Cannes 2021. Corespondenţă specială de la Eugenia Vodă: Bon courage!

0
Publicat:
Ultima actualizare:
„Festivaliştii“ resimt presiunea noului val COVID-19. Foto Profimedia
„Festivaliştii“ resimt presiunea noului val COVID-19. Foto Profimedia

Înainte de startul oficial al carnavalului glamour, care e, printre altele, Cannes-ul, înainte ca Adam Driver şi Marion Cotillard, protagoniştii filmului din deschidere, să urce en beauté pe covorul roşu, mitraliaţi de fotografii care se sufocă regulamentar îndărătul măştilor, înainte chiar ca Palatul să fie pregătit pentru musafiri, încă în plin şantier, Delegatul general al festivalului, Thierry Fremaux, a avut o întâlnire inedită cu presa.

Tonul general a fost unul lucid şi bine temperat, deşi se anunţă o ediţie burduşită de evenimente interesante. Prin aer a plutit de prea multe ori cuvântul „Netflix“, au fost întrebări legate de relaţia festivalului cu această platformă, absentă din program, pentru că refuză difuzarea producţiilor ei în sălile de cinema. Or, Cannes-ul privilegiază tocmai filmul văzut în săli şi, în plus, filmul de autor: „Spuneţi-mi mie un mare regizor creat şi lansat exclusiv de Netlix! Nu există!“, spune Fremaux... E adevărat că, în plină pandemie, platformele ne-au fost de mare ajutor, dar de îndată ce restricţiile au încetat, lumea s-a întors în sălile de cinema (e vorba de Franţa!), oamenii vor să vadă filmele împreună, să audă freamătul sălii, să-i simtă pulsul! Acolo unde sălile sunt goale, cinematograful e în mare pericol. 

Avea perfectă dreptate un ilustru om de teatru, la Avignon, când spunea: „Nu viitorul teatrului mă îngrijorează, ci viitorul filmului!“... (în paranteză fie spus, Festivalul din Cetatea Papilor a debutat fastuos, cu Isabelle Huppert, fără vârstă la 68 de ani, pentru prima đată în cariera ei jucând Cehov, „Livada de vişini“, în regia lui Tiago Rodriguez, directorul Teatrului Naţional din Lisabona). Cele două mari festivaluri, Cannes şi Avignon, apărute în anii ’40, după Război, au pus în mod programatic cultura „în serviciul reinventării societăţilor noastre“... Misiune de care s-au achitat cu brio, cale de peste şapte decenii. Ce se întâmplă astăzi?

Astăzi asistăm la câteva obsesii globale, dacă se poate spune aşa, pe care le descoperim şi în vitrina Cannes-ului. Una dintre ele ar fi „obsesia femeii“: „paritatea masculin-feminin“, obsesia prezenţei obligatorii a „femeii“, obsesia de a insista că avem în juriu mai multe femei decât bărbaţi, că avem în selecţie nu ştiu câte regizoare etc. etc. Până şi Pierre Lescure, Preşedintele festivalului, aflat la ultimul mandat, a anunţat că speră să găsească „o femeie“ care să-i urmeze în funcţie. Asistăm la o deplasare jenantă de accente.

cannes

Preşedintele Pierre Lescure caută o femeie căreia să-i lase locul   (Foto Profimedia)

O altă obsesie ar fi „obsesia mediului“. Perfect justificată, în principiu! Totuşi, una e să fii responsabil şi alta e să fii excesiv! De pildă, festivaliştii au fost invitaţi să nu mai bea apă din sticluţe de plastic şi să se echipeze cu câte un termos, pe care să-l umple cu apă! Fiecare acreditat la festival a avut de achitat o simbolică „taxă pentru mediu“, de 24 de euro. Maşinile care deservesc festivalul vor fi exclusiv electrice.

cannes
cannes 2021 foto profimedia

„Obsesia mediului“: se folosesc termosuri în locul sticlelor din plastic, iar covorul roşu e din materiale reciclabile şi schimbat cât mai rar (Foto Profimedia)

Faimosul covor roşu n-a scăpat nici el: dacă până acum era din „sintetic“ şi era schimbat de trei ori pe zi, apoi aruncat, nu se ştie unde, anul ăsta covorul e făcut din material reciclabil şi schimbat cât se poate de rar! Cireaşa de pe tort: în Selecţia oficială există chiar o secţiune separată, intitulată „Cinema şi Climat“... De altfel, e pentru prima dată când am auzit vorbindu-se despre industria filmului ca despre „o industrie extrem de poluantă“ (la propriu)...

O altă obsesie ar fi „obsesia vegetariană“: pentru dineul de gală al festivalului a fost ales un chef parizian care refuză carnea, găteşte totalmente fără carne (nici măcar peşte)... 

Sunt toate aceste obsesii - adevărate şi justificate? Desigur, doar că, vorba unui celebru banc, se şi exagerează foarte mult! Pompate excesiv, ele par că ne conduc societatea la graniţa unei isterii colective, contraproductive şi barbare!

Noroc cu Selecţia de filme, care e pantagruelică, şi cu carne şi cu brânză, practic bazată pe recolta a doi ani. Cea mai importantă secţiune, Competiţia, include 24 de filme (trei ale unor cineaşti deja premiaţi cu Palme d’Or), niciun film de debut, niciun film românesc, doi mari cineaşti (Paul Verhoeven şi Nanni Moretti) care şi-au amânat premiera şi au aşteptat doi ani, numai ca să fie în competiţie, deci sunt siguri de asul lor din mânecă! Rămâne de văzut ce gusturi mai mult sau mai puţin fistichii va avea juriul condus de Spike Lee... Cu o urare a locului, ce li s-ar putea spune altceva, cineaştilor care pleacă în cursă, dar şi festivaliştilor ameninţaţi de al 4-lea „nouvelle vague“, decât bon courage?            

Articol scris de Eugenia Vodă

Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite