ANIVERSARE Florin Piersic, la 81 de ani. Actorul şi-a închis telefonul mobil şi le-a transmis un mesaj celor care îl caută
0
Actorul Florin Piersic împlineşte astăzi 81 de ani, iar numeroasele roluri din teatru şi film, precum şi apariţiile sale pline de charismă şi umor îl urcă în constelaţia legendelor scenei româneşti.
Dacă anul trecut aniversarea celor 80 de ani îl prindea pe scenă, la Cluj, acolo unde a avut parte de un spectacol centrat pe suita "Peer Gynt", anul acesta Florin Piersic este mult mai discret. Atât de discret încât a ales să îşi închidă telefonul şi să lase numeroşilor admiratori care l-au sunat un mesaj vocal:
"Sunt Florin Piersic, vreau să vă mulţumesc pentru mesajele multe pe care mi le-aţi trimis! Mă bucură, am mai îmbătrânit şi eu cu încă un an. Vă doresc tot ce mi-aţi dorit dumneavoastră şi aşa mai departe. Toate cele bune!", spune actorul în mesajul înregistrat pe telefon.
Dan Negru, alături de care actorul a participat la numeroase emisiuni televizate şi inclusiv la un Revelion, a fost unul dintre cei care "s-au lovit" de acest impediment, alegând să posteze mesajul vocal ca dovadă a faptului că l-a sunat cu ocazia celor 81 de ani.
Teatru şi film, într-o generaţie de aur
Născut pe 27 ianuarie 1936, la Cluj-Napoca, Florin Piersic este unul dintre cei mai iubiţi şi mai prolifici actori din România, cu o carieră impresionantă atât în teatru cât şi în cinema şi televiziune.
Florin Piersic a absolvit Liceul de băieţi nr. 3 din Cluj, iar apoi Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti (IATC, astăzi UNATC). I-a avut colegi de generaţie pe Leopoldina Bălănuţă, Geta Angheluţă, Ioana Bulcă, Ica Matache, Lucia Mara, Dumitru Furdui, Cosma Braşoveanu, Gheorghe Popovici Poenaru, Liviu Crăciun, Radu Voicescu, Anatolie Spânu şi alţii. A debutat la Teatrul Naţional din Bucureşti cu rolul Richard din „Discipolul...“ şi cu Alexei din „Tragedia optimistă“.
S-a căsătorit în anii ‘60 cu actriţa Teatrului Mic Tatiana Iekel, născută în 1932, cu care l-a avut pe primul lor copil, actorul Florin Piersic jr. După divorţul de prima soţie, Piersic s-a căsătorit cu actriţa Ana Szeles, născută în 1942 la Oradea, cu care l-a avut pe cel de-al doilea fiu, pe Daniel. În 1985 Ana Szeles a cerut şi a obţinut divorţul, apoi s-a mutat împreună cu fiul în Ungaria. Florin Piersic s-a recăsătorit în 1993 cu Anna Torok, o clujeancă cu care avea o relaţie de şapte ani.
În teatru, Florin Piersic a primit elogii pentru interpretarea Indianului din dramatizarea după „Zbor deasupra unui cuib de cuci“ şi pentru rolul din „Cartea lui Ioviţă“, ambele pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, dar şi pentru Lenny din „ Oameni şi şoareci“, după John Steinbeck. În cinema, a fost poate singurul „june prim“ real pe care l-am avut, într-o epocă în care încă se mai purtau junii primi. De-a lungul anilor ’60, a cochetat cu acest statut în câteva filme remarcabile ale perioadei: „Ciulinii Bărăganului“ (debutul său pe marele ecran), „S-a furat o bombă“ (în regia lui Ion Popescu-Gopo), „Neamul Şoimăreştilor“.
Consacrarea avea însă să i-o dea tot Gopo, oferindu-i rolul titular în „De-aş fi... Harap Alb“, un mare succes. Memorabile sunt, în aceeaşi perioadă, şi rolurile din „Columna“ (ofiţerul roman Sabinus, orbit după ce asistă la un misteriu al femeilor dace) sau „Mihai Viteazul“ (căpitanul Preda Buzescu). Un nou moment sideral al carierei sale îl va reprezenta interpretarea haiducului Anghel Şaptecai, în trei filme regizate de Dinu Cocea la începutul anilor ’70, personaj romantic care-o avea ca parteneră pe focoasa Marga Barbu.
Alte roluri remarcabile ale anilor ’70, sunt cele din serialul TV „Un august în flăcări“, cel al haiducului titular din „Pintea“ şi cel din comedia romantică „Eu, tu şi Ovidiu“, regia Geo Saizescu. Al treilea moment fast este cel al anilor ’80, când îl joacă pe justiţiarul paşoptist Mărgelatu în şase filme, serie începută cu „Drumul oaselor“ (1980), mai întâi în regia lui Doru Năstase (trei filme), apoi, după dispariţia acestuia, a lui Gheorghe Vitanidis şi Mircea Moldovan. După Revoluţie, a mai apărut doar în trei producţii: „Donau, Duna, Dunaj, Dunav, Dunărea“ (2003), „Fix Alert“ (2005) şi „Eminescu versus Eminem“ (2005), ultimele două în regia fiului său, Florin Piersic jr. În 2009 a primit Premiul pentru întreaga carieră în cadrul festivalului de film Transilvania.
Întâmplări amuzante cu Florin Piersic
Florin Piersic a fost protagonistul unor întâmplări amuzante petrecute pe platouri, pe care le-a povestit în stilu-i inimitabil. „Filmam la aeroportul Kogălniceanu scena în care ofiţerul de contrainformaţii George Martin apare, în interesul misiunii, pentru prima dată în postura turistului american Herbert Stronghton. Se fiIma cu transfocator, aşa că aparatul era destul de departe de mine. Stăteam într-o maşină Ford Mustang, înmatriculată în Ohio, şi aşteptam semnuI secundului Doru Năstase, ca să pornesc motorul. Deodată, pe aeroport intră o delegaţie. Un cetăţean înalt, cu faţa arsă de soare, se desprinde din grup şi se apropie de mine. Se prezintă în engleză, îmi strânge mâna şi-mi spune ce încântat e să întâlnească atât de departe de ţară un compatriot. Necunoscând limba engleză, eu îmi învăţasem replicile din film pe de rost. Din lipsă de altă soluţie n-am încotro şi mă prezint şi eu, respectând exact textul replicilor: «Eu sunt Herbert Stronghton». El se bucură, vorbeşte, vorbeşte încontinuu, iar eu replic pierdut: «Yes! Yes! Yes!». În sfârşit, însoţitorul român al delegaţiei se apropie şi el, mă recunoaşte, râdem, explicăm şi, în cele din urmă, primarul oraşului în care îmi era înmatriculată maşina — căci el era — conchide: «Mie tot nu-mi vine să cred. Eram sigur că e de la noi. Seamănă leit cu un vestit jucător de baseball, Stronghton»”, şi-a reamintit actorul.
Altă zi de filmare, un nou episod inedit: „Era scena bătăii dintre Vasile Boghiţă şi mine. Filmare de zi cu efect de noapte. Boghiţă era dublat de Szoby Cseh care, filmat din spate, trebuia să mă lovească în cap cu o lopată făcută, evident, din lemn de balsa — un lemn special, foarte uşor. Se comandă «motor». Szoby dă cu convingere o dată, de două ori, de trei ori. Eu mă prind cu mâinile de cap, mă-ndoi, mă crispez de durere, şi mă prăvălesc ca trăznit — conform indicaţiilor regizorale — în apa mării. N-aud «stop»-ul şi rămân acolo, nemişcat pe nisip. În jur era plin de lume, mulţi gură-cască. Văzându-mă întins, nemişcat, un bărbat mai în vârstă s-a repezit spre Savel Stiopul şi spre Cseh şi a început să răcnească la ei. «Aţi înnebunit?! O să-l omorâţi! Îi cunosc părinţii. Sunt nişte oameni cumsecade. Din Cluj. Şi voi le nenorociţi copilul... îl distrugeţi...» M-am ridicat şi eu să văd ce se-ntâmplă. Era chiar medicul care mă moşise!”.
Se încarcă comentariile...
