Anormalul ca formă de normalitate în spitalele din România

Citesc despre un spital (din Satu-Mare pare-mi-se, dar în fapt cu contează), care ajunge pe prima pagină a ziarelor şi în jurnalele de ştiri ca urmare a păstrării în circuitul funcţional a unei părţi a unei secţii care nu are nimic de-a face cu civilizaţia. Găseşti uşor poze cu faianţă spartă sau inexistentă, ferestre degradate, mizerie etc.

Primul Flash de anormalitate: Conducerea spitalului se disculpă nonşalant - "Este o clădire în care funcţionează secţia Interne şi care este în curs de reabilitare" - Măi frate, dacă este în curs de reabilitare, în sensul că ar fi început ceva, orice fel de reparaţie - ce mai caută bolnavi în secţie!? Probabil că afirmaţia trebuia citită - va fi reabilitată cândva.

Al doilea flash de anormalitate: "Clădirea este folosită doar în cazuri extreme, când afluxul de pacienţi este mai mare decât cel aşteptat." Îi doresc ca toate rudele, toţi prietenii, toate pilele, să fie "excedentari"! Ce om sănătos la cap, nu la trup, accepta să fie tratat atât de discriminatoriu?!

Al treilea flash de anormalitate: "Ministerul Sănătăţii îi cere Direcţiei Sanitare să efectueze un control!" Aceeaşi problemă ca şi la Ploieşti - cine controlează şi sancţionează Direcţia sanitară - care avea obligaţia de a şti şi de a lua măsura închiderii imediate a pavilionului - de foarte multă vreme. Dacă era un butic la colţ de stradă erau pe el de multă vreme - eventual cu mâna întinsă. Ca de obicei toţi ochii sunt aţintiţi pe Ministerul Sănătăţii, care reacţionează tipic - "facem o comisie şi verificăm".

Fiind obişnuit să privesc lucrurile de la nivel de lege şi instituţional îmi vin în minte alte flash-uri de anormalitate:

Flash-ul de anormalitate patru: Spitalele sunt acreditate de CoNAS - Comisia Naţională de Acreditare a Spitalelor. Conform Legii, fiecare spital are obligaţia de a demonstra că este ceea ce se pretinde - spital şi nu un grajd, că are circuite, capacitatea de a trata, şi multe altele. Instituţia cu pricina s-a făcut remarcată în spaţiul public doar printr-un scandal legat de şcolarizarea diverşilor funcţionari prin tari exotice şi la hoteluri de 5 stele. Şi dacă intri pe site-ul instituţiei publice cu pricina - nu găseşti nici un fel de INFORMAŢIE utilizabilă - deşi acestea există cu ghiotura în urmaevaluarilor! Procesul acreditarii a debutat de mult însă “omerta” funcţionează din plin. În termenul stabilit de CoNAS - spitalul se conformează prin îndreptarea lipsurilor sau SE ÎNCHIDE. Informaţiile nu mai sunt oferite din oficiu - pe site pentru că AUTOMAT – în zeci de cazuri - obligă autorităţile locale sau Ministerul Sănătăţii să acorde prioritate financiară acestor unităţi. Dar de ce să faci acest lucru când este mai simplu să rezolvi politic problema?! E mai simplu să castrezi instituţia, să ceri oamenilor numiţi acolo pe bază de carnet de partid să se facă nevăzuţi, neauziţi! Este soluţia ideală ca nici un jurnalist să nu îi deranjeze cu întrebări banale, cum ar fi – stadiul acreditarii spitalului şi care sunt lucrurile care trebuie îndreptate în urma raportului comisiei de evaluare! Lipsa de transparenţă şi ignorarea intentionala a legii fac ca secţii ca cea descrisă - să funcţioneze doar când este nevoie - adică permanent!

Flash-ul de anormalitate cinci: Casa Naţională de Asigurări de Sănătate - prin Casa Judeţeana de Sănătate cumpără anual (la doi ani)servicii de îngrijiri de sănătate, în numele nostru, al asiguraţilor plătitori. Contractul este condiţionat de existenţa unui proces de evaluare (altul decât cel de acreditare). Până aici toate bune şi frumoase - însă Ministerul Sănătăţii şi CNAS - coautori ai ordinului referitor la evaluare - au înţeles de la început să transforme procesul de evaluare al spitalului într-unul pur formal. Astfel, la un cabinet medical cu un medic şi o asistentă - Casa de Asigurări cere 1000 de lei pentru cheltuielile legate de deplasarea a doi inspectori, care vezi Doamne, trebuie să muncească cel puţin o jumătate de zi pentru a purechea multitudinea de criterii de evaluare. Bun! La spital, care are sute şi chiar mii de salariaţi, care are o valoare de contract de milioane anual - suma percepută este 3,5 ori mai mare (adică 3500 lei). Mai pe româneşte spus - în cazul spitalelor procesul este minimalizat, de vreme ce evaluarea la profunzimea în care se face la un cabinet nu are cum să fie acoperită în 2-3 zile, în cazul unui spital, de aceleaşi două persoane chiar dacă s-ar urita numai în partea scriptică a evaluarii! Dar cum am spus - această abordare este programată în mod deliberat astfel de însăşi controlorul suprem - Ministerul Sănătăţii.

În loc de concluzie: Anormalitatea care ne înconjoară şi ne sufocă zi de zi NU MAI POATE FI ÎNLĂTURATĂ - atât timp cât pentru remedierea ei s-au emis deja legi, se plătesc din greu oameni pentru aplicarea lor dar nimeni nu este sancţionat pentru nerespectarea legii.

Aparent presa face un lucru bun atunci când semnalează astfel de anomalii. Neînlaturarea lor, lipsa de reacţie publică - le face să devină veşnice, transformând o intenţie bună într-o imbold la nepăsare!

Aceasta este normalitatea noastră - uzanţa anormalităţii!

PS - un flash din altă perspectivă: unul din cele mai toxice lucruri care se întâmpla acestei ţări este absenţa TOTALĂ a opoziţiei! Să îţi retragi votul tău de încredere dat unei formaţiuni care a coagulat 70% din sufragii fără să ai o opţiune alternativă înseamnă a sprijini pe cei 30% care acum NU FAC NIMIC şi aşteaptă să se îngraşe pe erodarea puterii actuale. Astfel de "nimicuri", de anormalităţi - din sănătate dar şi din oricare alt domeniu al vieţii sociale romaneşti - nu pot fi corijate prin postari pe bloguri sau printr-o vorbă aruncată pe la vreun post de televiziune. Ele au nevoie de reacţii puternice, naţionale, de promisiuni făcute de lideri POLITICI adevăraţi, care să să devină obligaţii asumate ale viitoarei puteri politice. Din păcate, la noi în ţară, politicul a înţeles că, pe principiul vaselor comunicante, cât timp eşti în interiorul sistemului politic, îţi vine şi ţie rândul!

Zău că NU e normal!