Amintiri fulgurante. Debutul unuia dintre cei mai mari dirijori ai lumii muzicale

La reluarea lecturii cu ajutorul familiei a fermecătoarei cărţi „Vagonul de turneu” a lui Gaby Michailescu, nevăzător fiind, cum se ştie, am redescoperit o pagină antologică descriind „debutul” unuia dintre cei mai mari dirijori ai lumii muzicale, românul Ionel Perlea.

M-am gândit atunci să ofer cititorului acestui blog pagina antologică amintită, convins fiind că şi pentru ei această amintire din „Vagonul de turneu” merită să fie cunoscută pentru vocaţia ei de istorie a culturii.

Aşadar, iată fragmentul atât de pitoresc.

„În ăst Bucureşti vînzolit de bucuriile refacerii, la doi paşi de centru, pe strada Izvor 21, îşi duce modest viaţa o văduvă de război pensionară, Elena Constantinescu, împreună cu nepoata ei, Nuţi, fetiţă de 7 ani. Ca să-şi uşureze traiul, fără să fie proprietară, subînchiriază. (...) Într-o odăiţă mai mult cămară, insalubră, de pivniţă, greu să te învîrţi în ea, întunecoasă, cu lampă de gaz şi ferăstruica ce dă în Dealul Arhivelor Statului, s-a aciuat un june de la Ograda, student la Conservator. Se înţelege: chirie mică. Învăţăcelul, şaten, slab, e paşnic. Tăcut, blajin, nu deranjează nici cu un ceai bucătăria comună. Stă dosit în chilia lui şi tot timpul îi „trage” pe vioară. Nesfârşite ore de studiu... Care strepezesc auzul Nuţichii, făcându-i nesuferită vioara. Din cînd în cînd însă conservatoristul o împacă. O ia cu el la cinematograful Palace (actualul Timpuri Noi), unde este angajat să acompanieze filmele mute ale frumoasei Pola Negri, împreună cu o pianistă bătrână. De unde să ghicească fetiţa din Izvor că vioristul care o duce de mînă la cinematograf va deveni după 10 ani (1929) directorul Operei Române şi, mai apoi, unul din marii dirijori ai lumii, celebrul Ionel Perlea”.

Din 1983 casa memorială de la Ograda ialomiţeană va deveni muzeu naţional care poate fi vizitat şi astăzi.