Calculul probabilităţilor aplicabil la Festivaluri

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
La deschiderea Festivalului de la Berlin, ediţia 2014
La deschiderea Festivalului de la Berlin, ediţia 2014

Ursul de aur carpatin, de la Berlin, a devenit un dublu panda, nici mai mult nici mai puţin! Asia versus Europa şi un pic de America (de Nord)!

Până acum câţiva ani Veneţia avea un fel de monopol al peliculelor din Orient. Cum între timp Berlinul s-a înfrăţit cu Parisul, după cum aveam să aflăm, la Ceremonie fiind cei doi primarii ai capitalelor, care n-au fost chiar mereu prietene (vezi remarcabilul „Diplomaţie”, un film cu aceiaşi actori ca pe scenă, regizat de un neamţ ultracelebru Volker Schlondorff, cu şarmantul francez Andre Dussolier şi danezul Niels Arestrup, care interpretează un diplomat suedez, ce încearcă să convingă un general german să nu distrugă Oraşul Luminilor, pe 24 spre 25 august… 1944 J).

La rendez-vous–urile cinematografice din ianuarie, tocmai se anunţase cât de importantă este piaţa chineză, pentru a şaptea artă, prin urmare Berlinala nu s-a lăsat mai prejos şi cu trei titluri în copetiţie şi un jurat, era de aşteptat, doar că marele câştigător a fost extrem de organizatul (spun asta că a fost singurul la care o echipă de foarte buni vorbitori de engleză te întrebau, de zor, ce impresie ţi-a lăsat, notau cu sârg, şi la doi paşi era şi o echipă TV, venită de la Pekin) „Cărbune negru tuci, gheaţă fragilă”, care nu numai că a împuşcat Ursul de aur, dar a mai luat şi unul de argint, pentru interpretare masculină.

image

Liao Fan, care tocmai ce a împlinit 40 de ani în prima zi de primavera de la ei, Sfântul Valentin, şi la noi, şi care a declarat, înduioşător, că-i spusese mamei lui că, fără premiu nu mai vine acasă, (adică o mai fi ca pe vremuri cu cota de trofee, sau se gândea la un azil în Vest? ). Povestea care începea foarte delicat, dându-i o lecţie lui Von Trier, că poţi construi o foarte senzuală scenă de amor, fără să scoţi toată anatomia la înaintare, continua sumbru şi oarecare, cu cadavre tranşate şi răspândite în cele patru colţuri ale Ţării lui Confucius. Noroc cu un poliţist perseverent… Păcat că foarte reuşita comedie neagră, omagiu adus lui Sergio Leone, „Ţinutul nimănui”, n-a fost băgată în seamă, ca de altfel nici scandinava de acelaşi calibru şi umor „În ordinea dispariţie“ (în original: „Kraftidioten”).

Am fi putut pune de un nou „Humorror ”, (poate cu Vodafone-ul), din care fireşte că n-ar lipsi singurul recunoscut, la ediţia a 64-a: „The Grand Budapest Hotel, care a luat marele premiu al juriului, iar regizorul Wes Anderson (căruia îi prorocisem în interviu succesul, dar nu credea), i-a transmis lui Kosstlick, de la New York (acolo fiind la treabă şi de asta nu poate ajunge la Bucureşti, pe 12 martie, în deschidere la DaKino), cu o oarecare ironie, în ton cu scenariul, să se autofelicite şi că se bucură că e unul de-adevăratelea, şi nu doar une Palme d’Or de… ciocolată, ca la Cannes, aluzie fină la faptul că „Moonrise Kingdom” a fost trecut cu vederea pe Rivieră.

Cea mai suprinsă a fost actriţa japoneză, din foarte sensibilul, poeticul de-a binelea: „Căsuţa”, Haru Kuroki, care a mărturisit că nu s-a aşteptat, că altfel ar fi învăţat ceva germană (dacă tot nu s-a ales cu iubirea în script, măcar a plecat cu statueta!). Scenariul ca şi premiul ecumenic s-au oprit la tulburătorul „Drumul Crucii” al fraţilor Dietrich şi Anna Bruggenmann (şi ale ţării gazdă au trei în competiţie, două uitate: „Jack” şi „Între lumi”, fără a mai socoti şi coproducţiile …).

Haru Kuroki Berlin ursul de argint

La premiul de imagine, încă un chinezesc „Masaj cu nevăzători”, la care regizorul a venit în locul operatorului şi cu o protagonistă pe scenă. Ideea de a ne face să vedem tulbure, că să ne bage în atmosferă, e deja…fumată, dar mă rog, te bucuri că totuşi, măcar la următoarea proiecţie, lucrurile reintrau în normal, pentru tine, ca spectator.

O bucurie pentru toată lumea şi o încântare pentru cinefili:Boyhood” care a fost răsplătit pentru cea mai bună regie: Richard Linklater, prietenul de-o viaţă al lui Ethan Hawke, şi din simpatie, şi al României.   

Pentru o nouă perspectivă în cinema, la unison cu Fipresci (juriu din care a făcut parte din de la noi şi Mihai Fulger): „Aimer, boire et chanter” al seniorului Alain Resnais (un bătrân de viitor, dacă ar fi s-o citez pe strălucita Catrinel Oproiu, la adresa octogenarului pe atunci D.I.Suchianu). Acelaşi Dussolier, care a figurat pe trei generice, inclusiv în noua versiune „Frumoasa şi Bestia”, avea să remarce, cu eleganţa-i înnăscută, cum la fiecare colaborare cu patriarhul de 92 de ani, se simte ca la primul rol!  

Cu siguranţă au fost mai mulţi plătitori ca niciodată (330.000) spunea factotum-ul Berlinalei, deci nu ne vom mai mulţumi să vedem „Ben Hur” pe ceas, sau pe celular, aş adăuga eu. Au fost 38 de ore de proiecţie în concursul mare, pentru 20 de titluri.

Se poartă rochii albe sau nude, adică bejul deschis de altădată, dar tot dantela neagră în contrast cu siluetele şi chipurile, ca de porţelan ale gracilelor chinezoice, fură vedeta, mai ceva decât chimonoul tradiţional. Cam toţi bărbaţii au venit la papion şi, din când în când, cu câte o căciuliţă sau o pălărie în cap! Brăţara şerpuită a juratei, actriţa şi regizoarea Valeria Golino rămâne cea mai rafinată bijuterie, şi faptul că zăpada a fost din belşug, numai pe ecran, s-a dovedit o binecuvântare pentru mergătorii în sală, de la un cap la altul al fostelor celor două jumătăţi de Berlin, de Est şi de Vest.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite