Experimentul „La mulţi ani“ şi utilizarea propriilor date personale

În ultimii ani am făcut nişte teste personale cu privire la influenţa online-ului asupra relaţiilor interpersonale, eu fiind de ambele părţi ale baricadei marketing/consumator. Unul dintre aceste teste a fost experimentul „La mulţi ani!“. În ce a constat?

Acum 4 ani de zile am scos de pe profilul meu de Facebook data mea de naştere, iar anul acesta am reactivat-o, astfel încât să o vadă lumea.

Rezultatele au fost următoarele:

• Cu dată activată + posibilitatea că oamenii să îmi scrie pe wall = 400+ urări de „La mulţi ani“, multe de la persoane care habar nu am cine sunt (recunosc, am dat mai demult „Accept“ şi la necunoscuţi).
• Cu dată activată + blocare posibilitate că oamenii să îmi scrie pe wall, doar mesaje private = 60+ urări de „La mulţi ani“.
• Fără dată activată = doar câteva rude apropiate şi câţiva prieteni foarte buni mi-au urat toate cele bune. Penibil (ca cifre).

Vorba unui prieten: „Şi de ce te plângi că nu te sună lumea să îţi ureze? Ce, eu te-am pus să îţi scoţi dată naşterii de pe Facebook? Dacă vrei să primeşti urări de bine, stai cu informaţia publică!“

Da, este o dilemă interesantă.

Dar experimentul nu s-a oprit doar la acest aspect.

M-am uitat cât de eficient sunt folosite datele mele personale de către companiile cu care am interacţionat vreodată. De ce? Pentru că e binecunoscută informaţia precum că unui om îi face plăcere să i se ureze „La mulţi ani“, conform moţului binecunoscutei piramide a lui Maslow.

Orice manual de marketing spune că atunci când e ziua unui client/potenţial client, respectiva persoană e mult mai receptivă la mesaje din partea ta.

În plus, poţi câştigă bile albe dacă îţi rupi un minut din aglomerata ta viaţă pe persoană fizică sau juridică să îi spui omului „La mulţi ani“. Eventual îi dai omului un discount, o bomboană, o poză cu un buchet de flori, îi urezi ceva spectaculos, îl chemi în magazin să îi faci o ofertă. Ei bine, în fiecare an am primit o singură urare, pe email, la ora 9.00 (chiar înaintea celor din familia mea), de la un om care vinde maşini.

Între noi fie vorba, acest om de vânzări senior, care lucrează în domeniul auto de ani de zile, are cea mai bună abordare, cea mai persistentă şi cea mai utilă modalitate de management al relaţiei personale pe termen lung pe care o ştiu.

În general, atunci când se poate, întotdeauna prefer să dau companiilor informaţii eronate cu privire la data mea de naştere. Dar chiar şi aşa, nici în acele zile de naştere fake, nici măcar atunci, marketingul majorităţii firmelor nu îşi face treaba, să îmi crească nivelul de endorfine, urându-mi toate cele bune.

Cred că s-ar justifica să fac o aplicaţie care să ureze celor din lista ta de prieteni un „La Mulţi Ani“ electronic automatizat, cu un anumit grad de variaţie, care să îi dea omului senzaţia că este chiar din suflet. Astfel, ştii sigur că nu ratezi pe nimeni. Automatizare maximă. Bile albe maxime. Eventual să îi ureze automat şi propriei neveste „La mulţi ani“ de nenumăratele ocazii care trebuiesc ţinute minte.

Concluzia: Contează să ştii ce vrei: să fii măgulit că oamenii şi-au adus aminte de tine, că oamenii au investit 2 secunde din viaţă lor să tasteze minim 4 caractere „LMA!“, să ai senzaţia că tu contezi cât de cât în lumea asta? Sau vrei să fii liniştit de ziua ta, să îţi protejezi punctele slabe (din punct de vedere al marketingului) şi să primeşti urări de la oamenii care chiar ţin mult la tine (şi care au procedurile bine puse la punct)?

Dileme, dileme!