George Banu
Teatrolog
George Banu este profesor de studii teatrale la Sorbonne Nouvele din Paris.
Redactor-șef al Revistei Alternatives théâtrales, președinte de onoare al Asociației Internaționale de Critici de Teatru după ce a condus acest organism șase ani. A condus Revista Teatrului Național din Paris, Arta teatrului și Academia Experimentală a Teatrelor.
Colaborează regulat cu festivalul din Avignon.
Autor al unor importante lucrări ca Memoria teatrului, Roșu și Aur, Peter Brook sau regizorul și cercul, Teatrul sau clipa împlinită, Cortina sau spartra lumii, Omul văzut din spate. A primit de trei ori premiul pentru cea mai bună carte de teatru din Franța.
A participat, în România, ca autor sau colaborator la trei spectacole: Uitarea, Odihna (regie Mihai Măniuțiu) și Celălalt Cioran (regia Radu Penciulescu)
Cărți în româneste: Roșu și aur, Actorul pe calea fără de întoarcere (Editura Fundația Culturală Română), Teatrul memoriei (Editura Univers), Uitarea (Editura Apostrof), Teatrul nostru, Livada cu vișini (Editura All), Un sfert de secol teatral, o panoramă subiectivă (Editura Paralela 45), Repetițiile și Spatele omului (Editura Nemira)
Articole scrise de George Banu
Acesta, se pare, a fost utimul cuvânt spus de Rabelais! Spectacolul vieţii se încheia şi, resemnat, el îi accepta finalul. Cortina! Aş spune, la dispariţia lui Carmen Galin, „ La revedere, Sen – te“, amintindu-mi-o în spectacolul lui Andrei Şerban.
Opinii
14 mart. 2020
Intervenţie prezentată la Roma (12-17 decembrie 2017) în cadrul ceremoniilor organizate la Premiul Europei pentru teatru, al cărui juriu a fost prezidat de criticul teatral George Banu....
Opinii
06 feb. 2018
Acest diagnostic mi s-a impus din prima clipă când, departe, am aflat de dispariţia lui Ion Toboşaru. Mai mult decât un profesor, el a fost un personaj al lumii teatrului ce şi-a purtat cu graţie ironia şi şi-a cultivat ludic excesele metaforice.
Opinii
21 dec. 2016
„Carnetul meu de adrese e un cimitir“, scria Cioran. La această frază m-am gândit, când am aflat dispariţia lui Marin Moraru. Familia mea teatrală e, şi ea, o pădure secerată din care, disparaţi, mai rămân câţiva prieteni în timp ce arborii din jur, ...
Opinii
24 aug. 2016
Marile oraşe se disting printr-o mitologie construită în timp, reper pe harta mentală a celor care le doresc: a le vizita înseamnă tocmai a avea acces la această mitologie, cu tot ce comportă ea ca prealabil cunoscut. Marele oraş nu invită la o desco...
Opinii
14 ian. 2016
Marile aventuri shakespeariene au transformat teatrul românesc, i-au descoperit orizonturi noi şi sunt la originea unor revelaţii decisive. Ele au suscitat polemici şi dezbateri violente. Cum vă place pus în scenă de Liviu Ciulei e la originea „retea...
Opinii
23 apr. 2015
Valentin Nicolau. În ceas de noapte, prietenii i-au aflat dispariţia şi, de atunci, ne sunăm unii pe alţii pentru a ne consola reciproc. Ne suntem necesari şi, împreună, deplângem această moarte brutală. Fiecare şi-l aminteşte ieri, acum o lună, ac...
Opinii
14 ian. 2015
„Viaţa şi teatrul“ sunt reunite intens în spectacolul „Butoiul cu pulbere“, de Dejan Dukovski, în regia lui Felix Alexa, cea mai recentă premieră a Teatrului Naţional Bucureşti (TNB).
Opinii
03 oct. 2014
Dragi prieteni, în locul unui articol, prefer să va scriu vouă, acestui grup de prieteni, pentru care Eugenio Barba şi teatrul său contează ca referinţă de viaţă şi nu numai de artă, vouă, în calitate de parteneri ce iubesc comunitatea lui Odin teatr...
Opinii
01 iul. 2014
Aureliu Manea nu era ca steaua eminesciană, ce străluceşte fiind deja moartă de sute de ani, nu, din păcate, el era o stea de mult stinsă, a cărei lumină, noi, cei din generaţia lui, o păstram însă în noi. Noi i-am asigurat supravieţuirea, căci, el i...
Opinii
23 mart. 2014
Orice comparaţie supăra o personalitate căci ea se consideră a fi unică, exemplară, incomparabilă. Şi, totuşi, o comparaţie ajută. Atunci omul îl explică pe om....
Opinii
10 feb. 2013
Am putut vedea din nou „Hovanşcina" ieri-seară. Cred ca aveai dreptate, dar s-a schimbat mult spectacolul. Şi graţie ţie, dar şi poate şi graţie dirijorului, căci acum muzica mi s-a părut mult mai lirică, mai melancolică: melodii triste despre Rusia,...
Opinii
31 ian. 2013