Arte

articolul anterior articolul urmator

Across the stars – între Starwars şi La dolce vita

3
27 Sep 2019 15:20:36
Cristina Comandasu

Un septembrie plin de muzică bună, graţie festivalului Enescu, dens prin repertoriile propuse, cu mari nume. Mari nume pe care, altfel, nu le putem asculta în România decât în înregistrările care apar la nivel internaţional, difuzate la radio sau gustate de pe un disc sau platforme de streaming online, în intimitatea propriei case.

Marea bătălie a tuturor producătorilor de muzică cultă din lume este să câştige un nou public, mai tânăr, şi să vină cu proiecte pentru un public cât mai larg, aşa că la mari branduri precum Deutsche Grammophon sau Decca nu mai întâlnim numai Bach, Beethoven, Mahler, etc., ci şi alte repertorii, interpretate de nume dintre cele mai mari. Aşa cum sunt violonista Anne Sophie Mutter şi dirijorul Riccardo Chailly.

Cu Anne Sophie Mutter şi John Williams printre stele

În 30 august, casa Deutsche Grammophon a lansat un album pe care, personal, îl consider unul dintre cele mai bune ale anului 2019, din mai multe motive. Avem odată două nume legendare pe copertă: violonista Anne Sophie Mutter şi compozitorul John Williams. Avem un repertoriu cu adevărat pentru un public foarte larg – teme din coloanele sonore compuse de John Williams, inclusiv pentru mari succese, cum sunt seriile “Star wars” şi “Harry Potter”. Şi mai ales, avem un profesionalismal  interpretei şi al compozitorului pe care nu pot decât să le numesc impresionante. John Williams, care şi dirijează The Recording Arts Orchestra of Los Angeles, nu doar că a pus în pagină propriile teme, ci le-a rescris şi orchestrat, pentru a realiza adevărate parafraze pentru vioară şi orchestră, în care momentele de virtuozitate sunt la loc de cinste. Iar Anne Sophie Mutter este cu adevărat o mare interpretă, strălucind într-un repertoriu pe care se vede că îl gustă; este practic imposibil să nu iubeşti muzica lui John Williams, unul dintre cei mai inspiraţi melodişti ai celei de a doua jumătăţi a secolului XX şi un remarcabil orchestrator. Şi să fim cinstiţi: ascultând acest album ne dăm seama că John Williams, pe care-l vedem ca pe un compozitor comercial, este de fapt, un mare simfonist, care stăpâneşte foarte bine toate tehnicile orchestrale şi care se dovedeşte şi extraordinar de inventiv. Iar dacă mesajul muzicii sale bune ajunge la cât mai mulţi oameni, cu atât mai bine!

John Williams are în prezent 87 ani, iar energia sa este încă inepuizabilă: în perioada când a înregistrat albumul “Across the stars” lucra şi la partea a IX-a din seria “Star wars” care va avea premiera în decembrie 2019 – o premieră foarte aşteptată, de altfel, şi care ne aşteptăm să fie un mare succes, cum au fost toate episoadele din “Star wars”. Anne Sophie Mutter mărturisea că nu s-a mai simţit atât de răsfăţată atunci când înregistra un album – menţionînd aspectele profesionale implicate în realizarea unei înregistrări – de  când înregistra alături de Karajan, adică în urmă cu 40 ani!

Să explorăm puţin repertoriul: avem tema lui Ray din partea VII-a a seriei Star wars (una dintre cele mai reuşite din toată seria, după părerea mea), dar şi alte teme din Star wars – Yoda, Across the stars, Luke şi Leia. Cap de afiş este şi tema lui Hedwig din seria Harry Potter, la fel cunoscute fiind şi tema principală din “Lista lui Schindler” şi tema lui Sayuri din “Memoriile unei gheişe”. Însă avem şi teme mai puţin cunoscute, din filme mai vechi ale lui John Williams: “Far and away”, “Dracula”, “Sabrina”,”Tintin”, “Cinderella liberty”. Un univers sonor eminamente simfonic: o experienţă sonoră de neratat.

Discul a fost difuzat de Radio România Muzical şi poate fi ascultat aici.

În format fizic, se poate cumpăra de la getmusic.ro.

Nino Rota cu Orchestra Teatrului Scala din Milano, dirijor Riccardo Chailly

Că nu e doar un moft să încerci să găseşti repertorii care sunt mai aproape de publicul larg, o demonstrează şi cel mai recent disc semnat de mult-aplaudata Filarmonica della Scala, orchestra unuia dintre cele mai exclusiviste teatre de operă din lume, sub bagheta directorului său, Riccardo Chailly. Pe 7 iunie, casa Decca lansa sub semnătura acestora un album cu muzică de film aparţinând unei alte legende a muzicii de film a secolului XX, italianul Nino Rota.

Sigur, înaintea unor luni de vară, în care mulţi se îndreaptă către însorita Italie, ce putea fi mai potrivit decât coloana sonoră perfectă pentru Italia, muzica lui Nino Rota, de la moartea căruia se împlinesc 40 ani, ceea ce i-a şi determinat pe muzicienii de la Scala din Milano să realizeze acest album-omagiu. Nino Rota a trăit între 1911 şi 1979; la vârsta de 11 ani a scris primul său oratoriu! Da, era considerat un copil-minune în epoca sa, remarcat de Arturo Toscanini, care i-a recomandat să studieze în Statele Unite ale Americii. Deşi a scris şi muzică cultă, Nino Rota s-a simţit cel mai bine în repertoriul muzicii de film: aici a găsit împlinirea: folosindu-se de tehnicile muzicii culte, să creioneze atmosfera, să dea un plus de valoare într-un gen sincretic. Şi chiar s-a spus de multe ori, că multe dintre filmele pentru care a compus Nino Rota ar fi fost un eşec, dacă nu ar fi fost muzica lui.

Nino Rota a lucrat cu marii regizori italieni ai secolului XX: Federico Fellini, Luchino Visconti, Franco Zefirelli, dar şi americani, mai ales cu Francis Ford Coppola. Sunt filme de neuitat pe care le-au realizat împreună, printre ele, neuitatul “La dolce vita”.

În 2019, muzica lui Nino Rota îşi dovedeşte perenitatea: am ascultat cu interes şi nostalgie suitele extrase din filmele Amarcord, Otto e mezzo, La dolce vita, Casanova, I clowns. E acolo o Italie frumoasă a secolului XX, cu frenezia, melodicitatea, nonconformismul ei. Sunt sonorităţi colorate, uneori cu o tuşă de jazz, admirabil interpretate de o orchestră de mare calibru care chiar înţelege şi trăieşte această muzică, transmiţând şi ascultătorului entuziasmul ei.

Nu întâmplător, albumul a primit deja un Diapason d’or din partea revistei franceze Diapason, o autoritate în domeniu.

Aşa că, nu doar pentru o seară de vară, ci pentru oricare seară în care aveţi nevoie de tot ce are mai frumos Italia, ascultaţi acest album cu muzica lui Nino Rota pentru filmele lui Federico Fellini.

Am prezentat acest album la Radio România Muzical şi puteţi reasculta oricând aici. 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

3 Comentarii

Voluntat Solis
28.09.2019, 04:08:16

Deliciile discrete ale burgheziei. Nimic altceva. La fel ca si yoga sau dieta de slabit luata din carti americane de genul "101 metode de slabit" sau retetele de "7 metode sa ai dintii albi si sa fii un business woman de invidiat". Lipsa unei existente spirituale adevarate genereaza aceasta foame de exotism psihologic auto-indus. Prinde foarte bine la cei cu venituri ridicate, tocilari prin facultati, apoi deveniti corporatisti, care au pus in aplicare toate principiile neo-americane de "be succesful", si totusi duc lipsa de ceva. Casa au. Masina cu scaun de piele si aer conditionat au. Bani de vacante in Mykonos sau Bahamas au. Copii trimisi la facultati in USA au. Practic sunt "oameni de success". Dar goi pe dinauntru. Aia fara prea multe pretentii intelectuale sau filozofice, se limiteaza sa isi arda unu la altu nevasta. Adica swingerii. Noul Om Capitalist. Acelasi om vechi din comunism.

Sorin Ionascu
29.09.2019, 00:11:35

Noul om care are nevoie sa deschida smartfonu' ca sa afle cat fac 1+1. Care a devenit incapabil sa gandesca cu propriul creier si are nevoie de "digest-uri", de lucruri deja procesate de altii si pe care sa le ia mura-n gura, sa nu-si bata capul cu ele. Am ascultat ceva din discul cu J. Williams - fara a- considera efectiv dezagreabil, mi se pare o muzica facila, pentru un public incapabil sa inteleaga marea muzica, dar care are nevoie de ceva cu care sa-si umple timpul. Mutter face casa buna cu el, pe mine nu m-a convins niciodata ca e o asa de mare interpreta, nici macar cand a venit la Festivalul Enescu, unde mi s-a parut o prezenta extrem de modesta din acest punct de vedere. daca acesta e unul din cele mai bune discuri ale anului, e grav inseaman ca restul sunt inca si mai slabe. Si neinteresante. Dupa cum e scris articolul, mie mi se pare fie ca autoarea scrie "la comanda", fie ca e cam habarnista. Si, dupa cate o cunosc si dupa cum sunt emisiunile ei de la radio, le suspectez pe ambele. Lui Rota nu-i neg meritele de compozitor, dar si el a scris muzica de conjunctura si conventionala.

Sorin Ionascu
29.09.2019, 00:13:24

p.s. Ceea ce e pus spre ascultare pe site-ul rrm e la un bitrate atat de scazut incat suna precum grmaofonul bunicii. Absolut rusinos!!!

Modifică Setările