie de urgenţă pentru ca statul să-şi poată îndeplini obligaţia de a asigura accesul pacienţilor la medicamente.

În condiţiile în care importul paralel este reglementat în Uniunea Europeană şi este folosit în foarte multe state, încă din anii 70, ca un instrument de alimentare a pieţei, se ridică întrebări legitime legate de ceea ce ar înseamna efectiv pentru, stat, pentru pacienţi şi pentru piaţa farmaceutică naţională.

Cum se desfăşoară importul paralel ? Poate fi o soluţie de urgenţă ? Poate importul intracomunitar să acopere nevoile pacienţilor ? Este sigur din punct de vedere al calităţii medicamentelor? Răspunsul pe scurt este că importul paralel, adică alimentarea pieţei naţionale cu medicamente din statele Uniunii Europene, este cea mai la îndemână pârghie pentru a asigura disponibilitatea medicamentelor în momentele de criză şi pentru a facilita accesul pacienţilor la medicamente inovative.

Din punct de vedere al statului, importul paralel este o soluţie de a răspunde prompt situaţiilor de discontinuitate a medicamentelor sau dispariţiei unui medicament de pe piaţă, în cazul retragerilor comerciale pe care le fac producătorii. Este ceea ce s-a întâmplat, începând cu anul trecut şi până în aceste săptâmâni, când crizele vaccinurilor, imunoglobulinelor şi citostaticelor s-au succedat una după alta, cauza comună fiind faptul că producătorii au decis retragerea de pe piaţă din cauza politicii preţului minim pe care îl practică statul. În momentele în care lipseşte un medicament, importul paralel de medicamente din statele Uniuni Europene este cea mai simplă soluţie de alimentare a pieţei naţionale. Este ceea ce statul face deja prin Unifarm, distribuitorul naţional, după cum s-a văzut în situaţia iminoglobulinei când statul a cumpărat imunoglobuline, în principal din state UE.  

Din punct de vedere al pacienţilor, importul paralel este sigur şi reprezintă o cale de asigurare a accesului la medicamente inovative, de calitate. Lanţul de alimentare al distribuţiei paralele contribuie la garanţia calităţii medicamentelor şi în acelaşi timp, şi la asigurarea împotriva intrării produselor falsificate în circuitul de alimentare legal, distribuitorii paraleli fiind membrii ai organizaţiilor de combatere a medicamentelor falsificate la nivel european şi la nivel naţional. Distribuitorii paraleli sunt subiect al aceloraşi reglementări ca şi producătorii medicamentelor patentate sau generice şi se supun aceloraşi controale ale autorităţilor naţionale şi autorităţilor de reglementare europene. La fel de important, importul intracomunitar oferă pacienţilor medicamente originale, de calitate şi la preţuri competitive cu cele retrase de pe piaţă de către producători. Importul paralel întăreşte astfel competiţia pe segmentul medicamentelor aflate sub patent, generând economii directe, atât la  bugetele de sănătate naţionale şi cât şi pentru pacienţi.

Din punct de vedere al impactului asupra pieţei farmaceutice, în condiţiile în care modelul de preţ al industriei farmaceutice la nivel european, utilizează preţul diferenţiat între pieţe naţionale în spaţiul economic european, apariţia comerţului paralal este un efect secundar necesar. În condiţiile respectării principiilor UE privind libertatea de mişcare a produselor şi libera concurenţă, distribuitorii paraleli concurează firesc politica de preţ a companiilor farmaceutice, “big pharma” - cum sunt numiţi marii producători care domină piaţa farmaceutică. Comerţul paralel generează o concurenţă pentru capacitatea companiilor farmaceutice mari de pe piaţă, de a stabili preţurile cum doresc, iar aici de multe ori practica producătorilor - sancţionată la nivel european, ca anticoncurenţială - este impunerea unor restricţii de alimentare sau retragerea produselor, generând o lipsă, pentru care, de multe ori, dezbaterea publică ajunge să responsabilizeze distribuitorii paraleli.  

În România, în legătură cu distribuţia paralelă, exportul şi importul de medicamente din spaţiul comunitar, există încă o dezbatere împărţită, generată de percepţia falsă, că distribuţia paralelă ar fi motivul lipsei medicamentelor. La nivel european, experienţa arată că exportul şi importul paralel generează creştere pe piaţă: consolidează dezvoltarea infrastructurii pentru producţia şi distribuţia de farmaceutice; generează taxe şi venituri suplimentare pentru state, crescând în acelaşi timp funcţionalitatea pieţei unice, prin redistribuţia stocurilor între statele membre şi sporind accesul pacienţilor la tratamente inovative. 

Articol sustinut de ADEM Romania (Asociatia Distribuitorilor Europeni de Medicamente)