Avatarurile unui stil

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Henri Charles Antoine Baron – „Sărbătoare în sala de spectacole a Palatului Tuileries, în timpul Expoziţiei Universale din 1867
Henri Charles Antoine Baron – „Sărbătoare în sala de spectacole a Palatului Tuileries, în timpul Expoziţiei Universale din 1867

Albumul „Stilul celui de-al Doilea Imperiu“, al istoricului român Gabriel Badea-Păun, a apărut la Editura Citadelles&Mazenod din Franţa. Autor al mai multor cărţi de referinţă, editate în Franţa, Anglia şi SUA, Gabriel Badea-Păun cerne istoria prin evoluţia gustului artistic.

În 2007 apărea, tot în Franţa, volumul „Portraits de société", semnat de Gabriel Badea-Păun, o istorie socio-artistică în imagini a secolelor XIX şi XX. Lansat luna trecută, „Stilul celui de al Doilea Imperiu.

Arhitectură, decor şi arta de a trăi" se opreşte asupra celei de-a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea, asupra domniei lui Napoleon al III-lea şi a împărătesei Eugenia, cei care au influenţat estetica perioadei respective.

Într-o carte minunat tipărită, cu fotografiile lui Marc Walter, autorul ne plimbă prin Parisul pe care baronul Haussman tocmai îl sistematiza, ne dezvăluie spaţiile bogat decorate ale palatelor familiei imperiale sau ale Operei Garnier, urmăreşte mobilierul şi decoraţiunile interioare din Palatul Expoziţiei Universale de la Paris din 1867, la care participa şi România, descoperă elegantele toalete ale împărătesei, prezintă pictura şi sculptura ofiială, dar mai ales se apleacă asupra artelor decorative: tapete, pasmanterii, bibelouri, care constituie spaţiul intim al personajelor descrise.

Textul lui Gabriel Badea-Păun este documentat, analiza filosofiei epocii este pertinentă, capacitatea de a decela între teoriile estice şi componenta lor psiho-socio-istorică este redutabilă. Ceea ce conferă însă volumului o atracţie specială este talentul de a aşterne pe hârtie toate aceste lucruri într-un stil deconectat, în care erudiţia se înfrăţeşte cu zâmbetul, iar analiza capătă aură de poveste. 

Palate, tapiserii, mobilier

Premisele de la care porneşte autorul sunt enunţate în titlul primului capitol al cărţii: „Stil sau arta de a trăi?". Iar răspunsul este căutat de la evidenţierea nevoii de stil racordat la istorie, pe care o simte Napoleon al III-lea, care duce la o artă eclectică, în care melancolia antichităţii clasice se împleteşte cu dorinţa de graţie, iar stabilitatea economică a noii burghezii descoperă tentaţia luxului aristocratic.

Gustul pentru prea rigidul neoclasicism şi prea tulburatul romantism este înlocuit de cel pentru opulenţa decorului, pentru formele mai graţioase, pentru peisaj şi nimfe. Preferinţe condamnate după Primul Război Mondial, în favoarea formelor geometrice ale Art Deco-ului. Formele lui ondulate, senzuale au fost asimilate prostului gust.

Jean Auguste Ingres – „Baroana James de Rothschild“ (1848), singurul portret al artistului rămas în proprietate privată 

No title

Din palatele şi castelele Franţei, de la cartoanele de tapiserie cu busturile lui Napoleon al III-lea şi al Împărătesei Eugenia, create de Pierre-Victor Galland pentru manufacturile Gobelins, de la şantierul Operei din Paris, consemnat de Louis-Emile Durandelle, şi de la ebeniştii Charles-Guillaume Diehl, pentru a aminti numai câteva nume din noianul de artişti şi artizani ai celui de-al Doilea Imperiu, Gabriel Badea-Păun ne poartă în Europa Centrală şi în
Orient.

Din Franţa în America de Sud

La Londra, Paris, Napoli, Londra se creează variante ale acestui stil graţie familiei Rothschild. În Bavaria, Ludovic al II-lea modernizează Castelul Herrenchiemsee. La Sankt Petersburg, prinţesa Zinaida Ivanovna Iusupova îşi decorează două săli de bal în stilurile Ludovic al XV-lea şi Ludovic al XVI-lea, la Budapesta apare Palatul Karácsonyi, iar la Bucureşti, între 1898 şi 1900, Palatul prinţilor Cantacuzino. 

Moda ajunge până la Constantinopol şi Cairo, unde arhitecţi francezi construiesc palate. Lumea Nouă adoptase stilul încă din 1860, la Washington, iar în America de Sud, la Montevideo şi Buenos Aires, familiile bogate îşi comandă reşedinţele tot unor arhitecţi de pe malurile Senei. La începutul secolului XX, influenţe diverse, analizate de Gabriel Badea-Păun, duc la decăderea esteticii secolului al XIX-lea.

Cartea-album semnată de Gabriel Badea-Păun, de o savoare specială şi de o ţinută grafică şi tipografică ireproşabile, constituie, fără îndoială, o contribuţie importantă la istoria artei şi a gustului în secolul al XIX-lea. Lansarea ei s-a produs la Ambasada României din Paris. 

Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite