Adina Popescu: Ce se citeşte (şi ce nu) pe Facebook

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

E adevărat că Facebook poate fi o „oglindă” foarte bună a ceea ce scrii, însă să nu uităm că aici există doar o categorie de cititori.

A te adresa doar lor, cu riscul de a deveni dependent de Like-uri şi Share-uri, înseamnă de multe ori a-ţi însuşi mici trucuri şi a-ţi „confecţiona” textul în aşa fel, încît „să meargă” bine pe Facebook (şi asta s-ar traduce în, să zicem, peste 10.000 de vizualizări pe site). Ceea ce nu mi se pare onest, mai ales că feedback-ul (e adevărat rapid) de pe FB nu este neapărat cel real şi nu ilustrează întotdeauna valoarea în sine a articolului.

Cînd, în 1996, am ajuns pentru prima oară la redacţia revistei Dilema (pe atunci), cu un text scris de mînă pe două coli A4 (pe care, fie vorba între noi, îl transcrisesem de trei ori ca să fie cît mai citeţ), nu-mi puteam imagina că în anul 2014, articolele de ziar vor circula de un cititor la altul într-un mediu virtual cu viteza click-ului şi că vor primi un feedback aproape instantaneu (like-uri şi comentarii). Probabil că dacă în acel an 1996, ar fi existat bloguri şi Facebook nici nu mi-ar fi trecut prin cap să iau din Romană autobuzul 131 şi să îndrăznesc să bat la uşa redacţiei, fluturînd două foi scrise de mînă. Cel mult aş fi trimis un e-mail, dar nu cred… căci ar fi fost destule locuri pe Internet unde o adolescentă cu chef de scris s-ar fi putut exprima, aşteptînd aprecierea unor prezumtivi cititori. Îmi amintesc bine momentul în care am primit la redacţie prima scrisoare care mi-era adresată şi care comenta un articol publicat de mine (scrisoare cu plic, trimbru etc. livrată de Poşta română, lol). O emoţie fantastică! Era prima dovadă palpabilă că cititorii chiar există, sînt oameni reali care cumpără revista, citesc şi se gîndesc la ceea ce ai scris, ci nu arunci pur şi simplu nişte texte în neant. Acum să te bucuri pentru fiecare Like sau Share ar fi de-a dreptul ridicol. Îmi amintesc şi de discuţiile de prin anul 2000 cu un amic care s-a dovedit ulterior a fi un vizionar în ceea ce priveşte amploarea „fenomenului” numit Internet. Voia să facă un soi de revistă a presei online şi spunea că nu textele care vor fi postate acolo erau importante, ci cititorii cu reacţiile lor. Puţini au fost cei care i-au dat dreptate atunci, dar amicul meu a mers mai departe cu ideea lui şi aşa a apărut Hotnews.ro.

Revin la timpul prezent în care noi, cei care „ne-am format” în perioada presei „pe hîrtie” trebuie să ne adaptăm vrînd, nevrînd. E adevărat că Facebook poate fi o oglindă foarte bună a ceea ce scrii, însă să nu uităm că aici există doar o categorie de cititori. A te adresa doar lor, cu riscul de a deveni dependent de Like-uri şi Share-uri, înseamnă de multe ori a-ţi însuşi mici trucuri şi a-ţi „confecţiona” textul în aşa fel, încît să meargă bine pe Facebook (şi asta s-ar traduce în, să zicem, peste 10.000 de vizualizări pe site). Ceea ce nu mi se pare onest, mai ales că feedback-ul (e adevărat rapid) de pe FB nu este neapărat cel real şi nu ilustrează întotdeauna valoarea în sine a articolului.

Dar să vedem ce „merge” şi ce nu „merge” pe FB (doar cîteva observaţii personale din ultimul an, mai completaţi voi dacă aveţi cu ce):

-textele scurte, „de opinie”, de preferat o opinie categorică şi asumată care să poate fi contestată de unii sau îmbrăţişată de alţii. Pe Internet, nu prea ai timp să te gîndeşti la nuanţe. Titlurile chatchy, de tipul „sentinţă” sau un pic agresive au şi ele de cîştigat.

-Din păcate nu „merg” reportajele lungi, bine documentate, obiective, scrise cu stil. Degeaba atragi atenţia asupra unui text „frumos”, o să ia cinci like-uri de la rude şi prietenii apropiaţi. Şi nu-l distribuie nimeni. Pe net nu se citeşte „literatură”. Deşi, hm, în ultima vreme, tendinţa aceasta pare să se schimbe, ceea ce e de bine. Reportajul narativ cîştigă încet, încet teren (mă gîndesc şi că viaţa din companii a devenit un pic mai relaxată şi pauzele de masă ceva mai lungi).

Citeşte continuarea pe dilemaveche.ro


Adina Popescu este ziaristă la „Dilema Veche”. Articolele ei au câştigat prestigioase premii de jurnalism cum ar fi Premiul agenţiilor ONU pentru mass-media şi Marele Premiu, la secţiunea Cultură a concursului „Tânărul jurnalist al anului – 2006” organizat de Freedom House. A scris literatură pentru copii şi scenarii de film.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite