Arte

articolul anterior articolul urmator

Beethoven trăit periculos la Ateneu

5
9 Feb 2020 16:38:33
Alexandru Pătraşcu
Elisabeth Leonskaja
Elisabeth Leonskaja

O stagiune simfonică patronată de celebrarea lui Beethoven (250 de ani de la naştere) provoacă cel puţin câteva aşteptări majore: dacă ciclul simfoniilor va fi condus de un singur dirijor, dacă cele cinci concerte pentru pian vor fi prezentate de acelaşi virtuoz, dacă va exista un proiect pentru Fidelio în concert, cine va cânta Missa solemnis etc.

Am fost martor, la Ateneul român, la două rendiţii extraordinare ale integralei concertelor pentru pian de Beethoven: Christian Zacharias cu Lausanne şi Rudolf Buchbinder chiar cu FGE, ambii pianişti dirijând şi orchestra. Cele cinci concerte au fost prezentate pe parcursul a două zile în timpul ediţiilor din 2007 şi 2013 ale Festivalului Enescu şi au devenit nişte momente memorabile, în special în ce-l priveşte pe Christian Zacharias, ajuns peste noapte un favorit all time al publicului din Bucureşti. În toamna anului trecut, Filarmonica anunţa în revista „BBC Music” că va onora anul Beethoven cu integrala concertelor pentru pian cu Elisabeth Leonskaja, aşa că interesul pentru concertul de săptămâna aceasta a fost foarte mare, punând la grea încercare primitivul sistem de rezervări online al instituţiei.

Însă această primă seară pianistică a fost umbrită de prestaţia dirijorului Horia Andreescu. O uvertură Egmont în tuşe foarte groase trasate permanent, până când muzica a devenit nu doar plictisitoare, ci iritantă, a prefaţat concertul ultimei mari reprezentante a şcolii sovietice de pian. Elisabeth Leonskaja a fost eleva lui Sviatoslav Richter însă, atâta vreme cât acesta activa, chiar alături şi de alte nume grele precum Emil Gilels, nu era foarte cunoscută, devenind tot mai vizibilă şi mai celebră după dispariţia acestei generaţii.

Concertul nr. 2  nu e atât de gustat precum următoarele trei lucrări destinate pianului ale lui Beethoven, deşi era calul de bătaie al compozitorului în timpul vieţii. Şi pot spune că se potriveşte foarte bine cu temperamentul lui Elisabeth Leonskaja. Primele două părţi au arătat atât tranziţia lui Beethoven spre stilul romantic care-l va propulsa mai târziu în istoria muzicii, dar şi personalitatea unei pianiste care părea că se va dezlănţui sonor în orice clipă, dar a cărei forţă rămânea mereu disciplinată, în limitele foarte clare ale unui clasicism axiomatic. Şi ce contrast frumos a ieşit din opoziţia cu Rondo-ul mozartian al ultimei părţi! O interpretare autoritară, de o puritate stilistică exemplară, subliniată apoi şi de Allegretto-ul din Sonata Op. 31, oferit ca encore, ba chiar cu o tuşă melancolică ce a atins inimile tuturor celor prezenţi în sala mare a Ateneului. Era nevoie de aşa ceva, pentru că acompaniamentul lui Horia Andreescu a fost un decor stângaci, la un pas să se prăbuşească în partea a doua a concertului, când indicaţiile sale foarte precare au făcut orchestra să se poticnească vizibil, lăsându-l pe dirijor să bată aerul în gol, expunându-i şi fredonatul cu care-şi însoţea direcţia, desigur, fals.

Au urmat ezitări şi în Simfonia a IV a, din partea a doua a serii, cauzate de acelaşi stil dirijoral cu totul aproximativ, lipsit de claritate ritmică, absent ca expresivitate, bazat doar pe impulsionări frenetice la schimbări majore de ritm sau de temă. Adevărul este că orchestra a cântat practic singură, mai mult încurcându-se în indicaţii absurde (la un moment dat am observat cum dirijorul cerea viorilor să cânte mai încet într-un moment în care nici nu aveau de cântat). De altfel, în lumea muzicală se vorbeşte de multă vreme de momentele de blackout ale lui Horia Andreescu, deseori rătăcit în partitură, lăsând orchestra să se descurce singură. Rezultatul a fost de nivelul estetic al sunetului unei reclame la detergent/bere/iaurt de la TV: un sunet normalizat, cu toate frecvenţele date la maximum, în care, desigur, oricine recunoaşte melodia, dar rămâne numai cu imaginea produsului pe care-l promovează. O integrală a concertelor de Beethoven cu Horia Andreescu ca dirijor e o idee greşită în acest moment. Dar o mare plăcere cu Elisabeth Leonskaja.

Avem o mare pianistă, aduceţi un dirijor.

Caseta tehnică:

Joi, 6 Februarie 2020, la Ateneul Român
Ludwig van Beethoven
Uvertura Egmont
Concertul nr. 2, în si bemol major, pentru pian şi orchestră, op. 19

Simfonia nr. 4, în si bemol major, op. 60
Orchestra Filarmonicii „George Enescu”
Dirijor: Horia Andreescu
Solistă: Elisabeth Leonskaja

Articol publicat iniţial pe blogul Despre Opera.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

5 Comentarii

Sorin Ionascu
9.02.2020, 17:54:54

Subscriu. Intrutoul. Din pacate, se pare ca legatura dintre cei doi este foarte puternica si veche, ei aparand de foarte multe ori in concerte, fie in stagiune, fie in Festival. Contrastul intre arta ei de mare rafinament si grosolania si incompetenta lui este perfect si absolut. Simtit inca si mai puternic cand au lucrat cu ONR, care suna inca si mai prost decat Filarmonica. Ea este o artista extraordinara, care a trecut peste un lung arc de timp aproape fara sa se vada - sunt peste 30 de ani de cand am vazut-o prima oara si e aproape neschimbata, doar arta ei devine parca tot mai rafinata si mai profunda cu timpul, ca un vin nobil al carui buchet se imbogateste subtil cu fiecare an in plus. E o bucurie sa o revedem si o asteptam din nou cu drag. El s-a schimbat usor in timp, a devenit oarecum mai suportabil, dar nu a fost un dirijor adevarat niciodata, pentru ca nu a avut niciodata vreo idee despre muzica pe care trebuia sa o interpreteze (cel mult avea cate una luata de la altii, dar rareori bine pusa in practica) si nici despre constructia sunetului unui ansamblu. Ceva similar se poate spune si despre Mandeal, doar ca el a mai avut si zile bunicele. La ora actuala nu avem in Romania un drijor care sa poata duce la bun sfarsit un proiect de mare anvergura. E chiar discutabil daca avem cu adevarat un "dirijor".

+2 (2 voturi)
Elisabeth Leonskaja
27.02.2020, 12:52:11

Inopinat, am primit un articol recenzie a concertului de la Bucuresti din 6 Februarie, 2020 din blogul ziarului Adevarul . (de regula, nu citesc recenziile, dar am luat cunostinta de text cu ajutorul unei traduceri). Impresia mea – In acest text lipsesc trei elemente deosebit de importante: respectul (trebuie sa existe intotdeauna si pentru toti), morala, si responsabilitatea competentei. Fara aceste elemente esentiale , orice parere devine o simpla afirmatie , de multe ori chiar rau intentionata. Mi-ar parea nespus de rau daca publicul romanesc iubitor de muzica, ar accepta acest pamflet negandit si fara prestanta Doresc sa se stie cat de mult il pretuiesc pe maestrul Andreescu cu care colaborez, de fiecare data, cu mare placere. Ceea ce s-a intamplat la inceputul partii a 2-a a concertului de Joi seara este o intamplare posibila oricand in cotidianul vietii noastre muzicale de care nimeni niciodata nu este ferit. Consider ca nu faptul ca Andreescu dirijeaza integrala simfoniilor Bethoven este o greseala, ci faptul ca unui amator (nu de muzica, ci de simpla conversatie) I se permite , de la acest nivel, sa influenteze opinia publicului. Vreau foarte mult sa cred ca publicul bucurestean nu are nevoie de calauze. Cu toata dragostea pentru Bucuresti si pentru Ateneu Elisabeth Leonskaja

-2 (2 voturi)
Alexandru Pătraşcu
2.03.2020, 12:12:19

I’m answering in English, to avoid losing in translation. Ms. Leonskaja, While I admire your will to support and defend your fellow conductor, I’m equally dismayed by the last paragraph from your comment which is ad hominem. It is a general insult to label your public by calling me “an amateur, not only for music but also for simple conversation, who shouldn’t be allowed to comment as the Romanian public does not need any guidance” I think that once the music stops in the middle of a concert, as it happened in yours, most people who attended would ask themselves what happened and whose fault it was. I appreciate that you admitted the incident, but this goes in contradiction with your statement that the public doesn’t need any guidance and especially from someone like me (incidentally, you didn’t know about my existence prior to this concert, but it seems that you’ve done a thorough research into my education background). Your argument, if extended any further, would lead to the idea that artists like you only perform for academically trained musicians and the rest of us should just buy tickets and CDs without questioning their artistic quality. Therefore, theaters and concert halls would go bankrupt if only people with former musical training were allowed to attend the performances. Apalledly yours

+3 (3 voturi)
Cleopatra David
12.03.2020, 11:07:31

What about the truth? Those who were in the hall that evening know what happened.

Alexandru Pătraşcu
1.03.2020, 21:23:24

Am senzația că nu vi s-a tradus corect articolul și nici mesajul, asta în cazul în care comentariul chiar aparține dnei Leonskaja.

+3 (3 voturi)