Articol publicitar

O şansă la viaţă! Ştefănel are nevoie de un transplant de ficat în străinătate deoarece în România nu se poate efectua o astfel de operaţie la doar 3 luni!

ADH

Publicat: 21.05.2013 15:19

Ultima actualizare: 08.08.2022 09:23

Numele meu este Ştefan. La scurt timp de la naştere am înţeles că va mai trece ceva timp până când voi putea să mă bucur şi eu de copilărie şi să fiu la fel ca toţi ceilalţi copii. Singurul lucru care mă poate ajuta este un transplant urgent de ficat.

Din păcate, statul acoperă doar o mică parte din costurile pe care le presupune un transplant de ficat la o vârstă atât de fragedă. Încă nu se ştie clinica ce il va primi pe Ştefănel, însă cu siguranţă VIAŢA LUI VALOREAZĂ MAI BINE DE 100.000 EUR, sumă la care s-ar ridica operaţia şi costurile postoperatorii.

Aflaţi întreaga poveste a lui Ştefănel şi ajutaţi-l să se bucure de copilărie! Orice ajutor contează.

O şansă la viaţă! Ştefănel are nevoie de un transplant de ficat în străinătate deoarece în România nu se poate efectua o astfel de operaţie la doar 3 luni!

Bună ziua,

Numele meu este Ştefan.

Mami şi tati îmi mai spun şi Pisoiaş pentru că atunci când mă ţin în braţe şi mă alintă eu sunt cel mai fericit.

Pe 16 februarie 2013, Doamne Doamne a făcut posibil ca visul lui mami şi al lui tati să se împlinească: atunci am venit eu pe lume. Aveam doar 2800 g şi 48,5 cm lungime.

Prima mea zi de viaţă a adus pe lângă fericirea şi bucuria părinţilor mei şi începutul acestei poveşti triste.

La scurt timp de la naştere am înţeles că va mai trece ceva timp până când voi putea să mă bucur şi eu de copilărie şi să fiu la fel ca ceilalţi copii.

Icterul precoce a fost semnalul de început. La 6 zile am fost internat la Spitalul de Urgenţă pentru Copii M.S. Curie cu diagnosticul de sindrom colestatic neonatal. Pur şi simplu ficăţelul meu nu vroia să funcţioneze corect.

Doctorii de aici au avut grijă de mine, m-au hrănit şi prin perfuzii şi m-au pus „pe picioare”, însă culoarea mea palidă nu dispărea deloc, iar icterul a devenit obstructiv cu diagnosticul prezumtiv de hipoplazie şi paucitate ductulară. Destul de complicat!

Doctorul pediatru mi-a recomandat să fac o investigaţie chirurgicală şi o biopsie hepatică pentru a confirma diagnosticul. Aşa că la vârsta de 2 luni, doctorii m-au ajutat să adorm cam 5 ore, timp în care am visat frumuseţile copilăriei mele viitoare.

Citește și: Impactul Internetului în industria televiziunii şi eficienţa campaniilor publicitare online + TV, analizate la ICEEfest

În acest timp, doctorii care m-au operat au descoperit că nu aveam căi biliare externe şi, prin urmare, au pus în practică procedura Kasai prin care mi-au legat intestinul direct la ficăţel pentru a ajuta lichidul biliar să se scurgă (această operaţie nu mă vindecă, ci doar îmi prelungeşte viaţa).

Operaţia a avut succes, însă evoluţia mea nu a fost la fel de bună. Starea mea de sănătate nu este stabilă (am fost diagnosticat cu angiocolită acută - inflamarea căilor biliare, falimentul creşterii, pe lângă hepatita neonatală cu hipoplazie ductulară şi fibroză hepatică).

A sosit în cele din urmă şi rezultatul biopsiei efectuate în timpul operaţiei. Aceasta a dat verdictul. Medicii de la Centrul de Boli digestive şi Transplant Hepatic de la Fundeni au hotărât că singurul lucru care mă poate ajuta să mă joc cu copiii este un transplant urgent de ficat.

Din păcate, statul acoperă doar o parte din costurile pe care le presupune un transplant de ficat. Încă nu ştim clinica care mă va primi, însă cu siguranţă VIAŢA MEA VALOREAZĂ MAI BINE DE 100.000 EUR. (În afară de costul operaţiei, mai sunt costurile de transport, costurile evaluărilor preoperatorii, costul testelor de compatibilitate, costul controalelor şi medicamentelor postoperatorii, costurile de operaţie şi spitalizare ale donatorului).

De asemenea, trebuie să mă hrănesc cu o formulă specială de lapte pentru bebeluşii cu ficăţelul bolnav. O cutie de Heparon de 400 g costă 200 ron, iar eu mănânc 10 cutii pe lună.

În prezent, deşi starea mea de sănătate nu este foarte bună şi în ciuda faptului că nu am reuşit să cresc foarte mult (am doar 3800 g şi 56 cm la 3 luni), sunt un băieţel voinicel, vesel şi jucăuş şi pe deasupra optimist.