Aparţin celei mai norocoase generaţii din istoria lumii. Singura care a trecut, în acelaşi timp, pragul dintre două secole, dintre două milenii şi două sisteme social politice diferite. De aceea nu pot vorbi despre viaţa mea fără să amintesc de vremurile pe care le trăiesc. Vremurile se pot trăi în două feluri: să fii sub vremuri sau să fii deasupra vremurilor. Adică să cauţi să înţelegi şi să-ţi asumi. Nu ştiu cât am reuşit să fac asta, aceea de a fi sub scut, adică deasupra vremurilor, pot spune, însă, că m-am străduit, cu toate puterile mele. Mi-a plăcut cartea, mai mult decât orice, şi ca cititor, şi ca scriitor, dar nu m-am ascuns în spatele coperţilor. Am fost şi în puşcărie şi în Guvern. Am apărat oameni de mineri şi am fost, apoi, ministrul minerilor. Am petrecut o primă tinereţe de visuri şi sărăcie şi apoi am ajuns să semnez, anual, acte valorând peste o sută de miliarde de euro. Am trăit voluptatea izbânzilor exaltate şi, pe măsură, deprimarea eşecurilor. Am încercat să arăt că în politică a reuşi înseamnă mai ales două lucruri: să-ţi faci prieteni acolo unde e, mai ales, vrajbă şi să faci bine de care nu-ţi mai aduci aminte. Am crezut că toate se pot schimba peste noapte, dar mai apoi am învăţat că schimbările nu se produc nici cu viteza sunetului, nici cu viteza luminii, ci cu viteza sângelui. Am luat-o mereu de la capăt. Nu ştiu dacă las fiicei mele o lume mai bună decât cea pe care am primit-o de la tatăl meu, dar a meritat să încerc. În vremea vieţii mele, am învăţat cât de greu e să trăieşti sub felurite dictaturi. Şi, mai ales, am învăţat cât e de greu să fii liber. Pagina personală Varujan Vosganian.