Articole scrise de Irina Margareta Nistor

Berlinala s-a grăbit să-şi anunţe câştigătorii şi acum suntem într-un fel de prelungiri, ca la fotbal, doar că ştim deja rezultatul, dar ne bucurăm să mai vedem nişte filme până în 20 februarie, în săli, cu public şi aplauze....

Alcarràs, un film pe care nu-l uiţi şi-i ţii pumnii să ia măcar un premiu, pentru că aşa faci o bucurie enormă cinefililor, iar cineaştilor le demonstrezi că pot lua râvnitele trofee fără să se concentreze pe bizarerii, violenţe sau scene scabroase, ...

Penultima zi a Berlinalei, ediţie redusă, a mai golit deja cinematografele, deşi proiecţiile ţin, totuşi, până în 20 februarie. La un titlu tentant, dar dovedit înşelător, precum A Little Love Package (regizat de un sud-american) era mai multă lume p...

Ziua Îndrăgostiţilor nu-i preocupă în mod special pe nemţi, unde până în pandemie găseai doar nişte inimioare de ciocolată pe care le căpătai şi la coborârea din cursele Air Berlin, care s-au desfiinţat şi ele, aşa cum s-au închis şi cinematografele ...

Cred că m-au citit cei cu testarea, brăţara e în dungi: galbene şi albastre! Suspiciunile şi verificările, şi mai abitir, dublate de certificatul verde, care-ţi aducea un minitatuaj în formă de X - făcut cu un banal pix-, în fosta parte de Est a oraş...

Dimineaţa a început fireşte cu un nou test şi aşteptarea rezultatului, mai ceva ca la admiterea la facultate, şi apoi brăţara, care pe 10 a fost portocalie, pe 11 albastră şi pe 12 albă. Mă tem că n-o să le ajungă culorile şi vor trece la nuanţe!

My Man Godfrey nu a dezamăgit nici după 86 de ani de la premieră, vizionarea s-a încheiat cu aplauze de un entuziasm de calitate.

Cum, mai nou, aşa se împart şi filmele, călătoria mea festivalieră (curajoasă, după cum m-au avertizat cu o oarecare îngrijorare unii) a început cu un test PCR la Bucureşti, la 220 de lei, ce-i drept cu un rezultat rapid, cât să nu-mi stea inima în l...

Aşa s-ar putea rezuma Ceremonia în care s-a anunţat palmaresul Festivalului de la Cannes, din 2021. După defilarea, adică parada modei, de pe covorul roşu, fireşte eco, unde au predominat rochiile albe, de mare, de vacanţă - nu mai suntem în luna mai...

După premiul pentru scurtul de la Cinéfondation al Carinei-Gabriela Daşoveanu: „Prin oraş circulă scurte poveşti de dragoste”, la secţiunea Un Certain Regard, Teodora Ana Mihai a cucerit juriul prezidat de exigenta Andrea Arnold care i-a acordat prem...

Filmul meu preferat din prezenţa românescă la Cannes în 2021 a luat premiu la secţiunea Cinefondation, adică la cele care reprezintă şcolile de cinema şi poate fi interpretat ca o bază pentru cariera care a început cu dreptul pentru Carina-Gabriela D...

Cum era 14 iulie, mi-am ales ca filmele de văzut să fie racord cu Sărbătoarea Hexagonului, dar pe alocuri au fost şi căderi, nu chiar ca a Bastiliei, dar nici foarte departe.

Ideea a devenit nu doar o simplă coincidenţă, ci o sincronicitate de rău augur, cum ar defini-o Jung, o sinistroşenie repetitivă.

Cele Trei etaje / Tre piani, decalat de anul trecut şi neoferit Veneţiei de italianul Nanni Moretti, a deschis ziua de vizionări cu imaginea firmei sale, care are şi cinema şi, ca simbol, o Vespa (nu rataţi bijuteria de pe Netflix pe acest subiect) ş...

La miezul nopţii, la întoarcerea la hotel, trecând pe lângă restaurantul irlandez, euforie, marcase Anglia. Până am mai trecut 2 stopuri, deja era o simfonie asurzitoare a claxoanelor! Italia era zgomotoasa câştigătoare a Cupei! Nu mai era nevoie de ...

Dimineaţa a început cu Cea mai cumplită fiinţă din lume a tânărului Joachim Trier (simplă coincidenţă parţială de nume cu Lars), care, în 12 capitole plus un prolog şi un epilog, ne strecoară în viaţa unei fete de 30, care mai mult vorbeşte decât tră...

Cum vacanţa pentru francezi se sugerează să fie în ţară, începe înghesuiala, azi e o vineri bison futé, adică un trafic infernal, descris de decenii printr-un desen al unui simpatic indian, piele roşie (n-o fi politically incorrect?), cu mult înainte...

A început puţin cu stângul, dacă tot se vorbeşte de politică şi alegeri şi în Franţa. Ce-i drept că uneori aşa-i mai bine, zic italienii (care-şi fac concurenţă cu fotbalul), că-i în partea inimii!

Cum avionul e de duminică la Nisa si apoi cu o maşină la Cannes, aventura a început ca-n filme! O pisică adorabilă, căreia i s-a părut cam abruptă aterizarea, de completat nişte formulare pe care nu ni le-a cerut nimeni, doar în limbi străine, deci d...

Din Ceremonia care s-a ţinut la Olympia şi nu ca de obicei la Chatelet (unde era filmat „Concertul” lui Radu Mihăileanu), mai toată lumea n-a reţinut decât prezenţa voit şocantă a actriţei Corrinne Masiero, pe care şi publicul românesc o ştie de pe D...

Ar fi mai degrabă o reinterpretare a unui titlu, tot al unui film, iniţial carte, a lui Irving Stone, ecranizată de Carol Reed, din 1965. Agonia e de fapt o suferinţă profundă şi nu neapărat ultimele clipe înainte de a închide ochii, definitiv.

Două zile de vizionări, în care peliculele au fost semnate de regizoare sau/şi personajele principale la feminin.

Am decis ca titlul pentru primul episod din această ediţie atipică să fie indirect şi o aluzie la filmul care mi-a plăcut cel mai tare până acum.

Noul director artistic italiano-francez Carlo Chatrian şi directoarea executivă Mariette Rissenbeek, o olandeză îmbrăcată în culoarea Zânei Azurii din Pinocchio şi cu elegante mănuşi stil Marilyn din Domnii preferă blondele (pentru că de la această e...

Personajele cele mai ataşante în această ediţie a 70-a a Berlinalei par a fi doctorii şi poliţiştii (şi străbunii lor, şerifii din western-urile retro), iar cele mai detestate, pe bună dreptate, securiştii din KGB-ul stalinist, până la cei din Stasi ...

Se ştie că trebuie să existe conflicte, ca să creezi o intrigă, dar nu e neapărat să se lase cu ţipete, scene groteşti, râsete nelalocul lor, plus o violenţă de limbaj şi gesturi exagerate!

La 13 ani după Domnul Bebe, din 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile, care a însemnat Palme d Or-ul pentru Cristian Mungiu la Cannes, şi în care avea un rol care îl făcea atât de antipatic încât publicul şi mai ales femeile îl urau visceral, Vlad Ivanov rev...

De 12 ani încoace ştiu că la Berlinale fericirea absolută a cinefilului se resimte la clasice. Odată în plus a fost un maestru al Hollywood-ului King Vidor (despre care o să mai scriu în relatările următoare) şi un western (e doar îngrijorător că e g...

Pentru majoritatea celor veniţi de la Bucureşti, Berlinala a început într-o dată foarte specială pentru numerologi: 20.02.2020, şi asta pentru că era singura cursă directă, un Ryanair, care, după ce a aterizat şi am ajuns în taxi, deja postului de ra...

FIFF, festivalul din Belgia, de la Namur, al filmului francofon prin excelenţă, mă face să-mi amintesc de fiecare dată de o rimă din copilărie, chiar dacă se scrie puţin diferit: Domnişoara Greta Fiff, blondă ca un cataif. E, de fapt, o descriere exa...

Mai e puţin şi exact în joia liberă, pe 15 august, de la ora 22.00, va începe sezonul al doilea al serialului „The Terror“ - „Infamia“ - o producţie AMC Studios care are printre producători pe ultra-celebrul Ridley Scott.

Noul sezon de 10 episoade care începe, săptămânal, pe postul AMC de joi, 15 august, de un weekend prelungit de Sfînta Maria, de la ora 22.00, este o fascinantă incursiune într-o istorie foarte puţin cunoscută la noi care s-a petrecut în timpul celui ...

Marele şoc al trofeelor de la Cannes, în 2019, rămâne lipsa la Palme d’Or a lui Almodovar (după nedreptatea de acum 20 de ani cu formidabilul Totul despre mama mea!), chiar dacă a luat premiul prin intermediari, adică prin alter ego-ul său Antonio Ba...