Artista Carmen Emanuela Popa, la ediţia pilot a Academiei UNESCO a Tinerelor Femei: „Femeia zilelor noastre trebuie să aibă dreptul de a alege“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

În perioada 23-29 augus, în Bucureşti, are loc ediţia pilot a Academiei UNESCO a Tinerelor Femei, la care sunt invitaţi să participe tineri din peste 10 state europene. Printre evenimentele care vor avea loc cu această ocazie, se numără şi vernisajul expoziţiei ”56 Route #againstviolence” a artistei Carmen Emanuela Popa.

Despre Carmen Emanuela Popa se poate spune că este o artistă completă care, prin piesele pe care le creează, înglobează de fiecare dată, o întreagă filosofie în care fiecare om, fiecare anonim se poate regăsi. Popa este deja cunoscută peste hotare, având prezentări în marile capitale ale lumii precum Paris sau Rusia, în ţară fiind deja un nume de referinţă.

În cadrul ediţiei pilot a Academiei UNESCO a Tinerelor Femei, Carmen Emanuela Popa va prezenta o colecţie care va sta drept reper vizual al evenimentului ce se desfăşoară între 23 şi 29 august. Astfel, expoziţia ”56 Route #againstviolence ” semnalează luarea de poziţie, de atitudine împotriva extremismului şi violenţei, dar şi nevoia de confort afectiv necesară tuturor

Adevărul.ro:  Cine este Carmen Emanuela Popa, creatoarea ”56 Route #againstviolence”?

Carmen Emanuela Popa: Ce bine ar fi dacă am putea vorbi mai des despre ceea ce suntem şi unde este patria sufletului nostru. Despre drumul ideal, pe care îl avem mereu cu noi, care seamănă cu o autostradă cu patru benzi a sinelui, putem discuta decât dacă avem propriile semne de ghidaj, iar acestea se dobândesc prin recunoaşterea tuturor valorilor personale dar şi cu ajutorul anturajului spiritual, datorită căruia îţi fixezi propriile convingeri. 

56 Route este o simbolistică a drumului. Denumirea este o derivaţie a celebrului 66 Route, care, pentru mine, în adolescenţă era un brand extrem de sonor, deşi atunci nu încercam să desluşesc vreo conotaţie figurativă. Ideea conceptului a venit în momentul în care, brusc, am vizualizat un tandem estetic între un semn de circulaţie şi un detaliu decorativ de inspiraţie baroque. Aşa au apărut primele schiţe ale colecţiei, apoi şi denumirea.

Omul contemporan este dependent de semnele de ghidare, pentru a se putea orienta şi pentru a păstra o anumită armonie de conduită în societate, existând astfel tendinţa de a acţiona mecanic şi de a lăsa loc stereotipiei să îi coordoneze cotidianul. Făcând o paralelă cu habitatul său interior, cu drumurile sale care converg într-un singur punct, acela al concretizării idealului, reperele de ghidare sunt de cele mai multe ori diferite, de la o fiinţă umană la alta.

 Astfel încât avem nevoie de un GPS propriu, un termen pe care l-am vehiculat încă de la începutul descrierii colecţiei şi despre care vă voi vorbi mai pe larg, pe parcursul discuţiei noastre. Personal, dispun de aceste semne de ghidare şi toate sunt distribuite rectiliniu, ca un fel de localităţi prin care trec, pentru a vedea în final pancarta cu denumirea locului destinaţiei, un oraş - tărâm pe care îl poţi decât intui, dar niciodată concretizat într- o imagine. Momentul culminant este atunci când GPS-ul îţi spune că ai ajuns la destinaţie. 

Am învăţat de la Picasso, că pentru a ajunge la destinaţie, trebuie sa vieţuieşti într-un spectacular city al propriei fiinţe. Casele noastre măreţe, această splendoare irevocabilă, acest univers, pe care fiecare dintre noi îl deţinem, şi nu trebuie decât să avem curaj să vorbim despre el.

De ce titlul ”56 Route” pentru acest proiect? Are legătură cu anul aderării României la UNESCO?

 Este o simplă şi fastuoasă coincidenţă. Într-adevăr ’56 este anul aderării României la UNESCO, şi am fost profund emoţionată, când am aflat acest lucru. Conceptul colecţiei s-a integrat perfect în proiectul UNESCO ’s Academy of Young Women, The fight against xenophobia, extremism and aggression, ele fiind două entităţi care au fuzionat şi s-au completat una pe cealaltă. Îmi amintesc că, în momentul în care am publicat filmul colecţiei, care este, de altfel, subiectul unui manifest feminist, o tânără din mediul virtual mi-a trimis un mesaj şi mi-a spus că filmul a avut un impact foarte puternic asupra ei şi că poate acum înţelege importanţa unei lupte reale, întrun context al discriminării, din păcate, extrem de vizibil în lumea contemporană.

De ce elemente de circulaţie pentru a transmite mesajul împotriva agresiunii?

Lumea în care ne manifestăm discursurile interioare este din ce în ce mai preocupată de aspectul omului prezent la vedere, este o lume a glossy-ului şi a superficialităţii emoţionale, a abandonului afectiv şi de selecţie a parteneriatelor de orice natură, după criterii pragmatice, o lume a vitezei şi în acelaşi timp, al riscului deraierii, sub toate formele. Semnele de circulaţie din lumea reală capătă acum sens metaforic şi figurat, în câmpul nostru decizional, atunci când ne referim la relaţionarea interumană.

Astfel că semne precum Stop, Cedează trecerea, Atenţie la accidente!, se pot converti direct conceptual, în aria personală de acţiune. Celălalt trebuie să ştie şi să ia în serios aceste pancarte, în momentul în care ele sunt afişate, în semn de auto-apărare şi al unui tip de confort afectiv, de care fiinţa umană are permanentă nevoie. Sunt necesare aceste semne de circulaţie, în socializările extinse pentru o protecţie a unei metafore augmentate, care este sufletul uman.

 Urbanul poate fi confundat cu Paradisul, doar în momentul în care, semnele de ghidaj vor fi sentimentele, altruismul, compasiunea, toleranţa, care, toate, compun o singură pancartă destinală, care este mai departe, iubirea.

Care au fost provocările integrării unui mesaj atât de puternic înr-o colecţie de haine?

image

Încă de la începuturile mele artistice, am fost atrasă de latura plastică şi dramatică a reprezentării conceptelor, iar la baza uniunii mele cu arta, stă pictura. Valenţele conceptual - filosofice pe care le atribui obiectului vestimentar, converg către un personaj care doreşte să îşi etaleze lumile interioare, astfel această abordare capătă tridimensionalitate, fiind mai aproape de percepţia directă a spectatorului. În acest context, haina, care îmbracă un subiect uman, nu îmbracă exteriorul, ea îmbracă interiorul său.

Iar dacă mesajul este puternic, înseamnă că vocea sa este puternică. Astfel, mi-ar plăcea să existe un semn la vedere: Atenţie! pentru cei care au nevoie stringentă de ajutor.

Cum a fost primită colecţia de vizitatorii de la Art Safari?

A fost o onoare şi o bucurie să expun în acest spaţiu atât de generos al artei contemporane, cum este Art Safari Bucureşti. 56 Route a avut un loc privilegiat în acest pavilion expoziţional, dat fiind locaţia, şi anume Sala Art Safari Dialogue / CNR UNESCO / Elite Art Gallery. În deschidere au participat personalităţi din partea celor trei instituţii, precum şi criticul de artă Mihaela Varga, care a făcut o analiză extrem de elogioasă la adresa colecţiei şi a activităţii mele, în general, expunerea sa culminând cu un citat din Abraham Lincoln: „Dumnezeu trebuie să fi iubit oamenii de rând, din moment ce a făcut atâţia.”

                                                                                    Criticul de artă Mihaela Varga şi artista Carmen                                                                                                                      Emanuela Popa

O referire directă la omul anonim pe care, în lucrările mele, l-am adus în prim plan, în background-ul unei opulenţe exacerbate a societăţii actuale. A fost un public numeros, cu remarci pozitive şi surprinzătoare, semn că arta provoacă o formă de legătură tangenţială, corp la corp, prin care se face un schimb intens de emoţii, de altfel o caracteristică esenţială a obiectului de artă.

image

Cum aţi ajuns să expuneţi în cadrul proiectului UNESCO's ACADEMY OF YOUNG WOMEN -The fight against Xenophobia, Extremism and Aggression?

Această colaborare a venit în momentul în care am lansat colecţia 56 Route, pentru primăvară / vară 2017, concept manifestat sub semnul retoricii existenţiale, şi în special sub cel al siguranţei, de care are nevoie, din ce în ce mai mult, omul contemporan, şi, mai ales, femeia acestui început de mileniu. Obiectivele Proiectului Internaţional iniţiat de Comisia Naţională a României pentru UNESCO, Academy of Young Women, The fight against xenophobia, extremism and aggression, evidenţiază extrem de concis şi idealizator, condiţia femeii tinere în faţa necesităţii majore de eliminare a discriminărilor. 

Astfel, 56 Route, ca o componentă ideatică, a devenit partener vizual al acestui proiect. Simpozionul Internaţional dedicat evenimentului, va avea loc în perioada 23 - 29 August, având deschiderea oficială, în Sala Mare a Institutului Cultural Român, Bucureşti, în cadrul căreia va fi vernisată şi expoziţia 56 Route semnată Carmen Emanuela Popa.

Credeţi că moda, ca fomă de artă, ar avea un impact mai mare asupra oamenilor de astăzi când vine vorba de astfel de teme?

Moda, ca fenomen particular de manifestare în domeniul artelor aplicate, şi-a dobândit, de-a lungul mai multor decenii, un loc exclusivist, care au funcţionat, în decursul sec. al XX-lea, ca adevărate turnante stilistice, schimbând complet chipul acestei culturi vizuale, conferind, în multe dintre discursurile sale tematice, obiectului vestimentar, statutul privilegiat, de obiect de artă. Impactul, sigur, poate fi mai mare, deoarece vizarea este directă din punct de vedere emoţional. Deşi nu mi-am propus acest lucru.

image

Carmen Emanuela Popa vorbind la deschiderea expoziţiei în cadrul Art Safari 2017

Odată cu lansarea acestui concept, am încă o dată confirmarea afinităţii mele, în plan artistic, la problematicile existenţiale, pe care de altfel mi-a plăcut să le studiez, încă din adolescenţă, trecând prin filosofia antică şi până la filosofii contemporani, care au abordat fenomenul fiinţării, vezi „Fiinţă şi Timp” - Heidegger, şi / sau „Fenomenologia Spiritului” - Hegel. Astfel încât dacă ne raportăm la splendida curiozitate raţională a lui Noica, putem afirma că ea devine mai evidentă, în momentul în care, ea devine direct proporţională cu provocarea pe care o lansează artistul.

 Fiecare creaţie este o mărturisire de sine, aşadar o bucurie.

Care credeţi că sunt motivele pentru care legea privind violenţa în familie este aproape inutilă, dat fiind că nu le uşurează femeilor terorizate scăparea din mediul toxic în care sunt prinse?

Trecând abrupt de la un subiect la altul, violenţa domestică este unul dintre cele mai sensibile fenomene ale dualităţii motivaţie / acţiune, cuprins de stranietate şi nonsens justiţiar. 

image
Victimele acestui tip de tratament trebuie să acceadă, în primul rând la o auto - protecţie, în paralel cu cea a autorităţilor responsabile şi, în cele din urmă, la o soluţionare legiferată, a fenomenului. 

Cea mai mare eroare care se manifestă în plaja de cunoaştere a unui om, raportându-se la societate, se referă la caracterul elementar şi inalienabil, pe care îl are dreptul la viaţă, la siguranţă şi, cel mai important, dreptul la fericire, sau altfel spus, la apărarea şi desăvârşirea spiritului.

Devine, odată în plus, salutară ideea UNESCO’s Academy of Young Women, şi mă simt onorată să fac parte din acest proiect, şi că, prin discursul vizual al lucrărilor mele, mă pot alinia acestui demers internaţional antiviolenţă, având convingerea că unind idei, deziderate şi având idealuri comune, putem lupta pentru o lume mai bună.

În calitate de artist al unei asemenea expoziţii, v-aţi răspuns la propria întrebare? Există un GPS psihologic sau unul afectiv?

Da, din punctul meu de vedere, GPS-ul psihologic se activează în momentul în care omul recent are acces la informaţie, atunci când el cunoaşte mecanismele comportamentale, pe cele proprii şi pe cele ale semenilor săi, mai exact, o listă scurtă a unor tipologii de temperament, orientări pe scara valorică şi a scopului, cu o finalitate concretă în evoluţia individuală, va fi capabil să ierarhizeze şi să ia decizii în raport cu o serie de aspecte similare ce converg către o bună relaţionare în plan social şi intim / afectiv.

Însă, cea mai rafinată formă a unui aparat de ghidaj, rămâne GPS-ul afectiv, care dincolo de orice studiu sau strategie, înafara oricărei idei de susceptibilitate, în ceea ce priveşte siguranţa personală şi abandonul unei comunicări fluente, este orientarea care se bazează pe premizele unei libertăţi plenare, pe instinctul şi poematica de natură divină, care caracterizează fiinţa umană.

Ce fel de sentiment vă lasă finalizarea unei astfel de colecţii?

Sentimentul pe care îl am la finalizarea oricărei lucrări, este întotdeauna de unire cu finele unei îndatoriri dulci şi inefabile. De fiecare dată, ea este un cânt închinat omului.

La Art Safari spuneaţi că oamenilor le e teamă să îşi mai exprime sentimentele. De ce credeţi că se întâmplă acest lucru? Poate din cauză că s-ar simţi vulnerabili? Dumneavoastră vă simţiţi în vreun fel vulnerabilă în urma unei expoziţii?

Da, motivaţia vulnerabilitaţii este cea mai prezentă în optarea pentru un stand by, când se pune în discuţie exprimarea necondiţionată a trăirilor vis a vis de o vocaţie, care astfel poate atinge planurile superioare ale virtuţii, sau de un poem intim, care rămîne nedezvoltat, doar cu mijiri de metafore, şi anularea definitivă a plonjării întrun mediu paradisiac, al unor trăiri, de altfel nedescoperite, prin alte mijloace.

image

 Acest joc al respiraţiei, inspir - expir adevăruri, ale noastre, ale celuilalt, are menirea de a şlefui un cristal care poate rămâne, privat de lumină, pentru totdeauna. Nu mă simt niciodată vulnerabilă în urma unei expoziţii, deoarece nu comport nicio formă de teamă. În acel moment deţin o serie de răspunsuri la întrebările care mi se adresează, referitoare la retorica discursului, şi, de asemenea, în acel moment îmbrac o haină impermeabilă a adevărurilor mele.

A spune adevărul te face invulnerabil, pentru că te situezi pe tine şi pe celălalt în faţa unei evidenţe, urmând ca fiecare să îşi aleagă drumul.

Cum vedeţi condiţia femeii în viitor? Către ce ne îndreptăm ca societate din acest punct de vedere?

Femeia zilelor noastre are nevoie de informare solidă şi de un statement în care să regăsească dreptul la egalitate, să i se respecte condiţia socială, categoria profesională, etnia, religia, şi nu în ultimul rând dreptul la un punct de vedere şi dreptul de a alege.

 În acelaşi timp, femeia în modernitate se particularizează, dincolo de problematicile sociale pe care le întâmpină o categorie, din păcate, destul de numeroasă, prin acces la educaţie, prin adaptabilitate la schimbările alerte ale societăţii, prin dorinţa de a înţelege şi a controla cu argumente estetica stilului vestimentar dar şi pe cel al unui habitat, în care speră şi luptă, de cele mai multe ori, pentru o armonie a mediului familial, şi, extrapolat, pentru un echilibru al propriei vieţi, şi a celor din jur.

Având în vedere că, în acest moment, omul prezentului se află în mijlocul unui sistem dual de valori, şi este pus în permanenţă să aleagă între valoarea excentricului şi valoarea universal umană, care este camuflată din ce în ce mai mult, putem admite o existenţă a unei perioade de cotitură în plan ideatic şi al unei traiectorii nedefinite, în ceea ce priveşte viitorul societăţii noastre, ne aflăm la începutul unei ere virtuale, care tinde să ne surprindă cu schimbări multiple, şi, cu siguranţă vor depăşi galopant, multe dintre obişnuinţele umanităţii.

 De altfel, această problematică este atinsă şi în abordarea conceptuală a noii mele colecţii NEON. The Middle Virtual Era, care va fi lansată în luna septembrie a acestui an, şi care va aduce în prim plan comunicarea din ce în ce mai anevoioasă a omului emoţional cu cel virtual, care compune, încă de pe acum o eseistică a unui non-touch, ce va pune, şi mai mult, în mişcare aparatele de ghidare afectivă. Urbanul nu va putea anihila mecanica universului, iar omul va face eforturi de a toniciza emoţia, degustând metafora, ca pe cea mai rară formă de nutriţie.

image
Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite