Antologia „Sârmă ghimpată. Când focurile se vor stinge printre ruine. Poeţi ai generaţiei războiului”, lansare în Sibiu şi Bucureşti

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Antologia „Sârmă ghimpată. Când focurile se vor stinge printre ruine. Poeţi ai generaţiei războiului”, ediţie critică alcătuită de Claudiu Komartin şi publicată în decembrie 2018 de editura Cartier, va fi lansată vineri, la Sibiu, şi duminică, la Bucureşti.

Sârmă ghimpată. Când focurile se vor stinge printre ruine. Poeţi ai generaţiei războiului” va fi lansată vineri, de la ora 18.00, în Librăria Humanitas „Constantin Noica” din Sibiu. Despre antologie vor vorbi Radu Vancu, Teodora Coman şi Andrei Terian.

Duminică, de la ora 19.00, la cafeneaua „Tramvaiul 26” din Bucureşti, volumul va fi prezentat de Simona Sora şi Octavian Soviany. 

Sunt primele două prezentări în România ale unei antologii-eveniment care a fost lansată în premieră la Chişinău, cu o lună în urmă.

antologie poeţi ai generaţiei războiului

(Antologia-n.r.) e, nu am nici un dubiu, o apariţie importantă. Pe lângă studiul cu care se deschide, un text documentat şi util prin intermediul căruia oricine-i interesat se poate familiariza cu subiectul şi intra în atmosfera şi problemele epocii care m-a interesat, cartea cuprinde selecţii din douăzeci de poeţi născuţi între 1916 şi 1925 (cel mai mare este poetul-matelot George Dan, mezinul e prietenul său Marcel Gafton, care debutează în volum de-abia în 1972), cei mai mulţi fiind însă născuţi între 1919-1920 (Constant Tonegaru, Mihnea Gheorghiu, respectiv Geo Dumitrescu) şi 1923-1924 (Ion Caraion, Mircea Popovici, Mihail Crama, respectiv Ben. Corlaciu, Alexandru Lungu sau Iordan Chimet)”, scrie Claudiu Komartin despre volum.

I s-a spus generaţia războiului – e generaţia de poeţi formată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, care, reprimată de cenzura antonesciană, se pregătea să se afirme după 1944. I s-a mai spus generaţia pierdută, pentru că reprezentanţii ei au fost fie înghiţiţi de închisorile comuniste, fie confiscaţi de aparatul de propagandă, atunci când nu au ales (au fost siliţi să aleagă) cariere anonime, departe de poezie. 

Cu câteva excepţii individuale (Ion Caraion, Geo Dumitrescu şi puţini alţii), această generaţie nu a atins marele potenţial pe care îl anunţa. În urma ei rămân, totuşi, suficiente volume şi poeme extraordinare. Din păcate, istoria literară i-a acordat prea puţină atenţie. 

Spre deosebire de Cercul Literar de la Sibiu, celălalt versant al poeziei din anii ’40, care şi-a exploatat şi întreţinut imaginea, generaţia albatrosistă a lui Geo Dumitrescu & Co. a rămas un subiect îngropat în arhive. Tocmai de aceea i s-a spus, cum ziceam, generaţia pierdută, pentru că pierdută a rămas până azi. Până azi, când splendida antologie critică a lui Claudiu Komartin îi face, în sfârşit, dreptate. Extrasă dintr-un cartuş al timpului, această poezie atinge, în cele din urmă, prezentul nostru: acum îi putem admira frumuseţile, enigmele şi actualitatea.”- criticul Mihai Iovănel.

Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite