Call of Duty WWII – Red, take the shot! [ADEVĂRUL GAME REVIEW]

Call of Duty WWII este al paisprezecelea joc din seria Call of Duty, începută în 2003, şi al cincilea cu acţiunea plasată în timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial.

Face parte din categoria recomandată persoanelor cu vârsta 17+ din cauza scenelor cu mult sânge, violenţă intensă şi limbaj licenţios. Şi apropo de limbă, lăsând la o parte înjurăturile, avem parte de o engleză americană populară, sonoră, frumoasă.

ACEST REVIEW CONŢINE SPOILERE!!!

Avem în faţă un joc despre razboi, de tip shooter, în care direct sau indirect sunt dezbătute idei ca discriminarea de rasă, religie, alegerea între egoism şi prietenie, între respectarea oarbă a ordinelor militare şi corectitudine morală.

Campania singleplayer are 10 misiuni, începe din 6 iunie 1944, Ziua Z (D-Day), şi se termină pe 7 martie 1945, când aliaţii au cucerit ultimul pod peste Rin rămas intact, podul Ludendorff de la Remangen. Un amestec reuşit de istorie, propagandă şi senzaţii tari. Personajele trec prin misiuni de luptă deschisă, misiuni de spionaj, misiuni ca lunetist, luptă cu tancul, cu avionul de vânătoare, trageri cu tunul antiaerian, etc. Vei fi pe rând bărbat, femeie, vei lupta la vedere şi vei ataca silenţios. 

Personaje şi poveste

Acţiunea se desfăşoară în jurul Plutonului 1 de soldaţi americani, Divizia 1 de Infanterie, condus de locotenentul Joseph Turner şi sergentul William Pierson. Eroul principal şi povestitorul întâmplărilor e soldatul Ronald Daniels, texan neaoş, poreclit Red. Al doilea personaj principal e evreul Robert Zussman, american născut în Estul Europei şi crescut în Chicago, al cărui nume probabil face aluzie la cuvântul german zusammen, în traducere împreună. El este sufletul grupului, un băiat curajos, inteligent şi uneori cu gura prea mare.

Celelalte personaje care completează tabloul sunt soldaţii Frank Aiello, şmecheraş din Queens (New York), Drew Stiles, viitor fotojurnalist, atent la detalii şi colonelul Davis, omul cu ordinele şi discursurile.  

Al treilea personaj ca importanţă, şi unul dintre cele mai complexe, e sergentul William Pierson. Cea mai mare parte a jocului face parte din tabara personajelor “negative”, până în momentul în care caporalul Red află adevărul despre Pierson. Dar vă las pe voi să descoperiţi, ce s-a întâmplat de fapt în lupta de la Kasserine Pass.

Am calculat perioada dintre data la care începe jocul şi data la care se încheie şi au rezultat 274 de zile, adică 9 luni şi 2 zile.  Nu stiu dacă cei de la Activision s-au gândit la asta, dar 9 luni e timpul necesar unei sarcini pentru a ajunge la maturitate. Speculez că e vorba despre naştere sau mai precis o renaştere a lui Ronald, care se împacă cu sine, după ce-l salvează pe prietenul Zuss. Sau o renaştere a lui Zussman, care e salvat la limită şi primeşte o a doua şansă la viaţă.

Cea mai mare parte poveştii din joc o aflăm din scrisorile, jurnalul, dialogurile imaginare şi visele lui Red cu şi despre fratele Paul. Fratele mai mare e modelul lui Red, motivul pentru care eroul s-a înrolat şi îngerul lui păzitor. La o vârstă fragedă Red eşuează în a-l salva pe Paul de atacul unui lup. În concluzie, salvarea lui Zussmann este de fapt o nouă încercare de a-şi salva fratele, de a-şi recăpăta curajul şi a face ce e corect, cu orice preţ.

FOTO Activision

Am selectat câteva replici interesante ale personajelor din joc:

 “Welcome to the bloody First. You’re a long way from Texas, farmboy”. - William Pierson

 „No mission too dificult! No sacrifice too great! Duty first! - Joseph Turner

 „Back home, you wanna settle something, you do it head on. It’s the only way to earn respect.” - Robert Zussman

“Red, take the shot”! – Paul Daniels

„Cause the sacrifice you made taught me a hero will risk it all to save his brother. And you’ll be always both to me”. - Ronald Daniels 

Multiplayer - Nazi Zombies

În prolog te trezeşti într-o lume în care eşti atacat de nişte zombi în uniforme naziste, pe care-i hăcui cu lopata. Ajungi într-o casă, primeşti o armă şi puteri supranaturale. Zombii vin în valuri peste tine. Dacă scapi din casă, ceea ce nu e foarte greu, intri în multiplayer.Îţi alegi un personaj şi intri într-o echipă. Ajungi într-un oraş părăsit şi dacă supravieţuieşti primelor două valuri, te reuneşti cu echipa. Mai departe e un fel de haos în care alergi, împuşti, primeşti viaţă şi arme în funcţie de eficacitate. Naziştii devin tot mai mulţi, mai puternici şi mai ciudaţi. Am jucat până la nivelul 12 şi apoi am închis. 

Multiplayer 

Am jucat doar în Public Match, primul nivel de experienţă, adică la Infanterie. Sunt mai multe scenarii de luptă, primul pe o navă militară USS Texas şi al doilea pe malul Canalului Mânecii, la Pointe du Hoc, etc. Faci parte dintr-o echipă, aştepţi să intri la masă şi apoi e destul de asemănător cu Counter Strike. Doar că nu sunt terorişti contra poliţişti, ci Aliaţi contra Nazişti. Am jucat 5 meciuri, din care am câştigat unul.

Am terminat misiunea single player de 3 ori înainte de a scrie acest review. Fiecare joc dus la capăt mi-a luat între 7 şi 11 ore.  Am citit şi auzit comentarii dintre cele mai diverse pe subiect. Că e prea scurt, că de ce apar doar americani în el, că “ lipseşte” misiunea de cucerire a Berlinului etc. Cumpără-l, joacă-l şi vorbim.

Jocul se poate achizitiona direct de pe Steam, AICI.

Pentru mai multe clipuri video din Call of Duty WW2 poţi vedea noua secţiune Adevărul Gaming de pe YouTube.