CEFFTM, festivalul de film al Vestului

A treia ediţie a Central European Film Festival Timişoara a avut loc în perioada 28 august-1 septembrie a.c. CEFFTM, eveniment cinematografic anual organizat de Asociaţia Euro Fest, continuă proiectul MeCEFF „7+1“, cu şase ediţii desfăşurate, între 2011-2016, la Mediaş.

Festivalul cu profil similar fusese iniţiat şi dezvoltat de către regretatul cineast Radu Gabrea. În 2017, după moartea acestuia, văduva sa, actriţa şi producătoarea Victoria Cociaş, a mutat şi reconfigurat festivalul, în calitate de director, în capitala Banatului. Tema noii ediţii a CEFFTM, „rEvolutions“ („rEvoluţii“), a marcat oportun cele trei decenii scurse de la evenimentele declanşate, în decembrie 1989, în oraşul de pe Bega.

Competiţia principală a festivalului, prezentată în Aula Magna a Universităţii de Vest, a inclus anul acesta opt lungmetraje europene. Din juriu au făcut parte criticul Dana Duma, actorii Ioana Flora şi Adrian Titieni, cineastul Laurenţiu Damian şi Irina Margareta Nistor. Ei au acordat cele mai importante premii celor mai valoroase două filme din competiţie, totodată două dintre cele mai bune filme europene lansate anul trecut. Astfel, Marele premiu CEFFTM 2019 i-a revenit celui mai recent lungmetraj de ficţiune (inspirat, însă, de situaţii reale) al remarcabilului cineast ucrainean Serghei Loznitsa, o coproducţie Germania-Ucraina-Franţa-Olanda-România. „Donbass“, distins cu Premiul pentru regie al secţiunii canneze „Un Certain Regard“ şi distribuit în cinematografele noastre de către coproducătorul român al filmului, Digital Cube, propune o virulentă diatribă artistică împotriva militarilor, politicienilor şi jurnaliştilor, cu toţii corupţi şi oportunişti lipsiţi de scrupule, care, insensibili la miile de victime – direct implicate, dar şi colaterale – ale conflictelor armate ruso-ucrainene (începute în 2014), şi-au adus ţara în pragul colapsului. Naraţiunea fragmentată alternează inteligent 13 episoade ale căror accente comice sfârşesc, paradoxal, prin a le potenţa tragismul. Regia sigură, sprijinită de imaginea lui Oleg Mutu (colaborator de cursă lungă al lui Loznitsa), îi conferă filmului un impact copleşitor. Juriul şi-a motivat preferinţa pentru „Donbass“ evidenţiind „felul în care acesta reuşeşte să alieze în mod subtil parabola politică şi satira exceselor mediatice senzaţionaliste“.

Premiul pentru regie al festivalului timişorean a ajuns la un film înrudit prin subiect cu „Donbass“, dar cu un story plasat într-un alt spaţiu şi într-o altă epocă. „Anunţul“ („The Announcement“, coproducţie Turcia-Bulgaria), al treilea lungmetraj al regizorului turc Mahmut Fazil Coşkun, fusese distins şi cu Premiul special al juriului secţiunii „Orizzonti“ la Festivalul de la Veneţia. Juriul CEFFTM 2019 l-a premiat pentru „rigoarea satirei şi inteligenţa umorului negru“. Filmul pune la încercare răbdarea spectatorilor până ce aceştia îşi dau seama ce se întâmplă pe ecran, dar, odată ce „impedimentul“ – deliberat, fără doar şi poate – este depăşit, cinefilii sunt cu siguranţă cuceriţi. În mai 1963, patru militari, deghizaţi iniţial în haine civile, participă la o tentativă de lovitură de stat peste noapte (capitol la care Turcia poate rivaliza cu ţările Americii Latine). În timp ce aliaţii lor încearcă să înlăture guvernul de la Ankara, celor patru le revine misiunea de a transmite anunţul crucial pentru ţară (cel puţin în opinia lor) pe postul Radio Istanbul. Numai că nimic nu le merge cum trebuie, iar transmisia anunţului se amână până spre dimineaţă, când este deja prea târziu. Detalii care-şi dovedesc ulterior relevanţa (de pildă, un şofer, participant fără voie la coup d’état, pică testul medical pentru a pleca la lucru în Germania de Vest tocmai fiindcă se aflase la locul nepotrivit la momentul nepotrivit), mizanscene meşteşugit lucrate, un comic negru cu note jarmuschian-kaurismakiene şi un final în cel mai autentic spirit balcanic, cu nelipsita ciorbă, toate într-un mare film (aparent) mic.

Premiul pentru Celui mai bun rol masculin i-a revenit lui Viktor Zavadil, interpret principal în „Jan Palach“ (Republica Cehă) de Robert Sedlácek. Filmul este, însă, un biopic cam convenţional şi superficial despre un disident intrat, prin flăcări, în legendă. Premiul pentru Cel mai bun rol feminin a ajuns la versatila actriţă sârbă Snežana Bogdanović, care interpretează convingător solicitantul rol principal din „Copci“ („Stitches“, Serbia). Filmul e un thriller psihologic ce abordează curajos un subiect sensibil pentru statele desprinse din fosta Iugoslavie. Juriul a decis să acorde şi un Premiu special pentru interpretare copilului-actor Helena Maria Reisner, din „Mica tovarăşă“ („The Little Comrade“, Estonia), film scris şi regizat de Moonika Siimets, bazat pe romanele autobiografice ale scriitoarei Leelo Tungal. Ultima distincţie a competiţiei principale, Premiul pentru imagine, a ajuns la reputatul director de imagine Marius Panduru, care a rezolvat cu brio numeroasele provocări ridicate de filmul lui Radu Jude „«Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari»“ (coproducţie România-Republica Cehă-Franţa-Bulgaria-Germania).

Dacă „Mica tovarăşă“ abordează subiectul deportărilor în Siberia (acolo, din Estonia sovietică a deceniului şase) la firul ierbii, prin ochii fetiţei rămase ani buni fără mamă, filmul maghiar „Iarnă eternă“ („Eternal Winter“), realizat de Attila Szász după un roman de János Havasi, tratează o situaţie similară (de această dată, pornind din Ungaria invadată de „Armata Roşie“ în 1944) din perspectiva mamei deportate, obligată să se despartă de fiica iubită. Cel din urmă film din competiţie, „Mutul“ („The Mute“, coproducţie Polonia-Belgia), semnat de Bartosz Konopka, este o parabolă stranie despre credinţă şi mântuire, inspirată de vieţilor primilor misionari. De altfel, inspiraţia din realitatea mai apropiată sau mai îndepărtată a constituit un element comun al celor opt filme din competiţia „mare“.

A doua secţiune competiţională a festivalului a fost rezervată scurtmetrajelor studenţeşti (anul acesta din România, Bulgaria, Cehia şi Croaţia), proiectate la Club Anturaj şi Casa Artelor. Juriul a fost compus din monteuza Melania Oproiu, realizatoarea de televiziune Sanda Vişan şi criticul de film Marian Sorin Rădulescu. Ei au acordat Premiul „Radu Gabrea“ pentru Cel mai bun film studenţesc unei producţii UNATC, „Cum înalţi un zmeu?“. Scris şi regizat de Gábor Lóránd, un tânăr cineast înzestrat, cu studii de regie la Cluj şi Bucureşti, scurtmetrajul (premiat anul trecut şi la festivalul CineMAiubit) este un film de maturizare... matur, cu un actor debutant excelent în rolul principal.

Pe lângă cele două secţiuni competiţionale, programul festivalului, conceput de către directorul artistic Bogdan Movileanu şi selecţionerul Dragoş Marin, a inclus multe alte atracţii pentru spectatorii timişoreni de toate vârstele. Dată fiind tema ediţiei, CEFFTM 2019 s-a deschis cu un „cineconcert“ memorabil, cu referire la evenimentele de acum trei decenii. După trupa hardcore timişoreană Implant pentru Refuz anul trecut, la centenar, acum a venit rândul grupului clujean de rock alternativ Luna Amară să cânte în Piaţa Unirii, acompaniind imaginile proiectate pe ecran şi pe clădiri. Filmul ales de această dată nu a fost unul presonor, ci un tulburător lungmetraj documentar din 1991, „Timişoara – decembrie 1989“ de Ovidiu Bose Paştină. El a fost prezentat ulterior, la Casa Artelor, şi fără muzica trupei rock, alături de alte documentare notabile, în cadrul secţiunii „DocuRevolution“, sprijinită de Asociaţia TM2021.

La Grădina de Vară au fost prezentate filme româneşti legate de momentul 1989 – „A fost sau n-a fost?“ de Corneliu Porumboiu (în prezenţa actorului Teodor Corban) şi „Hârtia va fi albastră“ de Radu Muntean (în prezenţa actorului Paul Ipate) –, precum şi avanpremierele „Dumnezeu există şi numele Lui e Petrunija“ („God Exists, Her Name Is Petrunija“, coproducţie Macedonia-Belgia-Franţa-Croaţia-Slovenia, în regia Teonei Strugar Mitevska) – un film despre condiţia femeii într-o societate balcanică profund patriarhală, dar şi despre dreptul uman la demnitate – şi „Un om fidel“ („L’Homme fidèle“, Franţa), omagiu adus Noului Val Francez de către actorul-regizor Louis Garrel (film de închidere). Lungmetrajele au fost precedate de scurtmetraje documentare şi de ficţiune româneşti, cu trimitere la comunism şi/sau evenimentele din decembrie 1989: „Noi în anul 2000“ (cu o proiecţie în prezenţa regizorului său, Tedy Necula), „Cutezătorii“ de Tudor Botezatu, „Stremţ 89“ de Anda Puşcaş şi Dragoş Dulea şi multipremiatul „Cadoul de Crăciun“ de Bogdan Mureşanu. În Piaţa Sfântul Gheorghe au fost prezentare filme cu subiecte sportive, în cadrul evenimentului „Sport 21“, organizat de Asociaţia TM2021 cu sprijinul CEFFTM. La Librăria Cărtureşti Mercy s-a proiectat filmul documentar al lui Radu Gabrea, despre cultura Klezmer, „România! România!“ (în parteneriat cu Festivalul Evreiesc „Shalom Ierusalim“ Timişoara, aflat la prima ediţie) şi s-a lansat o carte despre democraţia românească, în prezenţa unuia dintre autorii săi, politologul Radu Carp. La Casa Artelor au mai fost proiectate, în ultima zi de festival, un film estonian pentru copii – „Pădurea Bufniţei-fantomă“ („Phantom Owl Forest“) de Anu Aun – şi un grupaj de scurtmetraje independente.

Am lăsat intenţionat la urmă un film ce continuă tradiţia instituită de Radu Gabrea în cadrul MeCEFF, aceea de a aduce în fiecare an la festival, pe lângă cele mai bune filme ale celor şapte cinematografii central-europene, şi producţii ale unei alte ţări. Ţara invitată la CEFFTM 2019 a fost Singapore, din păcate cu un singur film, dar acesta a fost prezentat la Timişoara de către realizatorul său, regizorul-scenarist-producător underground Tzang Merwyn Tong. „Faeryville“ (2014) este un original teen movie cu elemente distopice (colegiul în care e plasat plot-ul discontinuu funcţionează ca microcosmos reflectând macrocosmosul social), oscilând între liric-nostalgic şi tragic-profetic. O întâlnire cinematografică vrednică de ţinut minte cu o cultură îndepărtată.

În contextul în care Timişoara se pregăteşte intens să devină, peste doi ani, „Capitală Culturală Europeană“, un eveniment precum Festivalul de Film Central-European, care propune publicului timişorean vârfurile cinematografiilor din regiune şi nu numai, evidenţiind bogăţia şi diversitatea celei de-a şaptea arte, trebuie să fie sprijinit mai mult de către autorităţile locale şi instituţiile statului, astfel încât CEFFTM să capete amploarea unui festival esenţial pentru vestul României.