O demisie înecată într-o baltă de slove

Manifestanţi, de ordinul sutelor de mii, s-au adunat în Piaţa Universităţii pentru a protesta împotriva demisei lui Andrei Marga. În semn de solidaritate toţi aveau câte un calorifer legat la gât. Cei prezenţi la protest  sunt mai mult ca siguri că dacă Marga se retrage va lua cu el dreptul poporului de a mai folosi caloriferul, iar ei nu sunt dispuşi să se întoarcă la soba pe lemne.

Printre protestatari au fost zăriţi Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu şi colac peste pupăză, însuşi Horia Roman Patapievici, fostul şef al ICR, din ghiarele căruia Marga a salvat cultura. Toţi cei trei intelectuali erau încătuşaţi de un calorifer.

Caloriferul, de tip vechi, din fontă, cântărind aproximativ 300 de kilograme, a fost târât de cei trei crai 13 km până la locul faptei. Prietenarii Andrei, Gabriel şi Horia, şi-au jufisticat efortul literar de a transporta caloriferul ca pe o formă de penitenţă, sperând astfel că vor reintra în graţiile divinului Marga.

„Criticile pe care i le-am adus au fost nişte ofrande camuflate - doar  nişte ieşiri naturale şi logice de gelozie artistică pură”, a rostit cu privirea plecată în ţărână domnul Liiceanu. 

„Calităţile lui Marga eliminau orice concurenţă, lăsându-te pradă disperării şi celei mai crude pizme”, a mai adăugat ruşinat Pleşu.   

„Experimentele împrospătează cunoaşterea, iar experiementele culturale sunt indiciu de tinereţe” sunt vorbele filozofului Marga  întipărite pe conştiinţa lui Patapievici, care nu a putut contesta faptul că a simţit un iz de tinereţe venind valuri, valuri dinspre ICR…

„Am fost revoltaţi la început pentru că nu înţelegeam, gândirea noastră era prea îngustă pentru a cuprinde complexitatea măreaţă a  proiectului propus de Andrei Marga”, au încercat să se justifice, la modul penibil, toţi trei în cor.

Cu capetele acoperite de cenuşă şi purtând doar saci rupţi de rafie, cei trei iluştri intenţionează să publice în cinstea lui Andrei Marga jurnalele remuşcării. Patapievici ne va lumina cărarea cu noua sa capodoperă intitulată Cerul văzut prin lentilă, cu ochiul lui Andrei Marga.Gabriel Liiceanu îşi reconsideră opera, iar Uşa interzisă va deveni Caloriferul slobod. În vreme ce Pleşu, derapând nostalgic, va elucubra despre trecut sub titlul Despre frumuseţea uitată a vieţii alături de Andrei Marga. Volumul va fi  o confesiune scrisă pe nerăsuflate, o regăsire a punctelor pe care Marga şi Pleşu le au în comun, începând de la prenumele Andrei până la porecla de intelectual.

Dacă protestul din Bucureşti a căpătat la un moment dat tente elitiste, în restul teritoriului poporul s-a exprimat pe limba lui: cu furci, greble, topoare şi figuri de stil.  Se pare că naţia română avea mari aşteptări de la  filialele ICR din provincie. „Marga era singura noastră şansă de a afla lucruri legate de cultura românească. Înainte de Marga nici nu ştiam că ţara noastră are o cultură”, a declarat un manifestant cu un bidon de benzină în mână şi cu intenţii clare în priviri.  

„Noi mâncăm cultură pe pâine, dar de când a plecat Marga de la ICR  a scăzut preţul laptelui şi găinile nu mai fac ouă! O să murim cu toţii!!”, a răbufnit altul cu o secure epică în mână.

Efectele acestei demisii s-au resimţit şi în sistemul de învăţământ unde elevii clasei a douăsprezecea refuză să intre în BAC dacă Marga nu va fi repus în funcţie. „Dacă profesorul Andrei Marga nu mai reprezintă cultura română, atunci ştiinţa îşi pierde rostul şi BAC-ul nu mai are nicio valoare”, a declarat liderul sindical al elevilor.

Studenţii nu s-au lăsat mai prejos şi au încropit o cutie a milei unde mulţi dintre ei şi-au donat bursele şi locurile din cămin, pentru construirea unui nou institut, Institutul Andrei Marga.

Fenomene ciudate ale naturii nu au întarziat să apară; astfel, o caniculă torenţială s-a abătut asupra României, Dunărea s-a înroşit, iar pe mai multe calorifere au apărut din senin sloiuri de gheaţă.

Iliescu a declarat că a plâns… „Este a treia oară când plang, deşi nu sunt genul. Prima dată când a murit tătucu’ Stalin, după aia când am aflat că şi Lenin dăduse colţul… şi acum când l-au descălecat pe Marga… Mă gândesc să aduc minerii să planteze nişte panseluţe în cinstea lui pe care le voi uda cu lacrimile mele”.

Scriitori români consacraţi, Ion Luca Caragiale, Mihai Eminescu, Ion Creangă, Adrian Năstase şi Lucian Blaga, au concluzionat că dispariţia lui Andrei Marga din fruntea ICR a golit de conţinut sensul scrierilor lor, transformându-le în nişte forme făra fond.

William Shakespeare i-a dedicat un sonet numai bun de citit la gura caloriferului, când te rătaceşti cu emoţia printre elemenţi. „Mamă te iubesc, dar nu ca pe Andrei Marga, viaţa mea e caloriferul”. E versul apoteotic cu care îşi încheie scriitorul sonetul.

Să păstrăm un moment de tăcere zic… Marga s-a întors printre oamenii de rând, rândul patru, banca de la geam.