CARTEA DE ARTĂ „Prinţesa“ Lea, cartea (şi expoziţia)

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Imagine din
expoziţia Lea
Rasovszky din primăvară de la Mobius Gallery    
FOTOGRAFII: Doinel Tronaru
Imagine din expoziţia Lea Rasovszky din primăvară de la Mobius Gallery     FOTOGRAFII: Doinel Tronaru

Reluăm prezentarea cărţilor de artă, mai ales că e Luna Cadourilor şi nu există cadou mai de bun-gust decât un album de artă. Lea Rasovszky, a cărei carte de artist a fost lansată de Vellant pe la începutul anului, îşi vernisează o „personală“ la Mobius Gallery joi, 7 decembrie. Dacă ne gândim şi că retrospectiva Gh. Rasovszky, curator Simona Vilău, s-a deschis de curând la MNAC, putem spune că sfârşitul de an aparţine familiei Rasovszky.

Cartea Leei Rasovszky, apărută la Editura Vellant în primăvară, se intitulează „Dig the Inbetween“ şi o are coautor pe criticul de artă Diana Marincu (care curatoriază şi Mobius săptămâna aceasta). Conceptul şi designul cărţii sunt asigurate de Lea Rasovszky şi Larisa Sitar. Este o carte care are de toate: text, de-a dreptul literar (bilingv: engleză şi română), desen, reproduceri de lucrări în alte tehnici etc. Totul în (doar) un număr destul de restrâns de pagini, cam 100, ceea ce-i asigură un aspect elegant, de mini-bijuterie. Aşa cum am mai spus, nu trebuie să vă fie teamă de preţul ridicat care-nsoţeşte ideea unui album de artă, majoritatea acestor cărţi de artă apărute la Vellant şi la Pandora M sunt finanţate de Administraţia Fondului Cultural Naţional (AFCN), astfel că se găsesc la un preţ destul de accesibil. Eu personal am dat pe albumul Leei Rasovszky la lansare 15 lei.

Ce „iaste“ o carte de artist

„Dig the Inbetween“ este o carte de artist (pe care Lea Rasovszky şi editorii au considerat-o necesară în acest moment al carierei sale), aşa cum sunt multe dintre cele publicate de-a lungul vremii, sistematic şi cu o temeinicie de invidiat, de Editura Vellant, aşa cum este şi albumul Roman Tolici (apărut la Pandora M) pe care l-am prezentat data trecută. Ceea ce înseamnă că trebuie diferenţiată de un (nu neapărat banal) catalog de expoziţie sau de un album de artă cuprinzând reproduceri ale lucrărilor unui artist consacrat, canonic. Catalogul de expoziţie necesită şi vizionarea live a lucrărilor reproduse, vizitarea expoziţiei, şi – la fel de important – nu mai poate fi achiziţionat după încheierea expoziţiei, din librării adică (deşi punctul de vânzare de la parterul Muzeului Naţional de Artă oferă în continuare, contracost, cataloage ale unor excelente expoziţii care-au avut loc aici), albumul de artă-l iei de la Taschen sau mai ştiu eu de unde pentru ca să te culturalizezi sau să-l faci cadou.

Cartea de artist (artist book) dă seamă, relevă momentul actual în care se află un artist contemporan pe traiectoria carierei sale, prin urmare se adresează în primul rând celui interesat de fenomenul artei contemporane, dar, cum am mai spus, cât mai multă lume ar trebui să afle despre ce e vorba, pentru că e ceva foarte dinamic, interesant şi important (arta fiind psyché-ul ascuns al unei societăţi). Deşi nimic nu poate înlocui cunoaşterea unor lucrări de-aproape, în realitatea prezenţei lor, o carte de artist, cu cât este mai bine făcută, ar trebui să redea mai corect parcursul artistic al subiectului său, astfel încât oricine să-şi poată face o idee doar parcurgând-o sau răsfoind-o.

Lea Raszovsky



„La gaie apocalypse“

Prin urmare, cartea Lea Rasovszky – „Dig the Inbetween“ cuprinde lucrări ale artistei din perioada 2009-2016. Lansarea din martie a avut loc tot la galeria Mobius (şi cu o expoziţie cu o parte dintre lucrările din volum), care-a sprijinit apariţia acestei publicaţii şi va găzdui şi expoziţia care va rămâne deschisă aici până în ianuarie 2018. „Apocalipsa vine doar în desenele animate“, se scrie la un moment dat în text („din desenele animate“, aş fi zis eu), şi prin urmare toată lumea a fost invitată atunci să se costumeze în personaje de cartoons, Mickey Mouse-i sau whatever, ceea ce cele trei artiste implicate – Lea Rasovszky, Diana Marincu şi Larisa Sitar – au şi făcut. Un fel de carnaval original, de „ballo in maschera“, care dovedeşte că, aşa cum ar fi spus un clasic, viitoarea „apocalipsă va fi veselă sau nu va fi deloc“.

Textul acesta care-nsoţeşte lucrările reproduse nu le explică, aşadar nu e un text critic (cum ne-au obişnuit atâtea alte produse de gen), ci mai degrabă ajută la înţelegerea lor, le este complementar, comunică cu imaginile (este scris împreună de Rasovszky şi Marincu, într-o osmoză creativă care se vrea a fi continuată şi la expoziţia de-acum). Pe de altă parte, punerea lui în pagină este la rândul său una „artistică“, fiecare cuvânt, rând, pagină devenind şi ele obiecte artistice (aici intervine contribuţia Larisei Sitar). În plus, multe dintre lucrările (grafică ori whatever) publicate-n album conţin, la rândul lor, text, reproduc cuvinte, propoziţii, fraze, scrise-n diverse feluri (de multe ori, pe principiul graffiti-urilor, al street art-ului), care oferă uneori cheia-nţelegerii imaginii.

Contra „ochiului dominant“

„Mă doare-n zare“, „Everyone Knows Guantanamo Is For Lovers“, „Fuck You it’s magic“, iată câteva exemple. Ultima secţiune a cărţii este ilustrată cu personaje (deformate) de desene animate, apropo de comunicarea text-imagine de care vorbeam. O alta („Trup şi sufleu“) se ocupă de culturişti, desenaţi şi (re)prezentaţi grotesc, în general de infatuarea masculină („Thank you facial hair for making men men“). Arta Leei Rasovszky este una ludică, postmodernă, aparent apropiată de cea naivă sau de „brut art“, dar în realitate cu un ridicat grad de conceptualizare în spate. Multe dintre desenele din carte par făcute de copii, şi nu neapărat dintre cei mai străluciţi, dar aceasta este o atitudine deliberată a artistei, pentru că copilăria (pierdută?) şi jucăriile de pluş ale acesteia sunt ca un fir roşu care străbate întregul volum: „Casa Poporului e un templu al infernului de pluş, de acolo poate că ies toate creaturile fluffy în varianta lor reală“, se scrie pe ultima filă.

Lea Raszovsky
Lea Raszovsky
Lea Raszovsky

Textul lui Rasovszky & Marincu aminteşte de poezia care se scrie acum, cea douămiistă (de fapt, cu rădăcini avangardiste): „Într-o zi, mi-a povestit Carmen cum e să pipăi întunericul când eşti pe munte“. Sau: „(...) oriunde ai îmbătrâni. Culorile sunt aceleaşi peste tot“. Şi un superb vers per se: „Home Is where My Tired Eyes Meet the Starry Night“. Întâlnim pe undeva şi-o profesiune de credinţă, o ars poetica: „Orice poate fi frumos până la urmă. Cele mai stângace desene, cele mai împiedicate linii, formele cele mai diforme. Ochiul care ia reperele vizuale de obicei, ochiul dominant, trebuie acoperit şi lăsat să doarmă. Atunci, celălalt ochi e liber să vadă lumea strâmb. Şi mâna stângă preia controlul“. Cool!

Obiect, grafică şi instalaţie

Lea Rasovszky spune că, pentru această carte, a schimbat atât de multe mail-uri cu Diana Marincu până nu s-a mai ştiut căreia dintre ele îi aparţine un fragment de text sau altul. Aceeaşi simbioză creativă şi-o doresc şi pentru expoziţia din această săptămână, care-ar trebui să deschidă o nouă etapă în creaţia artistei. De ce? Pentru că-şi îndreaptă acum atenţia spre zona obiectului, iar multe dintre obiectele care-au inspirat-o de-a lungul timpului (printre ele, obsedantele jucării de pluş, probabil) se vor regăsi acum în sală, în galerie, alături de (şi comunicând cu) lucrările, „obiectele artistice“ pe care le-au generat. Vom trăi să vedem toate acestea în solo show-ul Lea Rasovszky, intitulat „I Am At My Most Beautiful When I Am Alone“ şi care va fi deschis la Mobius Gallery (Mendeleev 2) de pe 7 decembrie până pe 31 ianuarie 2018 (inclusiv în ultima zi a anului, 31 decembrie, după cum a promis galerista Roxana Gamarţ!).

Citeşte şi:

Toamnă bogată la Mobius

CARTEA DE ARTĂ Roman Tolici sau „Puterea imaginii“

Lea Raszovsky
Lea Raszovsky
Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite