Îţi vine să te închizi în casă şi să nu mai vezi pe nimeni? Alte semne că te afli în pragul unei căderi nervoase

Căderile nervoase pot fi evitate înainte să ia controlul asupra vieţii noastre

Desele evadări în fantezie, refuzul de a ieşi cu prietenii, atacurile de panică, dificultatea de a lua decizii minore precum este aceea de a alege cerealele pentru micul dejun sunt cele mai comune semne că te-au lăsat nervii şi începi să o iei razna. Ce putem face şi cui trebuie să cerem ajutor atunci când nu ne descurcăm singuri.

Eşti un car de nervi şi simţi că-ţi explodează capul? Ei bine, nu ai nevoie de nimeni care să-ţi spună că eşti  la apogeul unei crize de nervi, nu-i aşa? Dar, dacă ai fi fost atent la anumite lucruri, nu ai fi ajuns, poate, în această situaţie neplăcută şi epuizantă. Sally Brown, psihoterapeut, a dezvăluit pentru dailymail.com care sunt aceste semne care ar trebui să ne pună în gardă imediat şi c ear trebui să facem pentru a limita efectele unei crize de nevi.

Tendinţa de a evada în fantezie. Fiecare avem un element intrinsec care ne ajută să supravieţuim traumelor şi perioadelor de anxietate şi depresie. Tentaţia de a fugi face parte din acest sistem de apărare înnăscut care îşi are originea în cel mai veche parte a creierului – sistemul limbic. Acesta ştie când o situaţie reprezintă o ameninţare la adresa stării noastre de bine şi trimite mesaje de „evadare“. Partea cea mai evoluată a creierului – cortexul prefrontal – contorizează aceste impulsuri primare şi le supune analizei logice, raţionale. O abordare a situaţiilor în alb sau negru ne ne este de folos. Riscăm să ne lovească depresia şi anxietatea. Cu siguranţă există şi alte opţiuni în afară de ori-ori, dar suntem mult prea nervoşi pentru a le mai putea sesiza. Recomandarea este ca atunci când nu reuţim să ne descurcăm singuri să apelăm la un specialist.

Nu ai niciun moment de relaxare. Anxietatea are un efect cumulativ, la fel ca un pahar în care tot picură apă. Este important să îl evacuăm din când în când, astfel că avem nevoie să ne relaxăm şi să ne calmăm corespunzător. Doar 20 de minute pe zi de relaxare a minţii prin intermediul respiraţiei poate reduce anxietatea şi nivelul de cortisol – hormonul stresului – din organism în doar 5 zile, potrivit studiilor făcute. În mijlocul unei furtuni nervoase poate că ne vine mai greu să credem că un exerciţiu simplu ca acesta de respiraţie face diferenţa şi aduce calmul.Însă chiar aşa este.

Te chinui să iei decizii. Dificultatea de a lua decizii, fie şi minore, precum este aceea de a alege cerealele pentru micul dejun poate fi cel mai precoce semn al unei crize. Sentimentul că suntem depăşiţi de îndatoririle zilnice pe care le avem sunt un simptom al cortisolului care a atins niveluri înalte şi asta merge mână în mână cu o concentrare precară şi o lipsă mare de atenţie. Adesea, la baza imposibilităţii de a lua decizii minore este vorba şi despre frica noastră de a greşi şi de lipsa de încredere în propria persoană. Poate fi vorba şi despre o frică faţă de o critică a aţiunilor noastre făcută de prieteni sau de duşmani din care estimăm că vom ieşi cam şifonaţi. Când suntem într-o asemenea stare este important să fim blânzi cu noi înşine şi să încercăm să ne creştem stima de sine. Un început poate fi în delegarea sarcinilor, atât cât putem, de la serviciu şi de acasă.

Te retragi între 4 pereţi. Instictul de a ne izola atunci când ne simţim depăşit de situaţie e firesc. Când cereierul este suprastimulat nu ne dorim o stimulare în plus sau orice altceva presupune efort. Însă o lipsă de susţinere socială va înrăutăţi lucrurile, lăsându-ne cu impresia că suntem izolaţi şi singuri. Punctul de vedere al unei alte persoane într-o astfel de situaţie poate fi vitală. E dificil, însă e important să ţinem canalele de comunicare deschise. N-ar trebui să evităm să ne vedem cu prietenii, pe motiv că acest lucru va fi plicticos sau ne va schimba dispoziţia din rău în mai rău.

Nu poţi dormi. Tulburările de somn este un semn clasic al depresiei şi al anxietăţii. Atunci când dormim, organismul metabolizează hormonul stresului, astfel că atunci când nu dormim cum trebuie nu „resetăm“ nivelul de stres adunat de-a lungul zilei.

Ai atacuri de panică. Când anxietatea este netratată, devine un declanşator al atacurilor de panică, sentimentul că suntem covârşiţi de frică şi de pericolul care apare din senin. Când suntem anxioşi expirăm mai mult dioxid de carbon decât producem, iar scăzând nivelul de dioxid de carbon se schimbă temporar nivelul pH-ului din sânge care devine mai alcalin – aşa numita alcaloză respiratorie. Managerierea respiraţiei este vitală pentru ţinerea sub control a panicii.