Încă o despărţire, Nicolae Licareţ

…unul dintre stâlpii din ultimele decenii ai Filarmonicii bucureştene. A fost în ultimul sfert de veac unul dintre pilonii importanţi ai primei instituţii de concert a ţării. A fost factorul de echilibru profesional al Filarmonicii; iar aceasta într-o perioadă a turbulenţelor de tot felul în plan social, economic dar şi cultural artistic.

Directori generali ai instituţiei, miniştri ai Culturii perindaţi în răstimpuri l-au avut drept util colaborator, drept bun sfătuitor.  

Personal am avut o bună, o cordială comunicare cu Nicolae Licareţ; ...de aproximativ cinci decenii. E mult? E puţin? Am avut timp să ne cunoaştem; ...să ne descoperim. Ne-am preţuit reciproc.

Timpul devine lămuritor privind definirea fondului artistic profesional şi uman al acestei personalităţi ataşate instituţiei Filarmonicii bucureştene; este instituţia în care domnia sa a lucrat aproape o jumătate de veac. Dispunea de o experienţă uriaşă, cu totul specială, cumulată pe parcursul unei activităţi profesionale extinse; aici a dobândit statutul de cunoscător al relaţiei dintre calitatea actului artistic şi valoarea de circulaţie a acestuia exprimate la nivelul vieţii muzicale internaţionale.

Pianist concertist, organist, clavecinist, muzician temeinic în domeniul genului cameral, Nicolae Licareţ a contribuit la desfăşurarea unei activităţi continue şi consistente în acest domeniu atât de pretenţios. Sunt decenii bune în care a colaborat cu marele naist Nicolae Zamfir; ...pe parcursul unor extinse turnee europene şi americane, în calitate de partener sau de solist, turnee care au adus o binemeritată faimă valorilor româneşti tradiţionale; şi nu numai.

I-am apreciat atitudinea artistică echilibrată; îmi aduc aminte, spre exemplu, cu ani în urmă a exprimat o pondere expresivă împlinită, realizării celui de al treilea Concert beethovenian pentru pian şi orchestră. De-a lungul a patru decenii, inclusiv pe parcursul ultimelor stagiuni, a activat în cadrul cunoscutului Trio „Pro Arte”, formaţie dedicată prioritar valorilor Clasicismului muzical vienez în domeniul genului consacrat al trio-ului cu pian. Cu mai multe prilejuri, în vremea din urmă, în cadrul concertelor formaţiei, partitura pianului a fost susţinută de fiul domniei sale, de tânărul, de minunatul pianist Andrei Licareţ.

Este de menţionat, studiul pianului a început pentru Nicolae Licareţ în anii copilăriei, în Bucureşti, la Liceul de Muzică situat în partea de Nord a Capitalei, pe actuala stradă Gheorghe Manu. Ulterior, pe parcursul studiilor universitare susţinute la Conservatorul – pe atunci – „Ciprian Porumbescu”, a fost îndrumat de personalităţi proeminente ale pedagogiei instrumentului cum sunt Muza Ghermani Ciomac, Cella Delavrancea, Florica Musicescu.

A colaborat cu mari personalităţi ale vieţii muzicale a secolului XX, cu dirijorii Carlo Zecchi, Witold Lutoslawski, Jean Martinon, Roberto Benzi, Lawrence Foster, Igor Markevitch, Cristian Mandeal, Sergiu Comissiona; ...avându-i ca parteneri pe Henryk Szeryng, Jean-Jacques Kantorow, Lola Bobescu, Daniel Podlovschi, Luigi Alva, Ileana Cotrubaş, Atsuko Temma, Valentin Gheorghiu, Mariana Nicolesco, Vladimir Orlov. In compania violoncelistului Cătălin Ilea a realizat o importantă imprimare discografică dedicată celor două sonate enesciene pentru violoncel şi pian.

În calitate de muzician performer, a luat parte la evenimentele festivalurilor de la Berlin, Cordoba, Sorrento, Zagreb, Halifax, Los Angeles, Brugge, Havana, Adelaide, Sydney, Braşov, Bangkok, Madrid; de asemenea la Bucureşti în cadrul ediţiilor Festivalului „George Enescu”. A susţinut un repertoriu cu totul extins, cuprinzând lucrări majore, din muzica Renaşterii şi Barocului până la muzica contemporană universală şi românească.

A fost apreciat de oficialităţi, de prieteni, de publicul obişnuit al Atheneului; a fost distins cu numeroase ordine şi medalii; de statul român, dar şi de statul francez, de cel italian. A ocupat poziţia de vicepreşedinte al Fundaţiei „Solidaritatea Culturală Română ARS XXI”. Recent a devenit membru al Academiei Germano-Române.

Pe parcursul ultimelor două decenii şi jumătate, Nicolae Licareţ a îndeplinit funcţia de mare răspundere de director artistic al filarmonicii bucureştene. Să o recunoaştem, nu este deloc uşor ca în condiiţiile unor susţineri financiare limitate venite de la bugetul central, să poţi defini stagiuni de concerte de bun şi foarte bun nivel european. Au fost stagiuni ale căror evenimente punctuale au poziţionat Filarmonica „George Enescu” în centrul atenţiei iubitorilor de muzică, de muzică bine cântată, bine prezentată în contextul european al momentului.

Informaţia sigură, relaţia personală bazată pe buna încredere, spritul unei abile precauţii înţelept susţinute, atitudinea diplomatică ce întreţine comunicarea dintre parteneri, au constituit împreună factorii de succes ce au marcat demersul responsabil al muzicianului, al omului de cultură Nicolae Licareţ.

Plecarea domniei sale lasă un gol ce va fi cu greu suplinit. Căci buna pricepere, înţelepciunea, munca asiduă, tenacitatea privind structurarea condiţiilor în care urmează a se desfăşura un eveniment muzical-artistic, tratativele privind definirea programelor de concert, justa stabilire a colaboratorilor, a realizatorilor... sunt condiţionări în domeniul vieţii de concert, aspecte pe care muzicianul Nicolae Licareţ le-a câştigat în timp, pe parcursul unei vieţi profesionale închinate muzicii, muzicienilor, publicului de concert.