Levente Molnár, un actor fără fiţe la Oscar

Actorul Levente Molnár, în studioul Adevărul Live FOTO: Eduard Enea

Filmul „Fiul lui Saul“, în care joacă Levente Molnár, este propunerea Ungariei pentru o nominalizare la categoria cel mai bun film într-o limbă străină alta decât engleza la premiile Oscar 2016. Pelicula reprezintă debutul în lungmetraj al regizorului maghiar László Nemes şi a fost distinsă cu Marele Premiu al juriului la Festivalul de la Cannes din 2015. Actorul a fost prezent în studioul Adevărul Live, intervievat de jurnalistul Florin Ghioca.

Cu mult umor, întrebat dacă se consideră actor român sau maghiar, Levente Molnár a răspuns: „Cei de la Times New Roman au pus punctul pe i cu bun-simţ şi umor. Ne-au dat şansa să râdem împreună, ceea ce se întâmplă rar“. „Cu Marian Crişan am colaborat de două ori“, exemplifică actorul. „Mai întâi pentru «Morgen», căruia i-am fost director de casting. Nu există bariere de naţionalitate, decât în capul unora, dar nu şi în realitate.“

„Te-ai simţit vreodată discriminat, ca etnic maghiar?“, l-a provocat Florin Ghioca pe invitat. „Statutul de minoritar l-am perceput întotdeauna ca pe o mare şansă. Şansa de a cunoaşte o cultură prin limba ei mie mi se pare un lux, mie mi se pare un noroc, mă consider norocos. Pot să lucrez în minim două culturi“, a fost răspunsul acestuia. Mai mult,

„am făcut experimentul să mă duc şi să cer o pâine în Secuime şi am fost servit întotdeauna“,

a demontat actorul de etnie maghiară această nocivă legendă urbană.

„Este un film despre Holocaust“

„Şansa pentru mine s-a numit «Fiul lui Saul», la care culmea am vorbit mai mult idiş. Am avut alt noroc că am învăţat germana în şcoală, şi aşa a fost mai uşor“, spune Levente Molnár. „La casting, a fost zi lungă de lucru. Era vorba, în principal, dacă există o chimie între noi, eu şi personajul principal“, îşi aminteşte actorul.

După cum se ştie, este un film despre Holocaust, despre Auschwitz, despre crematorii. Actorii trebuiau să se adapteze la atmosfera de acolo, la camerele de gazare.

„Pentru ca un om, o fiinţă umană să supravieţuiască în acele condiţii, cred că a trebuit să se robotizeze cumva, să se autodistrugă, să se reducă la o fiinţă pur biologică.

Totuşi aceşti oameni încearcă să construiască ceva, chiar şi acolo“, a mărturisit Levente Molnár în studioul Adevărul Live. Cu toţii vom avea şansa să vedem filmul în toată ţara începând din 11 martie.

„A trebuit să scap de 25 kg“

„Cum te-ai pregătit pentru acest rol?“, a fost următoarea întrebare a jurnalistului. „Dacă reuşeşti să te apropii de pielea unui personaj, trebuie să te iubeşti mult ca să poţi să şi ieşi din el. Rareori se întâmplă să ai timp de pregătire suficient. Am citit foarte mult, am vizionat documentare foarte mult, am discultat mult cu regizorul, ceea ce pentru mine este foarte important. Pentru cuvintele din idiş am avut un coach din Israel. Partea care mi-a prins bine fizic a fost că a trebuit să scap de vreo 25 kg“, a răspuns invitatul.

„Te-aşteptai să aibă atât de mult succes filmul ăsta?“, a fost următoarea întrebare a lui Florin Ghioca. „Pe tot parcursul filmărilor, am avut un sentiment de seriozitate, de concentrare, de focusare. Am avut şansa să mă întâlnesc cu oameni care efectiv pun sufletul în ceea ce fac, şi asta m-a motivat şi pe mine. Dacă se vedea de-atunci cum va fi primit rodul muncii, nu. Poate se-ntâmplă dacă faci filme pentru festivaluri, poate, dar nu-i cazul aici. Totul a pornit de la proiecţia de la Festivalul de la Cannes, am avut şansa să fim în prima parte a lui. De-atunci a început ceva incredibil. N-ai cum să te-aştepţi la aşa ceva. Speri, dacă ai impresia că ţi-ai făcut treaba, şi noi avem impresia că da. Asta ne dă dreptul acum să avem aşteptări“, spune Levente Molnár.

„Subiectul este de fapt umanitatea“

„Am lucrat cu un regizor debutant (László Nemes – n. red.), dar care nu-ţi dădeai seama niciodată că e debutant. Omul ăsta are creierul acolo unde trebuie, organizat aşa cum trebuie, a lucrat foarte mult, a băgat ani din viaţă în acest proioct, a făcut o cercetare amănunţită pe toate planurile. Chiar nu am avut momente în care să-l simt ezitant“, îşi aminteşte interpretul din „Fiul lui Saul“.

„Ce crezi că apreciază mai mult cei care l-au premiat? Contează că e un film despre Holocaust?“, a încercat să fie subversiv Florin Ghioca. „Subiectul este de fapt umanitatea, dacă poţi să-ţi păstrezi umanitatea în astfel de momente, şi cred că asta apreciază cei care-l premiază, şi sunt curios din 11 martie cum îl va primi publicul român. Şi punctul de vedere contează: de a privi toate aceste orori prin ochii unei singure persoane. Sunetul face 50% din acest film, este foarte important, s-a lucrat enorm la sunet“, a explicat Molnár.

„Mă ghidez după un singur lucru: decenţa“

Spre final, jurnalistul a fost curios cum se descurcă Levente Molnár cu valul de popularitate survenit după acest film. „Nu am niciun motiv să cred ceva despre mine care nu-i acolo, că sunt un actor mai bun sau mai prost. Sunt pur şi simplu într-un moment al vieţii mele în care mi s-a întâmplat acest lucru. Încerc să răspund la toate întrebările. Viaţa mea nu s-a schimbat. Sunt foarte conştient că acest interes va şi dispărea, aşa cum a apărut. Sunt recunoscător pentru acest interes. Mă ghidez după un singur lucru: decenţa“, a dat dovadă de modestie actorul.

În plus, „am lucrat pentru asta, nu e ceva care mi-a picat în poală. Sunt recunoscător persoanelor care m-au ajutat şi în momentele fericite, şi în cele mai puţin fericite. Cred că, dacă asta mi s-a întâmplat mie, i se poate întâmpla oricui“, consideră Levente Molnár. „Dacă nu am avut fiţe până la 40 de ani, n-o să am de-acum încolo. Să fiu sincer, nu mă mai aşteptam să vină şansa asta. Nu-mi vine să cred că noi stăm şi discutăm, având treabă cu asta, despre aceste evenimente de vârf ale cinematografiei mondiale.“ Şi, în final, un sfat pentru presă: „Mergeţi, oameni buni, şi-i mai întrebaţi (pe actori – n. red.) şi când nu e praf de stele în jurul lui. Cum îi creşti, aşa îi ai“.

Clujean prin adopţie

Levente Molnár, născut pe 10 martie 1976, la Baia Mare, a studiat actoria la Universitatea "Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca, iar, din anul 2002, este actor al Teatrului Maghiar de Stat din Cluj-Napoca. A colaborat cu personalităţi precum Silviu Purcărete, Gábor Tompa, Michal Docekal, Dragos Galgoţiu, László Bocsárdi, Mihai Mănuţiu, Olga Barabás, György Selmeczi, David Zinder şi Mona Marian.

Printre filmele în care a jucat se numără "The Fixer" (regia Adrian Sitaru), "Chuck Norris vs Communism" (regia Ilinca Calugăreanu) "Ferry" (regia Daniel Nickson) "Fragment viu" (regia Bántó Csaba, Iszlai József), "Blutsbrüder teilen alles" (regia Wolfram Paulus), "Radio" (regia Pünkösti Laura), "Un alt Crăciun" (regia Tudor Giurgiu), "Morgen" (regia Marian Crişan), "Any Given Father" (regia Cristan Cîrcu), "Biliard" (regia Mészáros Péter), "Tetemrehívás" (regia Hatházi András).