CHESTIONAR Alexandru Tomescu: „Vioara Stradivarius este însăşi vocea mea atunci când urc pe scenă“
0
În exclusivitate, azi am deosebita plăcere de a vă prezenta un tânăr strălucit, al cărui nume e similar cu excelenţa pe toate meridianele. În loc de alte introduceri, redau un fragment din corespondenţa noastră, cu menţiunea că am avut marea bucurie de a descoperi un om care e chiar aşa cum mi-am imaginat admirându-l pe scenă: deschis, jovial, plin de farmec.
„Stimate domnule Tomescu, mi-aţi înseninat codul portocaliu de viscol!“, l-am asigurat în duminica în care m-a înştiinţat că urma să răspundă la chestionarul cu Oameni faini. Avea să o facă o săptămână mai târziu: „Stimate Domnule Ghibuţiu, cu scuzele de rigoare – vă trimit în cele din urmă chestionarul completat! L-am terminat până la urmă în avionul de întoarcere în România, orarul la festivalul Folle Journee a fost precum e titlul festivalului – nebunesc! Cu cele mai bune gânduri, Alexandru Tomescu“. Cu mândria de a fi contemporan cu o asemenea personalitate, redau răspunsurile excepţionalului violonist.
De ce vă temeţi cel mai tare?
De faptul că timpul pe care-l am la dispoziţie pentru a-mi împlini proiectele este limitat. Sper să pot duce la bun sfârşit tot ceea ce am început!
Care e prima dumneavoastră amintire?
Dinu Lipatti interpretând în ultimul său recital coralul “Jesus bleibet meine Freude”. Părinţii mei aveau o copie pe banda de magnetofon a celebrei înregistrări şi mi-o tot puneau să o ascult, pe când eram bebeluş.
Pe cine admiraţi cel mai mult şi de ce?
Pe idealişti şi pe visători, fiindcă îmi place să cred că sunt unul dintre ei.
Ce vă place la înfăţişarea dumneavoastră?
Mâinile – întotdeauna am putut „citi” foarte multe despre o persoană doar privindu-i-le.
Care e cel mai preţios lucru pe care îl deţineţi?
În termeni materiali, vioara Stradivarius, bineînţeles. Ea reprezintă însă cu mult mai mult decât o simplă valoare financiară, este însăşi vocea mea atunci când urc pe scenă, cea care poate transmite cele mai intense şi mai intime trăiri în modul cel mai direct, de la suflet la suflet şi de la inimă la inimă. În termeni spirituali, dragostea celor apropiaţi este cu siguranţă lucrul cel mai de preţ pentru mine.
Cine ar juca rolul dumneavoastră într-un film?
Mi-ar plăcea să fie un film regizat de Wong Kar-Wai, iar atunci actorul ar fi Tony Leung Chiu Wai.
Ce vă reproşaţi cel mai des?
Că nu am reuşit încă să extind printr-un miracol cele 24 de ore ale zilei! Dar lucrez intens în această direcţie.
Ce aţi fi făcut la fel de bine profesional, dacă n-aţi fi ales actuala carieră?
N-aş putea spune că „am ales“ cariera mea actuală. Mai degrabă, muzica a făcut întotdeauna parte din viaţa mea. Cânt la vioară de la 6 ani şi nu-mi pot imagina altceva care să-mi aducă mai multă bucurie decât muzica şi împărtăşirea ei.
Cum vi se spunea când eraţi mic?
La şcoală mi se spunea „Zdrăngănici“ – o dată, deoarece cântam la vioară şi apoi, din cauza numeroaselor insigne şi decoraţii pioniereşti pe care le tot primeam după concursurile la care participam, insigne care tot zornăiau atunci când le purtam.
Care e cea mai mare realizare a dumneavoastră?
A fost un proiect amplu, care s-a întins pe durata a trei ani de zile, mai precis trei turnee – am cântat toate cele trei mari integrale pentru vioară solo – Cele 24 de capricii de Paganini, cele 6 sonate de Ysaye şi cele 6 sonate şi partite de Johann Sebastian Bach. Nu a fost doar un parcurs muzical, ci si unul spiritual. M-am bucurat foarte mult să văd un public extrem de numeros venind să asiste la aceste maratoane pe care le-am inaugurat. Acesta este însă doar inceputul.
Care e cel mai frumos lucru care s-a spus despre dumneavoastră vreodată?
Că am reuşit să fac oameni fericiţi sau chiar să le schimb viaţa în bine cântându-le.
Cum aţi dori să-şi amintească posteritatea de dumneavoastră?
Cu sinceritate şi cu umor.
Acest material a fost publicat şi pe blogul personal.
Se încarcă comentariile...
