Lista de medicamente compensate, o nouă şansă pentru pacienţi, o nouă boală pentru sistem

Ministrul Sănătăţii, domnul Nicu Bănicioiu, a făcut un prim pas în dezgheţarea listei de medicamente compensate, punând în dezbatere publică proiectul de hotărâre de guvern prin care ar urma ca un număr de 17 noi medicamente (molecule) să poată beneficia de finanţare integrală din fondurile publice.

Faptul în sine este salutar, dacă luăm în calcul şansa la supravieţuire pe care aceste medicamente o oferă unor oameni loviţi de soartă, aflaţi în lupta cu boli rare sau nemiloase, care îşi trăiesc viaţa cu perspectiva decesului iminent.

Modalitatea în care se face procesul în sine este, din păcate, la fel de toxic ca cel iniţiat de predecesorul său. Iată câteva argumente:

Modalitatea de includere a unui medicament pe listă este reglementată de Ordinul ministrului Sănătăţii nr. 724 din 6 iunie 2013, pe care domnul ministru Bănicioiu l-a criticat public pentru o serie  lungă de insuficiente, legale şi administrative, lăsând să se înţeleagă că procesul în sine a fost unul viciat. Drept urmare, anunţul abrogării acestui ordin, deşi dureros pentru pacienţi şi producători, nu a fost surprinzător. Surprinzătoare este însă decizia de a deschide parţial lista, pentru numai 17 produse, după ce temeiul legal privind evaluarea a fost desfiinţat! Chiar si dacă ar mai fi în vigoare metodologia anterioară (eu unul nu am găsit şi un ordin de abrogare publicat în Monitorul Oficial  în pofida declaraţiei ministrului, însă este posibil ca acesta să fie “la coadă” la Monitorul Oficial) ea nu mai poate fi invocată în proces după ce ministrul a contestat legalitatea ei!

Prin proiectul de Hotărâre de Guvern, concomitent cu aprobarea celor 17 medicamente, se deleagă responsabilitatea elaborării unui nou proiect de metodologie de evaluare către Agenţia Naţională a Medicamentului. Vechea dilemă a întâietăţii oului sau a găinii este rezolvată printr-un proces de prestidigitaţie, în care se nasc concomitent amândouă. Pe scurt, oricât ne-am dori măcar aceste 17 produse, ministerului justiţiei îi va veni greu să avizeze un proiect de Hotărâre de Guvern cu un temei legal privind procesul de selecţie, de facto, încă inexistent!  Practic, aceste produse sunt exceptate de la orice evaluare a eficacităţii sau eficienţei deoarece, în mod formal şi legal, nimănui nu i s-a cerut să justifice în scris această decizie!

Desigur, Ministerul Justiţiei poate să invoce că o Hotărâre de Guvern se poate completa în temeiul legii reformei în sănătate 95/2006, fiind doar o adăugire la o anexă. Dacă se va merge pe această logică, vom fi îndreptăţiţi să îl întrebăm pe domnul ministru, cine şi mai ales cum a făcut selecţia. Să nu se mire că suspiciunile de corupţie vor curge ghiotura, deoarece principiul de bază al adoptării unei asemenea decizii este tocmai cel al transparenţei! Deoarece întreaga răspundere revine Ministrului Sănătăţii, putem considera ca domnia sa însuşi a elaborat lista medicamentelor aprobate, ceea ce nu este câtuşi de puţin normal!

Cu toată compasiunea şi înţelegerea pentru beneficiarii celor 17 medicamente, trebuie să constat că decizia Ministerului Sănătăţii este una discriminatorie, lipsită de etică. Ministrul poate să emită un ordin prin care să stipuleze că TOATE MEDICAMENTELE ORFANE vor fi AUTOMAT incluse pe lista de compensare din România. Ar fi un gest generos însă discordant chiar şi faţă de oricare din ţările bogate ale lumii, care nu îşi permit finanţarea publică a unui produs fără o minimă evaluare!!! Chiar şi aşa, facilităţile şi avantajele create de autorităţi pentru aceste medicamente nu pot fi făcute discriminator, autocratic, fără un proces transparent şi lăsate la discreţia pixului ministrului Sănătăţii. Deşi medicamentele vizate au statutul de medicamente orfane, destinate unor boli rare, 9 dintre ele vizează tratarea unor neoplazii rezistente la alte tratamente specifice. Însă, majoritatea bolnavilor de cancer, care astăzi militează pentru deschiderea listei, au exact aceeaşi problemă. Aspiră la noile tratamente pentru că cele existente şi-au dovedit limite în cazul lor, numai că tratamentele aşteptate nu au şi statutul de medicamente orfane! Discriminarea creată astfel artificial, fie şi cu bună intenţie, este inacceptabilă! Moartea unora nu este mai implacabilă decât a altora, în funcţie de încadrarea birocratică a unui tratament salvator!

Unele dintre aceste produse orfane beneficiază de o înregistrare condiţionată, Agenţia Europeană a Medicamentului fiind în aşteptarea de informaţii ştiinţifice pentru a-şi contura un punct de vedere definitiv. Aşa se face ca şi înregistrarea acestora este dată recentă sau chiar foarte recentă şi multe ţări europene nu au ajuns încă să decidă finanţarea lor înainte de conturarea unei opinii definitive asupra eficacităţii tratamentului. Absenţa unei proceduri de reevaluare este criticabilă.

Ministerul a avansat un impact bugetar al medicamentelor care urmează a fi aprobate, estimat în jurul a 10 milioane de euro. Îmi exprim opinia că această cifra este una artificială, menită a aburi cititorii, deoarece protocoalele de practică vizând aceste tratamente urmează a fi elaborate DUPĂ aprobarea listei. Un protocol sau un ghid mai lax va conduce la o utilizare mai mare şi invers. Protocoalele de practică TREBUIE să facă parte din procesul de evaluare însă, ne-am lămurit deja, că acesta este eludat în totalitate.

Decizia punerii în dezbatere a acestei liste parţiale te poate duce cu gândul la existenţa unui factor de presiune, a unui lobby puternic, care a reuşit să impună o decizie fără a ţine cont de capacitatea ministerului de a completa întreg cadrul administrativ şi legal. România şi-a asumat în faţa creditorilor noştri şi a partenerilor internaţionali înlăturarea oricăror suspiciuni privind corupţia. Decizia SUA privind orientarea eforturilor sale de politică externă în regiune în această privinţă ar fi trebuit să fie un semnal puternic pentru evitarea oricăror asemenea suspiciuni. Prezenţa ministrului de Externe printre avizatorii unui asemenea act normativ reprezintă un fel de garanţie, un semn că ne pasă de opiniile partenerului nostru strategic. O semnătură nu este însă de ajuns, este necesar ca şi substratul, fondul problemei, procesul în sine, să dovedească acest lucru, ceea ce, în mod evident nu este cazul de faţă!

Pentru marea masă a bolnavilor din această ţară, procesul iniţiat, fără reguli, fără transparenţă, unilateral, reprezintă un nou cancer al sistemului sanitar deoarece, pe baza precedentului astfel creat, se poate repeta oricând. Orice decizie necântărită, autocratică, poate şi în mod cert, va dezechilibra precarul sistem al finanţării tratamentelor. Ori de câte ori un pacient va fi beneficiarul jocului întâmplării sau al negocierii dintre un factor de presiune şi un decident, mii sau zeci de mii de alţi pacienţi vor fi lăsaţi fără tratamentele necesare deşi, pentru fiecare dintre ei, boala este personală şi unică!

Am speranţa că demersul iniţiat de ministrul Sănătăţii este urmarea unei bune intenţii şi a unei sensibilităţi aparte faţă de bolnavi. Dacă este aşa, este bine! Ministrul va găsi repede modalitatea de a accelera procesul de listare pentru TOATE produsele propuse, selectându-le pe cele pe care ni le putem permite şi eliminându-le pe cele pentru care nu există niciun argument rezonabil şi transparent pentru a beneficia de finanţare.

Înainte de toate însă, Nicu Bănicioiu trebuie să nu uite ca bunele intenţii pavează adesea drumul spre iad!